Revendicare imobiliară

Sentinţa civilă nr. 198 din 24.01.2012 . materie civilă – Revendicare imobiliară

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. de mai sus, reclamanţii SN şi SE au chemat în judecată civilă pîrîţii TT şi TA pentru revendicarea unui teren de 22.000 mp. Au mai cerut:

- obligarea pîrîţilor să demoleze construcţiile edificate pe acel teren;

- să plătească reclamanţilor lipsa de folosinţă a terenului pentru ultimii 3 ani - 10.000 lei (precizare, f. 45);

- în subsidiar, dacă cererea principală ar fi respinsă, obligarea pîrîţilor să plătească reclamanţilor suma reprezentînd impozitul pe terenuri, plătit de ei în anii cînd au stăpînit acest teren.

Cererea a fost legal timbrată.

În motivare au arătat:

Sînt proprietarii terenului de 22.200 mp, situat în comuna Dămuc, pct. Asău, format din două trupuri - 11.000 mp, respectiv 11.200 mp.

Aceste terenuri le-au primit prin testamente de la defuncţii... , care i-au instituit legatari universali.

După decesul autorilor, terenul de 222 ari a fost trecut în rolul lor agricol (al reclamanţilor), ei plătind impozit anual pe teren.

De cîţiva ani, pîrîţii au ocupat în mod abuziv terenul din pct. Asău, iar pe terenul de 11.000 mp au construit o bucătărie cu fînărie şi grajd.

Reclamanţii plătesc în continuare impozit pe un teren de care se folosesc pîrîţii, iar acum li se cere impozit şi pe construcţiile edificate de pîrîţi.

Ca origine a dreptului lor de proprietate, reclamanţii arată că autorii lor cumpăraseră terenul de la tatăl pîrîtului TT, tatăl fiind TGh, iar mama TI, fostă B - soră cu BG, testatorul reclamanţilor. Această cumpărare ar rezulta dintr-o adresă emisă de comuna Dămuc, în anul 1991, an în care TG şi-a înstrăinat toate terenurile din comuna Dămuc, mutîndu-se în Banat.

De cîţiva ani, fiul vînzătorului, TT, pîrîtul, a revenit în comuna Dămuc şi a ocupat abuziv terenurile pe care autorul său le-a vîndut autorului reclamanţilor, drept pentru care reclamanţii au promovat prezenta acţiune.

Au depus:

- testamente autentice nr. 1.249 şi 1.248 din 6 august 1997 (f. 5, 6) prin care BA şi BG lasă toate bunurile lor lui SN şi SE, instituindu-i legatari universali;

- certificate de deces BA, dec. la 10.01.2008 şi BG, dec. la 13.11.2004 (f. 7, 8);

- adeverinţă de rol agricol emisă de Primăria Dămuc, nr. 902/6.08.1997  (f. 9) care atestă că BG şi BA figurează înscrişi, printre alte imobile, cu 222 ari fâneţe naturale în pct. Asău; în pct. Asău sînt înscrise şi un grajd de 50 mp/1983 şi o bucătărie de 12 mp;

- adresă a primăriei Dămuc nr. 5280/1.11.2010 (f. 10) către SN care prezintă terenurile deţinute de BG, astfel:

- "În registrul agricol pe anii 1986-1991, vol. III, poz. 127, figuraţi cu suprafaţa de 222 ari teren fâneţe în punctul Asău (terenul a fost cumpărat de la TGG în baza Declaraţiei nr. 2099/16.08.1991)."

- terenul apare în acest registru pînă în anii 2007-2011 (la zi), din context rezultînd că ar fi trecut pe numele SN.

- declaraţie a numitului BG, nr. 2099/16.08.1991 (nu rezultă unde a fost înregistrat acest număr) care arată că a cumpărat de la sora sa TI 222 ari fîneţe Asău (f. 11); cere să-i fie trecut în registrul agricol;

- plîngere penală formulată de SN la 21.02.2011 împotriva lui TT (f. 12) în care reclamă ocuparea abuzivă a terenului;

- cerere la primărie pentru aceeaşi problemă (f. 13);

- acte de stare civilă:

- CI SE (f. 17); 

- CI TA şi T (f. 26);

- alte acte de stare civilă - f. 34-40.

ÎNTÎMPINARE depusă de pîrîţii TT ţo TA (f. 24). Solicită respingerea cererii pentru următoarele motive:

- terenul în litigiu provine de la moştenirea lui BG şi A (bunicii pîrîtului), la partaj revenindu-i numitei TA, fostă B, mama pîrîtului, soră cu BG;

- ei, pîrîţii, stăpînesc terenurile în litigiu din anul 2003 şi întotdeauna au ştiut că sînt proprietari;

- nu au cunoştinţă ca părinţii lor să fi făcut vînzarea pretinsă de reclamanţi, actul invocat de ei fiind o simplă cerere de înscriere în registrul agricol, care este un act unilateral al lui BG, autorul reclamanţilor.

- părinţii pîrîtului au avut în rol terenul în litigiu între anii 1977 şi 1991;

- dintr-o declaraţie dată de TG la Primăria Dămuc rezultă că el nu a vîndut terenurile sale, ci le-a "dat în folosinţă", ceea ce nu înseamnă transmiterea proprietăţii;

- terenul a aparţinut mamei pîrîtului, TI, ca moştenitoare a lui BG, obţinut în urma partajului voluntar cu fraţii săi, deci era un bun propriu, de aceea soţul său, TG nu îl putea vinde el personal.

Au depus:

- autorizaţie de preluare (împărţeală) a terenului de către BI (f. 27);

- certificat de moştenitor BG (f. 28-29);

- certificat de moştenitor BA (f. 30-31);

- adresă de la Primăria Dămuc către TGT (f. 32) prin care se arată că tatăl său figura în registrul agricol cu teren din anul 1974, din 1981 este marcat punctul Asău, iar "în baza declaraţiei 2099/16.08.1991 a vândut suprafaţa de 222 ari teren fâneţe din punctul Asău numitei Butunoi Ana";

- Declaraţie (f. 33) în care TGG, în prezent locuitor al comunei Darova jud. Timiş "declar că am dat în folosinţă toate bunurile mele, terenuri şi construcţii ce le-am avut pe raza comunei Dămuc după cum urmează:

.................

3. BGG... i-am dat în folosinţă 222 ari fîneţe în pct. Asău din anul 1989".

Reclamanţii au răspuns la întîmpinare (f. 41), solicitînd, în cazul în care titlul pîrîţilor este mai conturat, ca instanţa să oblige pîrîţii să le plătească sumele achitate de ei cu titlu de impozit pe terenuri, pentru perioada în care ei au plătit acest impozit şi nu s-au putut folosi de teren.

La termenul din 13.09.2011 (încheiere, f. 43) avocatul reclamanţilor a cerut un termen, arătînd că reclamanţii au formulat o cerere la Arhivele naţionale pentru a li se comunica actul de vînzare-cumpărare invocat în acest dosar. Cererea a fost reiterată şi la 8.11.2011 (încheiere, f. 44).

Analizînd actele şi probele dosarului, instanţa constată:

- actul de bază invocat şi depus de reclamanţi (declaraţia înregistrată la primărie sub nr. 2099/16.08.1991) este un act unilateral, prin care autorul reclamanţilor afirmă că a cumpărat terenul în litigiu, cerînd a-i fi înscris în registrul agricol; nu poate fi luat în considerare ca un act de proprietate, cu atît mai puţin ca un contract autentic de vînzare-cumpărare;

- faptul că reclamanţii au cerut termene pentru a procura un posibil act de proprietate (f. 43, 44) arată că ei erau conştienţi că nu au un act care să facă dovada proprietăţii, esenţial într-o acţiune în revendicare;

- pretinsul "vînzător" al terenurilor, TGG a dat o declaraţie (f. 33) prin care arată că el a dat acel teren în folosinţă lui BGG terenul de 222 ari din pct. Asău. Dacă ar fi de bănuit că el nu ar fi stăpînit corect proprietatea unor termeni juridici, trebuie arătat că el înserează în text cuvîntul "folosinţă" de 5 ori, atît în preambulul declaraţiei, pentru toţi beneficiarii, cît şi în particular pentru fiecare beneficiar, inclusiv pentru BGG (pct. 3, f. 33 verso). Dar, acolo unde a intenţionat să dea ofertei o altă calificare, a făcut-o, la pct. 4 notînd: "Ginerele meu MDG... i-am dat de zestre..."

- pe de altă parte, aşa cum arată avocatul pîrîţilor, acelaşi pretins "vînzător" nici nu putea dispune singur de acele terenuri, care terenuri proveneau din moştenirea părinţilor soţiei sale, deci fiind bunuri proprii ale acesteia; or, nu există nici o probă, nici măcar o afirmaţie, în sensul că soţia sa, TI, ar fi girat această transmitere de terenuri, nici în folosinţă, cu atît mai puţin în proprietate.

Faţă de toate considerentele de mai sus, instanţa, constatînd că reclamanţii nu au produs dovada proprietăţii terenului, urmează a respinge acţiunea ca neîntemeiată. Pe aceleaşi motive va respinge şi cererea de obligare a pîrîţilor la contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului pentru ultimii trei ani şi de demolare a construcţiilor.

Cît priveşte solicitarea de obligare a pîrîţilor la plata sumelor plătite de reclamanţi ca impozit pe terenurile în litigiu, aceasta va fi respinsă ca neprecizată şi neprobată, ea putînd fi formulată, eventual, printr-o acţiune separată.

Domenii speta

Spete similare