Contract de arendă. Valabilitate.

Sentinţă civilă 73/R din 28.01.2010


Neinserarea în contract a unei clauze exprese care sa-l scuteasca pe arendas de arenda aferenta anului 2006 – 2007, în conditiile în care contractul este încheiat pe perioada 22.03.2007 si pâna la 31 decembrie 2012, constituie o omisiune ce determina obligativitatea platii arendei inclusiv pentru anul agricol 2006-2007.

Contestatoarea SC S SRL a formulat contestatie la executare silita ce face obiectul dosarului de executare nr. 248/2009 al executorului  judecatoresc E, la solicitarea creditoarei D.

În  motivarea contestatiei se arata ca D a solicitat executorului judecatoresc sa puna în executare contractul de arendare nr. 42/22.03.2007 încheiat între parti, solicitând sa i se livreze cantitatea de 21.700 kg grâu sau contravaloarea acesteia la pretul pietei, obligatie aferenta anilor 2007 si 2008, contractul de arendare constituind titlu executoriu.

În mod cu totul nejustificat creditoarea a solicitat obligarea societatii la livrarea cantitatii de grâu sau contravaloarea acesteia aferenta anului 2007 întrucât contractul de arendare a fost încheiat la 22.03.2007, data la care lucrarile pentru cultura nu se mai puteau face, astfel ca în anul 2007 terenul a ramas necultivat. Abia în toamna anului 2007 a fost însamântat terenul pentru cultura anului 2008.

Mai mult, dupa cum reiese din însasi contractul de arendare, acesta a fost încheiat pe o durata de 5 ani agricoli, respectiv 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, anul 2007, nefiind luat în calcul, deoarece ar însemna sa fie 6 ani si nu 5 ani asa cum este stipulat în contract.

Fata de aceasta situatie, a solicitat admiterea contestatiei si anularea somatiei emisa de executorul judecatoresc E în dosarul de executare nr. 248/1.09.2009.

La dosar contestatoarea a depus somatia din 1.09.2009 emisa de BEJ E si contractul de arendare nr. 42/22.03.2007.

Pentru o justa solutionare a cauzei a fost solicitat executorului judecatoresc dosarul de executare nr. 248/2009 si s-a atasat dosarul nr. 3187/269/2008 al Judecatoriei Oltenita.

Prin sentinta civila nr.2079/23.10.2009, Judecatoria Oltenita a respins contestatia la executare formulata de contestatoarea SC S SRL Oltenita prin reprezentant legal împotriva intimatei D.

A obligat pe contestatoare la 1700 lei cheltuieli de judecata catre intimata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca în contractul nr. 42/22.03.2007 nu este stipulata nici o clauza din care sa rezulte ca pentru anul 2007 arendasul este exonerat de plata arendei si nu se face nici o mentiune în ceea ce priveste situatia terenului preluat, respectiv daca pentru acesta se efectuasera lucrari de aratura, discuit, însamântat, astfel ca era obligata sa faca plata arendei la termenele si în modalitatile prev. în art. 6 din contract. 

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea S.C. S S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, motivat de faptul ca în mod gresit instanta de fond a retinut inexistenta vreunei clauze în contractul partilor care sa o exonereze de plata arendei pe anul 2007, deoarece este de notorietate faptul ca anul agricol începe toamna când se pregateste terenul pentru recolta anului urmator si ca în conditiile în care contractul de arenda este încheiat în martie 2007 este evident ca prima arenda este datorata pentru recolta anului 2008, deoarece nu s-a avut în vedere anul agricol 2006 – 2007.

Analizând actele si lucrarile dosarului si sentinta atacata în raport de motivul de recurs invocat, precum si din oficiu, tribunalul constata ca recursul declarat nu este fondat.

Din continutul contractului de arenda încheiat între parti rezulta (art.5) ca acesta s-a încheiat pe o durata de 5 ani începând cu 22.03.2007 si pâna la 31 decembrie 2012, însa, raportat la datele mentionate în acesta, valabilitatea sa se întinde pe o durata mai mare decât cea mentionata, respectiv pe 5 ani si 9 luni.

Conventia partilor conform art. 969 Cod civil reprezinta legea partilor, iar clauzele contractuale se interpreteaza potrivit art. 977 Cod civil dupa intentia comuna a partilor si nu dupa sensul literal al termenilor.

Totodata, potrivit art. 982 din acelasi Cod civil, toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dându-se fiecareia întelesul ce rezulta din actul întreg.

Coroborând clauza privind durata contractului cu cea de la art. 2 în care este mentionata data de punere în posesie cu terenul arendat a creditoarei ca fiind 15.12.2006, rezulta ca intentia comuna a partilor a fost de a da eficienta contractului, inclusiv clauzei privind data arendei, înca de la data semnarii lui si nu din toamna anului 2007, cum sustine recurenta si aceasta deoarece arendasul a cunoscut înca de la semnarea contractului situatia concreta a terenului primit si a înteles sa-l încheie totusi în aceste conditii, deci pe riscul sau, neinserarea unei clauze exprese care sa-l scuteasca de arenda aferenta anului 2006 – 2007 fiind o omisiune ce determina obligativitatea platii arendei inclusiv pentru acest an agricol.

Pentru aceste considerente tribunalul apreciaza legala si temeinica sentinta pronuntata de Judecatoria Oltenita, motiv pentru care, în baza art. 312 C.p.c., recursul declarat se va respinge ca nefondat.