Plângere împotriva rezoluţiei procurorului

Domeniu alocat : plângere prealabilă

Tip speţă : sentinţă penală

Data speţei : s.p. nr. 168/21.09.2011

Titlu: plângere împotriva rezoluţiei procurorului – art.278(1) Cod pr.penală

Petentul C.I.M. s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 278 ind. 1 din codul de procedură penală, Judecătoriei Babadag, competentă să judece cauza în primă instanţă, împotriva ordonanţei nr.1017/P/2009 din data de 14 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de disp. art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, precum şi neînceperea urmăririi penale faţă de A.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 211 alin. 1 – alin. 2 lit. b,c cod penal şi a rezoluţiei nr.167/II/2/2011 din 10.06.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei şi rezoluţiei atacate, schimbarea temeiului juridic din art.10 lit.d în art.10 lit a şi c din Cod pr.penală , pentru scoaterea de sub urmărire penală a sa pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 şi redeschiderea urmăririi penale pentru infracţiunea prev.de art.211 alin.1-alin.2 lit.b şi c Cod penal.

În motivarea plângerii petentul a susţinut în esenţă nelegalitatea şi netemeinicia soluţiilor adoptate prin  ordonanţa şi rezoluţia atacate,  învederând că nu a săvârşit fapta prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 , şi că în mod abuziv s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie.

A susţinut că în seara zilei de 03.07.2009, s-a deplasat cu autoturismul Dacia Break cu nr. de înmatriculare CT 20 M pentru a participa la petrecerea de majorat a numitului M.M. din loc. Stejaru, iar după un conflict avut la petrecere cu un alt invitat, fratele sărbătoritului, M.G., l-a condus acasă, urcându-l cu forţa pe scaunul din dreapta al maşinii sale, numitul M.G. conducându-i autoturismul.

A susţinut petentul că erau urmaţi de autoturismul Dacia Logan condus de  numitul B.I..

S-a mai susţinut că la ieşire din loc. Stejaru, a avut loc un accident rutier în care au fost implicate autoturismul său şi autoturismele cu nr. de înmatriculare CT 11 Y şi TL 70 T, conduse de M.I. şi respectiv U.P..

Petentul a mai susţinut că dormea în timpul producerii evenimentului şi s-a trezit tras afară din autoturism de nişte indivizi, luat la bătaie şi abandonat în şanţ până la venirea mamei sale.

A mai susţinut petentul că urmare a acestui eveniment i-au fost produse pagube materiale, solicitând  să-i fie recuperate bunurile dispărute, să fie depistate persoanele care l-au tâlhărit, solicitând totodată obligarea numitului M.I. la restituirea sumei de 14000 lei pe care i-a plătit-o pentru prejudiciul pretins de acesta şi constând în avarierea autoturismului, şi să-i fie acordate daune morale şi materiale în cuantum de 550.000 euro, reprezentând  prejudiciul suferit prin modul eronat de soluţionare a dosarului penal .

Petentul a alăturat plângerii sale ordonanţa nr.1017/P/2009 din data de 14 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag şi rezoluţia nr.167/II/2/2011 din data de 10.06.2011 pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, ataşându-se prezentei plângeri şi dosarul cauzei .

Soluţionând plângerea şi verificând rezoluţia şi ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei,  instanţa constată că  nu se evidenţiază vreo împrejurare care să conducă la desfiinţarea soluţiei adoptată prin rezoluţiile a căror desfiinţare se solicită.

Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, instanţa reţine următoarele:

La data de 04.07.2009 , în jurul orei 03,40, un echipaj al Serviciului Poliţiei Rutiere Tulcea a fost sesizat prin dispecerat cu privire la faptul că pe DJ 222 B , respectiv pe raza localităţii S., a avut loc un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane.

Verificările efectuate au relevat faptul că în  noaptea de 3/4.07.2009 numitul M.I. conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare CT.., pe DJ 222 B , în localitatea S., fiind urmat de autoturismul cu nr. TL …, condus de către numitul U.P.. La un moment dat, din sens opus, s-a apropiat autoturismul cu nr. CT..., care circula cu farurile stinse, având o viteză apreciabilă şi care a pătruns pe contrasens, producând avarierea autoturismelor conduse regulamentar de către numiţii M.I.şi U.P..

La volanul autoturismului care a produs evenimentul rutier a fost identificat petentul în cauză C.I.M. Întrucât existau indicii asupra faptului că acesta a suferit vătămări corporale , a fost transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea.

 Din certificatul medico-legal nr. 521/08.07.2009 eliberat de S.M.L. Tulcea, a rezultat că leziunile traumatice produse susnumitului au putut fi produse prin lovire cu şi/sau corpuri contondente/suprafeţe dure, posibil atât în circumstanţele unui accident rutier cât şi/sau lovire activă şi au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale.

Cauza penală a fost înregistrată în evidenţele parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag sub nr.624/P/2009, prin rezoluţia cu acelaşi număr din data de 29.07.2009 fiind confirmată de către procuror măsura începerii urmăririi penale faţă de C.I.M., pentru infracţiunea prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, deoarece din buletinul de analiză toxitologică-alcoolemie nr.412-413/C/13.07.2009 a rezultat că avea o îmbibaţie alcoolică de 1,60 gr/litru la orele 6,20 şi respectiv, 1,35 gr/litri la ora 7,20.

Conducătorii auto M.I. şi U.P. au fost testaţi la faţa locului cu aparatul Drager, rezultatul fiind negativ. Ulterior, la Spitalul orăşenesc Babadag celor doi le-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind zero.

În cadrul cercetărilor penale efectuate în dosarul nr.624/P/2009  C.I.M. a precizat că există posibilitatea ca leziunile constatate prin certificatul medical nr.521/2009 să provină dintr-o altercaţie pe care a avut-o cu o altă persoană , dar nu a înţeles să formuleze plângere penală prealabilă pentru infracţiunea prev.de art.180 alin.2 din Cod penal şi în raport de disp.art.184 alin.11 şi 3 din Cod penal prin care legiuitorul a înţeles să incrimineze vătămarea corporală din culpă doar în situaţia în care leziunile suferite  necesită spre vindecare mai mult de 10 zile de îngrijiri medicale, prin rezoluţia nr.624/P/2009 din 10.12.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii M.I. şi U.P., pentru infracţiunile prev.de art.184 alin.1 şi 3 din Cod penal şi faţă de A.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.180 alin.2 Cod penal.

Prin acelaşi act procedural ,  Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag a dispus disjungerea cauzei pentru ca lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul I.P.J. Tulcea – S.P.R. – compartimentul cercetări penale să continue cercetările faţă de numitul C.I.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, fiind format dosarul penal nr.1017/P/2009 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag în data de 11.12.2009 şi trimis pentru cercetări la I.P.J. Tulcea- Serviciul Rutier.

S-a reţinut prin ordonanţa şi rezoluţia atacate că actele de urmărire penală administrate în cauza nou formată au evidenţiat următoarele:

Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 412-413/C din 13.07.2009 al S.M.L. Tulcea a rezultat că învinuitul C..I.M. avea o îmbibaţie alcoolică de 1,60 g/l (ora 6,20) şi respectiv 1,35 g/l (ora 7,20) alcool pur în sânge.

La data de 08.10.2009, organul de cercetare penală a admis cererea învinuitului în vederea calculului retroactiv al alcoolemiei,, iar din raportul de expertiză medico-legală nr. A12/11478/09/25.01.2010 al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, a rezultat că învinuitul putea avea la data de 4.07.2009 orele 3,00 , momentul producerii evenimentului rutier, o alcoolemie teoretică în descreştere de 2,45 gr.%0.

S-a reţinut că potrivit acestui raport rezultatele obţinute au caracter strict teoretic şi nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal, valoare indubitabilă de proba ştiinţifică obiectivă şi care exprimă îmbibaţia reală fiind numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării.

Invocându-se  practica judiciară a Judecătoriei Babadag şi respectiv Judecătoria Tulcea, cât şi precizările raportului de expertiză medico-legală cu privire la caracterul strict teoretic al raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, mijloc de probă ce nu poate fi considerat ca având o valoare certă din punct de vedere medico-legal , s-au apreciat concluziile expertizei medico-legale a comisiei pentru interpretarea retroactivă a alcoolemiei ca neputând fi reţinute, neavând o valoare probatorie certă şi concludentă.

S-a reţinut că din analiza actelor întocmite a rezultat că lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Rutier – I.P.J. Tulcea nu au respectat disp. art. 6 lit. d din Ordinul nr. 376/10.04.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice, potrivit cărora „prima prelevare se efectuează de preferinţă într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge”. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 11-12/C al S.M.L. Tulcea, rezultă că prima probă de sânge i-a fost prelevată petentului la ora 6,20 în condiţiile în care evenimentul rutier a avut loc în jurul orei 03,00, rezultatul buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie reflectând valoarea alcoolemiei pe care o avea petentul la ora 6,20 şi respectiv ora 7,20 din data de 04.07.2009. S-a reţinut că  această situaţie nu este imputabilă lucrătorilor de poliţie ce formau echipajul Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. Tulcea, întrucât până la sosirea acestora la faţa locului petentul a fost preluat de echipajul de ambulanţă şi transport la Spitalul Judeţean Tulcea.

Cum în cauză nu s-a stabilit cu certitudine alcoolemia petentului C.I.M., la momentul sau anterior momentului producerii evenimentului rutier, respectiv data de  04.07.2009, ora 3,00, s-a apreciat că este aplicabil principiul „in dubio pro reo”, dubiu ce profită învinuitului, petentul în cauză .

Astfel, prin ordonanţa 1017/P/2009 din data de 14 aprilie 2011,  Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag , în temeiul art.262 pct.2 lit.a raportat la art.11 pct.1 lit.b şi art.10 lit.d din Cod pr.penală a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului C.I.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, prin acelaşi act fiind adoptată în temeiul art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.a cod pr.penală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de A.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 211 alin. 1 – alin. 2, lit. b, c din Cod penal.

S-a reţinut că susţinerile petentului potrivit cărora , ulterior evenimentului rutier a fost agresat fizic prilej cu care i-au fost sustrase mai multe bunuri, cum ar fi telefon mobil, ceas de mână şi suma de 50 de euro , nu s-au confirmat prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză.

Împotriva ordonanţei nr.1017/P/2009 a formulat plângere petentul, solicitând ca procurorul ierarhic superior să constate „închiderea abuzivă a dosarului nr.624/P/2009 prin neprezentarea materialului final al rezoluţiei nr.624/P/2009 din data de 10.10.2009” , care nu i-a fost comunicată şi „tergiversarea dosarului nr.1017/P/2009”, solicitând schimbarea temeiului juridic în art.10 lit. a şi c din cod pr.penală susţinând că din întreg ansamblul probator rezultă că nu a condus autoturismul în noaptea de 3/4.07.2009.

Analizându-se soluţiile dispuse prin ordonanţa nr.1017/P/2009, prin prisma actelor premergătoare şi de urmărire penală administrate în cauză şi a motivelor invocate în plângerea formulată, s-a apreciat prin rezoluţia atacată că în mod legal şi judicios s-a reţinut că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, sub aspectul laturii obiective întrucât , nu s-a putut stabili cu certitudine alcoolemia din momentul sau anterior momentului producerii evenimentului rutier în care a fost implicat, concluziile raportului de expertiză medico-legale reţinându-se că au caracter strict teoretic, rezultatele obţinute neputând fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal, în condiţiile în care proba ştiinţifică constând în prelevarea probelor de sânge s-a realizat cu încălcarea disp.art.6 lit.d din ordinul nr.376/10.04.2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilitice, independent de conduita profesională a lucrătorilor de poliţie din cadrul I.P.J. Tulcea- S.P.R.

Soluţia de neurmărire penală în privinţa infracţiunii de tâlhărie reclamată s-a apreciat că este pe deplin justificată deoarece susţinerile petentului  formulate prin cererea adresată organelor de urmărire penală la data de 30.03.2011, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă legal administrat.

Prin coroborarea actelor premergătoare şi de urmărire penală administrate în dosarul nr.1017/p/2009 s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 3.07.2009 C.M. s-a deplasat la locuinţa numitului M.G. din comuna S., jud.Tulcea, cu autoturismul Dacia Break cu  nr. de înmatriculare CT 20 M parcându-l în stradă. Aici a participat la serbarea majoratului gazdei, consumând băuturi alcoolice până în jurul orelor 2,00 , când a ajuns într-o stare avansată de ebrietate şi a început să deranjeze persoanele prezente, în special lăutarii. În jurul orelor 2,00 , a intrat în conflict cu numitul F.I., prezent la petrecere, iar martorul M.G. a luat hotărârea să-l scoată în stradă pentru aplanarea conflictului. Simţindu-se ofensat acesta a luat hotărârea să plece acasă cu autoturismul său, urcând la volan. Martorul M.G., sesizând intenţia acestuia de a pleca cu autoturismul în condiţiile în care se afla în stare evidentă de ebrietate a apelat la ajutorul numitului B.I. şi el prezent la petrecere, împreună cu acesta trăgându-l din interior pe petent de pe locul conducătorului auto, pe fotoliul din dreapta faţă.

M.G. i-a solicitat lui B.I. să conducă autoturismul petentului până în localitatea Vasile Alecsandri însă, imediat ce acesta s-a urcat la volan şi a pus autoturismul în mişcare, petentul învinuit a început să-i adreseze injurii, s-l lovească pe mâna dreaptă aflată pe volan, deranjându-l în mod vădit la condus. După ce a parcurs circa 500 metri la volanul autoturismului petentului, martorul B.I., deranjat de comportamentul petentului, a oprit maşina şi a parcat-o în zona Primăriei S. recomandându-i acestuia să doarmă în autoturism până la ziuă, urmând să-şi caute un alt şofer. Martorul B.I. s-a întors la locuinţa numitului M.G. pe jos, spunându-le participanţilor la petrecere că a fost nevoit să oprească şi să parcheze autoturismul petentului lângă Primărie deoarece acesta înjura şi trăgea de volan, deranjându-l la condus, lăsându-l pe petent să doarmă în autoturism. La scurt timp după plecarea numitului B.I., C.I.M. a trecut la volanul autoturismului său, l-a pornit şi l-a orientat pe drumul comunal cu direcţia de mers spre localitatea Vasile Alecsandri, însă datorită stării avansate de ebrietate în care se afla , deplasându-se sinuos, în zona curbei situată în apropiere de ieşirea din localitatea Stejaru, a acroşat autoturismele numiţilor M.I. Şi U.P., care se deplasau regulamentar pe sensul opus, aceştia întorcându-se în coloană împreună cu alte autoturisme de la sărbătoarea aromână „Fii satului „  ce avusese loc între localităţile Stejaru şi Vasile Alecsandri.

După producerea evenimentului rutier, petentul a oprit autoturismul pe partea carosabilă, în dreptul locuinţei lui C.D., rămânând aplecat peste volan pe locul conducătorului auto.

În această poziţie a fost găsit învinuitul de către agent de poliţie C.M., care se întorcea în aceeaşi coloană de maşini de la sărbătoarea „Fiii satului”. Lucrătorul de poliţie l-a scos pe învinuit din autoturism, care nu s-a putut ţine pe propriile picioare căzând în şanţul din faţa locuinţei martorului C.D.. Tot agentul de poliţie a solicitat la faţa locului o ambulanţă şi a anunţat evenimentul rutier la dispeceratul I.P.J. Tulcea.

C.I.M. a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea, întrucât prezenta leziuni ce necesitau acordarea de îngrijiri medicale , ulterior, la orele 6,20, respectiv 7,20 fiindu-i prelevate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultând 1,60 g 0/00 la prima probă şi 1,35 g 0/00 la a doua probă.

În intervalul dintre cele două recoltări, învinuitul a fost testat şi cu  aparatul Drager, la orele 6,56 rezultând o concentraţie de 0,65 mg/litru alcool pur în aerul expirat. Cu prilejul audierilor, C.I.,  luându-i-se mai multe declaraţii în intervalul 7.07.2009- 20.10.2010, a susţinut constant că nu ştie ce s-a întâmplat în noaptea de 3/4 .07.2010, însă în suplimentul de declaraţie consemnat de către organul de cercetare penală la data de 20.10.2010, a precizat că în momentul producerii evenimentului rutier, autoturismul său ar fi fost condus de martorul M.G. care imediat a coborât de la volan şi a plecat de la faţa locului.

Anterior însă fără a contesta că ar fi condus autoturismul implicat în evenimentul rutier , a solicitat interpretarea retroactivă a alcoolemiei, având în vedere faptul că evenimentul rutier s-a produs în jurul orelor 3, iar prima prelevare a probelor biologice s-a realizat la orele 6,20 şi, mai mult decât atât, în intervalul dintre cele două prelevări, ar fi consumat băuturi alcoolice la o unitate de alimentaţie publică din apropierea spitalului judeţean de urgenţă Tulcea.

A fost admisă cererea pentru efectuarea interpretării retroactive a alcoolemiei şi prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti s-a concluzionat că petentul ar fi putut avea o  alcoolemie teoretică în descreştere de 2,45 gr. 0/00, precizându-se că această expertiză reprezintă valoarea rezultată din corelarea teoretică a alcoolemiilor stabilite la analiză cu cea rezultată din calculul teoretic al consumului declarat iar rezultatele obţinute nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal.

Ulterior acestei cereri privind calculul retroactiv al alcoolemiei, la un interval de 3 luni şi jumătate, după ce şi-a angajat apărător, învinuitul a solicitat o altă interpretare retroactivă , după ultimele date pe care le-a furnizat organelor de cercetare în declaraţia din 18.12.2009 când a declarat că a servit alte sortimente de băuturi alcoolice şi mâncare decât cele declarate iniţial , motivând că, cu ocazia audierii din 1.09.2009 era într-o stare confuză determinată de faptul că se afla pentru prima dată într-o situaţie care necesita anchetarea sa şi nu s-a putut concentra cu ocazia primei audieri în calitate de învinuit.

Această solicitare a fost respinsă, prin ordonanţă , reţinându-se că nu corespunde adevărului, declaraţia din 18.12.2009, din declaraţiile martorilor M.M. şi M.G. rezultând că la petrecere au oferit invitaţilor vin alb şi Whisky, nu şi ţuică, declaraţii care se coroborează cu cele ale învinuitului, din data de 7.07.2009 şi 1.09.2009, în care a menţionat că la petrecere a servit doar vin dintre băuturile alcoolice.

S-a reţinut a fi nesinceră declaraţia martorului C.I.F. propus a fi audiat de învinuit în apărarea sa, care a declarat că învinuitul a servit 200 ml votcă şi o porţie de fasole cu ciolan în dimineaţa zilei de 4.07.2009, la un restaurant de lângă Spitalul judeţean de urgenţă Tulcea înainte de recoltarea probelor biologice de sânge. Fiind solicitat numitul C.I.-F. să conducă organele de poliţie la data de 20.04.2010 la restaurantul de lângă Spitalul judeţean Tulcea unde servise masa cu învinuitul, în dimineaţa zilei de 4.07.2009, cu ocazia verificărilor efectuate, s-a stabilit că în respectiva unitate nu s-a servit niciodată mâncare gătită, gen fasole cu ciolan, şi nici băuturi alcoolice ci doar produse de patiserie şi băuturi răcoritoare. Raportat la susţinerile învinuitului că înainte de recoltarea probelor biologice de sânge  a consumat 200 ml votcă şi o porţie de fasole cu ciolan i s-a solicitat acestuia să conducă organele de poliţie la respectivul local , iar cu această ocazie acesta a condus organele de poliţie în incinta magazinului SC D.T.SRL Tulcea, o altă locaţie decât cea indicată de martorul C.I.F., din care, se indicase că ar fi servit produsele menţionate. Cu ocazia cercetărilor efectuate s-a stabilit că de la deschiderea magazinului(anul 2005) şi până în prezent în această unitate nu au existat spre vânzare conserve de fasole cu carne , astfel cum reiese din declaraţia martorului M.D. care se ocupă personal de activitatea de aprovizionare cu mărfuri în magazin.

 Faţă de contrarietatea dintre declaraţiile învinuitului , faţă de rezultatul constituirilor din data de 20.04.2010 şi 27.04.2010, s-a apreciat  nesinceritatea atât a învinuitului cât şi a martorului C.I.F..

Cu ocazia soluţionării cauzei penale, petentul a mai sesizat lipsa unor acte din dosarul de urmărire penală nr. 1017/P/2009, mai multe corecturi în numerotarea filelor, dar şi modificări ale unor înscrisuri relevante cauzei, sens în care a solicitat cercetarea tuturor persoanelor – cadre medicale şi poliţişti – care au denaturat conţinutul proceselor verbale de prelevare probe biologice, cerere de analiză şi fişă medicală, dar şi a apărătorului său – avocat C.G. – pentru „tăinuirea” faptei de fals în înscrisuri publice, a comisarului şef de poliţie B.T., pentru tăinuirea şi ascunderea infracţiunii de fals în înscrisuri publice folosite împotriva sa, dar şi a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag „pentru ascunderea faptelor de uz de fals în înscrisuri publice”, tergiversarea dosarului nr. 624/P/2009, respingerea plângerii de tergiversare prin rezoluţia nr. 25/II/2/2010 din data de 24.09.2010.

În conformitate cu disp. art. 281 pct. 1 lit. b şi lit. d c.pr.pen, cu ref. la art. 27 al.2 şi 3 lit. b din Legea nr. 218/2002, privind Organizarea şi Funcţionarea Poliţiei Române, pentru soluţionarea capătului de cerere prin care petentul C.I.M. a solicitat declanşarea unor proceduri judiciare faţă de persoanele care au completat şi semnat procesele verbale de prelevare probe biologice, cererile de analiză şi fişa U.P.U./C.P.U, înscrisuri defăimate ca false, precum şi investigarea comisarului şef de poliţie B.T. din cadrul I.P.J. – S.P.R. Tulcea, a prim-procurorului T.L. de la Parchetul de pe lângă J, dar şi a apărătorului său – avocat C.G. , prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea a înaintat câte un exemplar de pe plângerea înregistrată sub nr. 167/II/2/2011, rezoluţia nr. 167/II/2/2011, ordonanţa atacată şi înscrisurile defăimate ca false, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa spre competentă soluţionare.

Analizând materialul probator din dosarul organului de urmărire penală trimis instanţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art.2781 alin.3 Cod procedură penală, instanţa fiind investită să examineze numai legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate, evident pe baza lucrărilor dosarului cauzei, se apreciază, din perspectiva materialului probator administrat de către organele de cercetare penală şi care a fundamentat soluţia, că nu se evidenţiază vreo împrejurare care să conducă la desfiinţarea soluţiilor adoptate prin rezoluţiile a căror desfiinţare se solicită.

 Incriminând unele fapte, legea penală descrie, în abstracto, conţinutul fiecăreia, prin indicarea atât a activităţii materiale ce le caracterizează, a rezultatului pe care ele trebuie să le producă, cât şi a unor cerinţe, indispensabile pentru considerarea lor ca infracţiuni.

Latura obiectivă a unei infracţiuni presupune existenţa unor condiţii privitoare la actul de conduită, cerute de lege pentru existenţa infracţiunii. La orice infracţiune latura obiectivă a acesteia are în structura sa, în mod obligatoriu elementul material, condiţiile de timp, loc, mod şi împrejurări, urmarea sau rezultatul socialmente periculos şi raportul de cauzalitate dintre acţiune, inacţiune şi urmarea socialmente periculoasă.

În cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru considerentele sus reţinute, reţinându-se că nu se poate stabili cu certitudine alcoolemia învinuitului la momentul sau anterior momentului producerii evenimentului rutier, respectiv ora 3,00 , data 4.07.2009, apreciindu-se că este aplicabil principiul”in dubio pro reo” , buletinul de analiză toxicologică alcoolemie reţinându-se că nu poate fi reţinut în contextul în care recoltarea nu s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor art.6 lit.d din Ordinul nr. 376/10.04.2006 pentru aprobarea normelor metodologice potrivit cărora”prima prelevare se efectuează de preferinţă într-un interval de timp până la 30 minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge”.

Din analiza materialului probator nu se poate reţine că în cauză nu ar exista probe obiective şi ştiinţifice, rezultatul buletinului de analiză toxicologică, rezultatul testării cu aparatul Drager, declaraţiile martorilor ce confirmă că învinuitul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice , demonstrând că învinuitul a condus în noaptea de 3/4. 07.2009 autoturismul, având în sânge concentraţia alcoolică reţinută în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie.

Dispoziţia din Ordinul nr.376/10.04.2006 ce prevede în art.6 lit.d că ”prima prelevare se efectuează de preferinţă într-un interval de timp până la 30 min. de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge„ nu poate primi o interpretare a sensului reţinut în argumentarea soluţiei de înlăturare a probei de determinare a alcoolemiei , respectiv buletinul de analiză susmenţionat .

Din interpretarea logică şi raţională a dispoziţiilor sus menţionate nu se poate aprecia ca temei argumentul reţinut în înlăturarea probei ştiinţifice . De altfel şi practica judiciară invocată în argumentarea soluţiei, respectiv cele două sentinţe penale, este de subliniat că reliefează cu totul alte situaţii de fapt . În sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Babadag şi invocată în cauză , rezultatul testării determinat prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie reliefa o valoare a alcoolemiei situată sub limita legală prevăzută de legiuitor , fapt pentru care s-a apreciat că nu poate fi reţinut drept probă obiectivă raportul privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

De asemenea sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Tulcea reţine o altă stare de fapt, reţinându-se că inculpatul în speţă consumase băuturi alcoolice între momentul producerii evenimentului rutier şi momentul recoltării de probe de sânge , reţinându-se că există un dubiu care profită inculpatului , în contextul în care nu s-a putut reţine existenţa unei dovezi certe a alcoolemiei inculpatului din momentul sau anterior momentului producerii accidentului.

Nu se poate aprecia că raportul de expertiză medico-legală de interpretare retroactivă ar înlătura forţa probantă deplină pe care o are buletinul de analiză toxicologică şi care reflectă îmbibaţia alcoolică reţinută, în măsura în care buletinul de analiză toxicologică se coroborează cu fapte şi împrejurări ce se desprind din ansamblul probator administrat în cauză.

Totuşi , având în vedere că plângerea împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a fost formulată de către chiar petent nu i se poate crea acestuia o situaţie nefavorabilă în propria cale de atac a unui act jurisdicţional , ordonanţa şi respectiv rezoluţia procurorului , principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac devenind aplicabil şi în acest stadiu, astfel că instanţa nu ar putea dispune o altă soluţie întrucât ar fi încălcat principiul enunţat anterior.

Reţinând, pe baza examinării actelor şi lucrărilor dosarului, legalitatea şi temeinicia soluţiei de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea prev. de art. 211 alin. 1 – alin. 2 lit. b, c cod penal , susţinerile petentului necoroborându-se cu nici una din probele administrate în cauză, fiind infirmate de faptele şi împrejurările ce se deduc din ansamblul probator administrat, soluţia ce se impune este aceea de respingere a plângerii ca nefondată, urmând a se menţine ordonanţa şi rezoluţia atacată.

Domenii speta

Spete similare