Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate.

Ordonanţă preşedinţială.

Condiţii de admisibilitate.

Potrivit art.581 alin.1 Cod procedură civilă "instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".

Aşadar condiţiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanţă preşedinţială sunt urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Prin urmare, nu poate fi admisibilă o cerere de ordonanţă preşedinţială având ca obiect o măsură cu caracter definitiv precum evacuarea pârâtei intimate dintr-un  spaţiu comercial.

(Decizia comercială nr.994R din 05.06.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr.5041/3/2007)

Asupra cererii de recurs de faţă,

Deliberând, constată că, prin sentinţa comercială nr.4204/27.03.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr.5041/3/2007 a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. "A" S.A. Bucureşti împotriva pârâtei S.C. "B" S.R.L. Bucureşti care a fost obligată la plata sumei de 4.036,48 lei cheltuieli de judecată.

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă, solicitând să se dispună pe calea ordonanţei preşedinţiale ca pârâta să elibereze spaţiul situat în Bucureşti, B-dul Unirii, nr.23, bl.13, sc.B, sector 4 motivat de faptul că nu a plătit obligaţiile ce-i reveneau din contract.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâta ocupă spaţiul respectiv în temeiul contractelor încheiate cu reclamanta, locaţiunea fiind în vigoare. S-a mai reţinut că rezilierea contractului se constată de instanţă şi cu notificarea părţii respective, în speţă notificarea pârâtei nefiind efectuată la sediul real al acesteia.

Altfel pârâta a dovedit că a achitat chiria datorată cu întârziere, reclamantul pentru întârzierea în plată putând pretinde penalităţi.

În fine s-a mai reţinut că măsura de a dispune eliberarea spaţiului nu ar fi vremelnică şi este de natură a prejudeca fondul, respectiv, să stabilească încetat raportul de locaţiune, ceea ce din analiza aparenţei dreptului acest aspect nu poate fi reţinut.

Împotriva sentinţei precitate a formulat recurs reclamanta care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă solicită admiterea cererii de recurs, modificarea în tot a sentinţei şi admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială.

Recurenta critică hotărârea precitată pentru netemeinicie şi nelegalitate invocând motivele de recurs prevăzute de art.3041, 304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă.

Se precizează că cererea a fost respinsă ca neîntemeiată şi nu ca inadmisibilă ca urmare a neîndeplinirii uneia dintre condiţiile de admisibilitate prevăzute de art.581 Cod procedură civilă (urgenţa, vremelnicia, neprejudecarea fondului).

Recurenta reia argumentele instanţei de fond avute în vedere la respingerea cererii sale.

La punctele II şi III, recurenta redă motivele de recurs prevăzute de art-304 pct.7 Cod procedură civilă, motive contradictorii şi de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Recurenta invocă şi dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea nu poate fi apelată şi cauza poate fi examinată sub toate aspectele.

Recurenta susţine că dacă nu ar fi fost îndeplinite condiţiile privind ordonanţa preşedinţială, respectiv urgenţa, neprejudecarea fondului şi vremelnicia, instanţa de fond trebuia să respingă cererea  ca inadmisibilă şi nu ca neîntemeiată.

Instanţa de fond nu ar fi avut în vedere situaţia de fapt rezultată din probe şi concluziile juridice ale acestora.

Altfel, instanţa de fond ar fi preluat ad literam din apărările pârâtei fără a avea în vedere nici cel puţin un înscris din cele depuse de recurentă.

Se exemplifică adresa la care s-a realizat notificarea în sensul că nu s-a avut în vedere adresa indicată de pârâtă în actul adiţional încheiat la 12.06.2006 şi în procesul-verbal de conciliere din 06.06.2006 precum şi în extrasul de cont din 23.02.2007.

Deci pârâta şi-a invocat propria culpă pe care instanţa nu a sancţionat-o ci, a reţinut-o în favoarea acesteia.

Recurenta nu a solicitat rezilierea locaţiunii ci, doar măsura eliberării spaţiului proprietatea sa, de către pârâtă până la soluţionarea litigiului de fond prin care a solicitat rezilierea contractului. Cu toate acestea instanţa de fond a reţinut argumente care sunt mai specifice soluţionării unei cereri de reziliere judiciară decât unei cereri de ordonanţă preşedinţială (ex. - pactul de reziliere, penalităţile de întârziere, etc.).

Instanţa nu a reţinut situaţia reală care a determinat-o pe recurentă să formuleze această cerere cum ar fi neplata contravalorii energiei electrice ceea ce a determinat sistarea energiei electrice potrivit dovezilor depuse la dosar precum şi faptul că fără acordul său a efectuat modificări în incinta spaţiului, etc.

Instanţa a dat dovadă de superficialitate şi de părtinire în motivarea soluţiei de respingere a cererii sale pentru că nu a ţinut cont de prejudiciul creat prin respingerea cererii recurentei şi de faptul că litigiul a fost declanşat din culpa pârâtei.

Condiţiile privind urgenţa, neprejudecarea fondului, aparenţa în opinia recurentei sunt îndeplinite.

Urgenţa rezultă din faptul că, recurenta a urmărit înlăturarea unor fapte abuzive ale pârâtei aşa cum a probat, respectiv: neplata chiriei pe 3 luni consecutiv; neplata contravalorii energiei electrice; acumulare de datorii la asociaţia de proprietari; efectuarea de modificări în incinta spaţiului fără acordul recurentei şi fără autorizaţiile legale aşa cum rezultă din probe şi care periclitează siguranţa imobilului, recurenta trebuind pe cheltuiala sa să facă cuvenitele remedieri ceea ce presupune un alt prejudiciu.

Măsura cerută de recurentă nu aduce nici un prejudiciu pârâtei care nu mai desfăşoară nici o activitate în spaţiul respectiv, dar, aduce prejudicii recurentei dacă nu se va admite această măsură.

Vremelnicia rezultă din natura măsurii solicitate precum şi din cuprinsul cererii de ordonanţă preşedinţială.

Caracterul vremelnic nu este condiţionat de existenţa unui litigiu asupra pricinii.

Altfel pe rol este înregistrată o cauză având ca obiect rezilierea contractului, cu accesoriu evacuarea, şi dacă această acţiune se va respinge pârâta poate cere întoarcerea executării.

Şi aparenţa dreptului este în favoarea recurentei pentru că este proprietara spaţiului şi cererea de faţă a fost generată de culpa exclusivă a pârâtei aşa cum relevă probele.

În drept se invocă art.299 şi următoarele Cod procedură civilă raportat la art.581, 582 Cod procedură civilă, art.3041, art.304 pct.7, 8 şi 9 Cod procedură civilă.

Ca probe, în baza art.305 Cod procedură civilă s-a solicitat înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu suma de 5,00 RON taxă judiciară de timbru şi cu 0,15 RON timbru judiciar.

Intimata a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât, recursul este tardiv motivat, excepţie respinsă potrivit reţinerilor din încheierea de şedinţă de la 08.05.2007.

Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

În primul rând intimata arată că recurenta deşi invocă dispoziţiile art.304 pct.7 şi 8 Cod procedură civilă nu identifică motivele care s-ar încadra în aceste texte de lege, solicitând ca instanţa de recurs să cenzureze corespunzător aceste motive de recurs.

Pe fondul motivelor de recurs, intimata arată în esenţă că, singura notificare de reziliere a contractului datează 09.03.2007, dată la care, nu înregistra nici un debit. Se expune condiţiile prevăzute în contract pentru reziliere precum şi descrierea raporturilor contractuale dintre părţi, intimata susţinând că adresa menţionată în actul adiţional de la 12.06.2006 şi în procesul-verbal de conciliere din 06.06.2006 a fost inserată în conţinutul acestor acte de către recurentă iar, în extrasul de cont curent nr.48/23.02.2007 este menţionat ca sediu Bucureşti, str. Pieţii, nr.2, sector 1, sediu înregistrat şi la Oficiul Registrului Comerţului şi care trebuia avut în vedere.

De altfel, recurenta cunoştea din alte înscrisuri acest sediu şi oricum trebuia să facă verificările necesare la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În fine, recurenta a trimis intimatei ultima notificare la acest sediu, recunoscând astfel că nu ar fi trimis prima notificare la o adresă corectă, invocându-şi propria culpă.

Instanţa de fond palpând fondul cauzei s-a referit la reziliere şi raporturile locative fără să dispună asupra acestor chestiuni. Tot astfel instanţa de fond a palpat fondul şi nu a analizat toate detaliile speţei pentru că depăşea sfera ordonanţei preşedinţiale.

Altfel recurenta nu este prejudiciată, refuză încasarea chiriei şi o prejudiciază pe intimată pentru că nu o lasă să-şi desfăşoare activitatea solicitând furnizorului să nu o rebranşeze la reţeaua de energie electrică.

Litigiul a fost promovat de recurentă chiar dacă nu erau întrunite condiţiile de admitere a unei astfel de cereri.

Nu s-a încălcat dreptul de proprietate al recurentei care însă încearcă prin cererea de faţă să obţină încălcarea drepturilor intimatei de chiriaş deşi a achitat chiria.

Condiţia urgenţei în ipotezele relevate de art.581 alin.1 Cod procedură civilă nu este dovedită.

Referirile la un eventual prejudiciu sunt nereale pentru că intimata a achitat chiria recurentei făcând expunerea documentelor care susţin această afirmaţie ca şi dezvoltarea situaţiei de fapt cu privire la neachitarea chiriei, a contravalorii energiei electrice, a acumulării de datorii faţă de Asociaţia de Proprietari şi la pretinsa perturbare a siguranţei clădirii cu concluzia că recurenta se autoprejudiciază prin refuzul încasării chiriei, prejudiciază societatea intimată prin opunerea la rebranşarea la energia electrică şi are un comportament partenerial culpabil dat fiind că, doreşte să închirieze spaţiul unor terţi în condiţiile în care contractele nu sunt reziliate.

Practic nici incidenţa unui prejudiciu iminent ce nu s-ar putea repara nu se verifică precum nici condiţia vremelniciei şi a neprejudecării fondului.

Se susţine că nu s-a limitat în timp perioada pentru măsura dispusă a fi luată, tinzându-se la o măsură definitivă şi că nu s-a făcut dovada existenţei pe rol a vreunei cereri pe dreptul comun privind rezilierea contractelor de închiriere, recurenta raportând eronat condiţia vremelniciei la posibilitatea teoretică a întoarcerii executării.

În fine, instanţa nu a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de reziliere, raporturile locative fiind în fiinţă.

Intimata redă din practica judiciară referitoare la evacuarea unei persoane juridice dintr-un spaţiu comercial, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de recurs, cu cheltuieli de judecată.

Ca probe în baza art.305 Cod procedură civilă, s-a propus proba cu înscrisuri.

În drept se invocă dispoziţiile art.308 alin.2 şi art.115 şi următoarele Cod procedură civilă.

Recurenta a depus certificat de grefă privind dosarul nr.5877/3/2007 iar intimata un set de acte în copie.

Recurenta a depus note scrise.

Examinând motivele de recurs în ansamblu în raport de probele administrate în cauză şi din perspectiva dispoziţiilor art.3041 Cod procedură civilă Curtea reţine situaţia de mai jos.

1. În privinţa chestiunii prealabile invocată de intimată pe calea întâmpinării Curtea în temeiul art.306 alin.(3) Cod procedură civilă apreciază că dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304, respectiv 3041 Cod procedură civilă.

2. instanţa de fond a analizat cererea de ordonanţă preşedinţială atât sub aspectul condiţiilor de admisibilitate prevăzut de art.581 Cod procedură civilă, cât şi din perspectiva pipăirii fondului fără însă a dispune asupra raporturilor locative, respectiv, a rezilierii locaţiunii.

Aşa se justifică respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată şi nu ca inadmisibilă, ceea ce nu este cu nimic greşit din punct de vedere legal.

Instanţa de fond s-a referit la pactul de reziliere inserat în contract, la modalitatea de notificare a rezilierii contractului, a adresei la care s-a efectuat, a lipsei dovezii sesizării instanţei pentru constatarea rezilierii locaţiunii şi la achitarea cu întârziere a locaţiunii din perspectiva pipăirii fondului cauzei faţă de prevederile art.581 Cod procedură civilă, apreciind corect că măsura eliberării spaţiului de către pârâtă nu poate fi vremelnică şi că este de natură să prejudicieze fondul, respectiv, să constate încetat raportul de locaţiune.

Şi aceasta pentru că, atâta timp cât locaţiunea nu a încetat, intimata opune un titlu în baza căruia ocupă acel spaţiu, bucurându-se de drepturile sale de chiriaş până la dovada contrară şi atunci nu este posibilă evacuarea acesteia din acel spaţiu decât după lămurirea situaţiei locaţiunii inclusiv pe cale judecătorească.

În privinţa adresei la care s-a realizat notificarea de reziliere, instanţa de fond a analizat aparenţa situaţiei dar, numai în cadrul unei acţiuni pe dreptul comun se va putea stabili dacă adresa din actul adiţional din 12.06.2006 şi din procesul-verbal de conciliere este corectă având în vedere că indiferent cine ar fi inserat această adresă în înscrisurile precitate cât timp ambele părţi au semnat aceste documente poartă răspunderea împreună pentru conţinutul acestora.

De altfel, adresa trecută în notificarea respectivă şi în celelalte documente precitate aşa cum rezultă din datele de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, coincide cu adresa unuia dintre asociaţi, respectiv, Preduţ Marian (vezi fila 107 din dosarul de fond).

De asemenea, este nevoie de verificări complete şi în privinţa adresei trecute pe extrasul de cont din 23.02.2007, eventual completarea probelor pentru că, din pipăirea fondului pe acest aspect nu rezultă că recurentul a probat această susţinere (vezi filele 74-75 dosar fond).

Cum am mai arătat deja, instanţa de fond nu a analizat cererea de reziliere judiciară a contractului ci, a pipăit fondul cauzei pentru a aprecia că de fapt prin măsura solicitată de recurentă pe calea ordonanţei preşedinţiale, în condiţiile unei locaţiuni în vigoare se pretinde evacuarea intimatei din spaţiul respectiv ca măsură vremelnică ceea ce nu este posibil. Practic trebuie în primul rând stabilită valabilitatea/încetarea locaţiunii şi apoi, după caz, se va trece la măsura de evacuare ceea ce în speţă corect s-a apreciat că măsura nu este vremelnică ci, definitivă, nefiind cazul discutării întoarcerii executării în atare situaţie.

Din această perspectivă era de prisos ca in stanţa de fond să analizeze aspectele privind neplata de către intimată a contravalorii energiei electrice şi consecinţele pentru această neplată, fiind o problemă de tratat pe dreptul comun în stabilirea valabilităţii/nevalabilităţii locaţiunii respective.

Şi aspectele ce privesc prejudicierea recurentei pe considerentul că instanţa de fond nu i-a admis cererea nu puteau face obiect de analiză pe calea sumară a ordonanţei preşedinţiale, chiar dacă aceasta este proprietara spaţiului în litigiu. Recurenta poate pe calea dreptului comun să probeze prejudiciile aduse şi să le solicite de la intimată.

Aspectele enumerate de recurentă în justificarea urgenţei măsurii precum neplata cumulativă pentru o perioadă de 3 luni consecutiv a chiriei datorate, neplata contravalorii energiei electrice, acumularea de datorii la Asociaţia de Proprietari, modificările în incinta spaţiului fără acordul său şi fără autorizaţiile necesare nu pot fi analizate sumar pe calea ordonanţei preşedinţiale şi oricum sunt chestiuni  care au relevanţă în analiza rezilierii locaţiunii pe dreptul comun şi nu pentru evacuare în condiţiile unei locaţiuni încă valabile. Eventualul prejudiciu din aceste cauze poate fi recuperat de la intimată dacă se va dovedi a fi în culpă. În altă ordine de idei există posibilitatea acţionării intimatei în justiţie de exemplu pentru readucerea spaţiului în starea iniţială, pentru permiterea accesului în incinta spaţiului în scopul constatării situaţiei acestuia, etc.

Sigur că recurenta va aprecia asupra tolerării sau nu în spaţiu a intimatei dar, evacuarea acesteia din urmă este posibilă numai după încetarea locaţiunii.

Chestiunea prejudiciilor suferite de către părţi nu poate fi analizată decât în contextul litigiului pe dreptul comun chiar şi împreună cu stabilirea valabilităţii/încetării locaţiunii.

Este adevărat că nu întotdeauna caracterul vremelnic al unei măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale, depinde de existenţa unui litigiu asupra pricinii dar, în speţă, nu se poate dispune evacuarea pe calea ordonanţei preşedinţiale în condiţiile unei locaţiuni în fiinţă pentru că ar fi şi o măsură abuzivă. În acest sens s-a pronunţat practica judiciară în materie.

Împrejurarea că recurenta are pe rol o cauză pe dreptul comun având ca obiect rezilierea raporturilor locative şi evacuarea intimatei din acel spaţiu aşa cum rezultă din certificatul de grefă emis la 04.06.2007 de către Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr.5877/3/2007 îi dă posibilitatea acesteia să-şi valorifice drepturile sale împotriva intimatei inclusiv pe chestiunile invocate în prezenta cauză.

În concluzie, Curtea pentru considerentele de fapt şi de drept expuse în baza art.312 (1) Cod procedură civilă a respins recursul ca nefondat.

7

Domenii speta

Spete similare