Fond funciar

Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de, reclamanţii  F F şi F G au solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta Instituţia  Prefectului pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună modificarea Ordinului prefectului în sensul înscrierii suprafeţei reale de 846 mp.

Cererea este scutită de la plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar în conformitate cu dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 1/2000.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că sunt proprietarii imobilului situat în Bacău, ,  situat pe o suprafaţă totală de 846 mp, imobil dobândit  în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat cu SC TERMLOC SA şi pe care anterior l-au stăpânit în calitate de chiriaşi. Au mai susţinut reclamanţii că deşi conform documentaţiei cadastrale suprafaţa reală este de 846 mp, ordinul prefectului a fost eliberat doar pentru 181 mp. Pentru aceste motive, reclamanţii au învederat că au formulat o nouă cerere, în anul 2007, care li s-a respins cu motivarea că pentru dovada posesiei trebuie să se adreseze instanţei.

În drept au fost invocate prevederile art.23, 26 din Legea nr.18/1991.

Au fost anexate în susţinere, în copie, plan de situaţie, încheierea, extras de carte funciară, documentaţia cadastrală pentru suprafaţa de 131 mp teren intravilan cu construcţii, contractul de vânzare-cumpărare nr.723, Ordinul Prefectului .

Pârâta Instituţia Prefectul Judeţului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii întrucât în baza contractului de vânzare-cumpărare reclamanţii au cumpărat o locuinţă compusă din 3 camere cu o suprafaţă utilă de doar 101,90 mp şi dependinţe, propunerea fiind făcută de Primăria Municipiului Bacău pentru 181 mp.

A trimis la solicitarea instanţei documentaţia care a stat la baza emiterii Ordinul Prefectului.

În cursul judecăţii reclamanţii au modificat acţiunea, solicitând instanţei obligarea autorităţii administrative locale, Primăria Municipiului Bacău, la întocmirea referatului de verificare a situaţiei juridice a terenului în litigiu şi înaintarea documentaţiei necesare atribuirii în proprietate a suprafeţei de teren solicitate prin cererea nr., precum şi obligarea Prefectului Judeţului  la emiterea unui ordin de atribuire a terenului aferent construcţiilor. Au anexat în susţinere: contractul de închiriere dintre EAFLCR Bacău şi F F, Decizia nr., cererea nr. prin care solicită atribuirea în proprietate a 846 mp teren aferent construcţiilor.

Faţă de acţiunea precizată, pârâta Primăria a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului, pe motiv că acesta nu are atribuţii în aplicarea legilor fondului funciar, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât li se poate atribui doar suprafaţa prevăzută în contractul de vânzare cumpărare. În plus, suprafaţa în litigiu este solicitat pe cale administrativă în baza Legii nr.10/2001.

De asemenea şi pârâta Instituţia  Prefectul formulează întâmpinare la acţiunea modificată, invocând excepţia prescripţiei, dat fiind faptul că plângerea împotriva ordinului prefectului se poate formula în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.

Prin încheierea din 15.04.2008, instanţa a respins excepţia prescripţiei(a tardivităţii de fapt), întrucât reclamanţii au precizat că nu doresc anularea sau modificarea Ordinului Prefectului, ci emiterea unui ordin prin care să li se atribuie suprafaţa aferentă construcţiilor şi care face obiectul litigiului, acţiunea având ca obiect ,, obligaţie de a face,,.

Ulterior, reclamanţii au precizat faptul că se judecă cu autoritatea administrativ teritorială, , prin Primar şi Comisia locală şi nu cu Primăria sau Primarul, instanţa luând act de modificare, excepţia invocată de Primăria rămânând fără obiect.

Instanţa a administrat în cauză proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza topo cadastru, raportul fiind depus la dosar la data de 23.09.2008. În urma obiecţiunilor, suplimentul la raportul de expertiză este depus la dosar la data de 24.11.2008.

Analizând probele administrate în cauză precum şi susţinerile părţilor, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de închiriere înregistrat, reclamanţii primesc în folosinţă, în calitate de chiriaşi o locuinţă situată în. Bacău, împreună cu grădina şi curtea, în suprafaţă totală de 806 mp.

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr., în temeiul Legii nr.112/1995, reclamanţii cumpără de la SC TERMLOC SA Bacău locuinţa formată din 3 camere, cu o suprafaţă utilă de 101,90 mp şi dependinţe, iar în anul 2001, în urma cererii înregistrate sub nr., se eliberează Ordinul Prefectului pentru suprafaţa de 181 mp teren aferent construcţiilor, situat în intravilanul mun. Bacău.

Printr-o nouă cerere, înregistrată sub nr., reclamanţii solicită atribuirea în proprietate a întregii suprafeţe aferente construcţiilor, casă şi anexe, construcţii  care au format obiectul contractului aut. sub nr., arătând că trecerea de la un corp la altul se face pe terenul Consiliului local, invocând prevederile art.36 alin.2 şi 3 din Legea nr.18/1991.

Instanţa reţine că terenul în litigiu a fost preluat în proprietatea statului prin  Decizia nr.198/17.05.1986, trecerea făcându-se fără  despăgubiri, pe motiv că proprietarul, numita T.M, a refuzat înapoierea în ţară.

Potrivit dispoziţiilor art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 11/1997, "în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor şi, când este cazul, a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alineatul ultim din lege", respectiv Legea nr. 112/1995.

În art. 26, alineatul ultim din Legea nr. 112/1995 se prevede că "Suprafeţele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora şi care depăşesc suprafaţa aferentă construcţiilor, rămân în proprietatea statului."

După cum rezultă din cele două dispoziţii legale, cumpărătorii construcţiilor devin, în virtutea legii, proprietari şi ai terenurilor aferente acestora, diferenţa rămânând în proprietatea statului român. Desigur că reglementările legale în vigoare nu definesc noţiunea de teren aferent, motiv pentru care, practica judiciară a statuat că, în această situaţie, revine instanţei rolul de a stabili, în funcţie de situaţiile date, întinderea suprafeţelor de teren aferente.

După cum se poate observa, conform art. 37 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 20/1996, cumpărătorul construcţiei dobândeşte dreptul de proprietate, ca efect al cumpărării construcţiei, şi asupra terenului aferent acesteia, şi nu numai asupra terenului de sub aceasta.

Cu privire la noţiunea de teren aferent, asupra căreia s-au purtat discuţii în cursul judecăţii, atât în literatură, cât şi în jurisprudenţă s-a stabilit că, în mod uzual aceasta desemnează  "ceea ce ţine de respectiva construcţie".

Aşadar, instanţa consideră nu se poate confunda terenul aferent cu terenul de sub construcţii.

Instanţa apreciază că terenul aferent construcţiilor reprezintă terenul de sub construcţii şi căile de acces strict necesare unei folosinţe normale a construcţiilor.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză, reiese că suprafaţa de teren din incinta împrejmuită cu garduri amplasată în  Bacău, este de 857 mp faţă de cea de 806 mp trecută în adresa nr. a Administraţiei Finanţelor prevăzută în fişa suprafeţei locative închiriate şi Decizia nr.198/1986, limitele de proprietate nemodificându-se însă  vizibil de la atribuirea în folosinţă. A constatat expertul că din suprafaţa totală de 857 mp, 559 mp reprezintă curţi construcţii, din care 181 mp se află sub construcţii, fiind deja atribuiţi reclamanţilor, iar 298 mp reprezintă teren arabil cu pomi izolaţi.

Din suplimentul la raportul de expertiză reiese că terenul curţi-construcţii, de 559 mp nu poate fi divizat, întrucât din această suprafaţă 181 mp se află sub construcţii, iar diferenţa de 387 reprezintă accesul la stradă şi face legătura între construcţii (casă, bar cu beci la subsol, garaj, bucătărie de vară, WC de serviciu) şi cu suprafaţa de 298 mp teren arabil cu pomi izolaţi, reprezentând grădina casei şi care este teren înfundat, fără acces la stradă, cu denivelare spre nord şi est de cca 1,50 m.

Potrivit art. 36, alin.2 din Legea nr.18/1991, terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, (…) cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie. Prin urmare şi chiriaşii care au care au cumpărat locuinţe în temeiul Legii nr.112/1995 pot beneficia de constituirea dreptului de proprietate, dreptul născându-se din lege, ulterior, reglementarea situaţiei acestui drept rezolvându-se pe cale administrativă, respective prin ordin al prefectului, conform Legii nr.18/1991.

Raportat deci la dispoziţiile atât ale Legii fondului funciar cât şi ale Legii nr.112/1995, enunţate mai sus, instanţa reţine că  sunt neîntemeiate susţinerile pârâtei Instituţia Prefectului, potrivit cărora reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la atribuirea suprafeţei de teren aflată sub construcţii.

De asemenea sunt neîntemeiate şi afirmaţiile pârâtei, prin primar, în sensul că terenul în litigiu nu poate fi atribuit reclamanţilor întrucât acesta a fost solicitat pe cale administrativă în baza Legii nr.10/2001 de către fostul proprietar al imobilului, întrucât din înscrisurile aflate la dosar(fila nr.118) reiese că s-a respins cererea numitei T M privind restituirea imobilului-casă şi a suprafeţei de 806 mp teren, tocmai pentru că acesta a fost vândut fostului chiriaş, iar terenul este ocupat cu diverse construcţii, propunându-se atribuirea de despăgubiri.

Conform art.36, alin.6 din Legea nr.18/1991, atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor. Deci, conform dispoziţiilor legale, propunerea se face de primării şi nu de comisiile locale de fond funciar.

Reclamanţii solicită obligarea pârâtelor la atribuirea întregii suprafeţe aferente construcţiilor. Instanţa reţine însă, că aceştia sunt deja proprietarii terenului de sub construcţii, în suprafaţă de 181 mp, urmând să admită acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele Municipiul prin primar, şi Instituţia Prefectului pentru diferenţa neatribuită, respectiv, 676 mp((378 mp curţi construcţii + 298 mp arabil). Pe cale de consecinţă va fi obligată pârâta, prin Primar, să întocmească propunerea şi documentaţia pentru atribuirea în proprietate a  suprafeţei de 676 mp teren aferent construcţiilor, iar pârâta Instituţia prefectului să  emită unui ordin prin care să se dispună atribuirea  în proprietate a suprafeţei de 676 mp teren aferent construcţiilor (378 mp curţi construcţii + 298 mp arabil), situată în Bacău,  astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză. Acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991 va fi respinsă ca neîntemeiată.

Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare