Aplicarea o.g. nr. 38/2002.Cerere formulată anterior intrării în vigoare a noului act normativ.( ii )

Sentinţă civilă 7017 COM din 21.10.2002


Aplicarea O.G. nr. 38/2002.Cerere formulată anterior intrării în vigoare a noului act normativ.( II )

Cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, depusă la tribunal înainte de intrarea în vigoare a dispoziţiilor O.G. nr. 38/2002, va trebui raportată – sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate - la momentul înregistrării acţiunii. Ordonanţa nu poate retroactiva, în lipsa unei dispoziţii exprese, iar textul art. IV din acest act normativ nu operează faţă de cererile de iniţiere a procedurii, referindu-se doar la situaţiile tranzitorii în legătură cu momentul deschiderii procedurii.

Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 republicată, orice creditor care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plăţile.

Aceeaşi normă se regăseşte şi în textul actual al legii, după intrarea în vigoare a O.G. nr. 38/ 2002.

Când sesizarea instanţei cu este, însă, anterioară momentului intrării în vigoare a noului act normativ, instanţa urmează să răspundă problemei momentului la care trebuie raportată analiza condiţiilor de admisibilitate a cererii creditorului.

Prin textul art. IV din OG. nr. 38/ 2002 se instituie o normă cu incidenţă în ce priveşte aplicarea în timp a legii, în sensul că procedurile deschise până la data intrării în vigoare a ordonanţei vor continua să fie administrate şi lichidate conform prevederilor anterioare acestor modificări şi completări aduse Legii nr. 64/1995 republicate.

Interpretarea normei conduce la concluzia că o procedură care nu a fost deschisă până la data intrării în vigoare a noului act normativ va fi administrată potrivit noii reglementări.

Legea nr. 64/1995 creează în mod indiscutabil un cadru de aplicare al unor norme procedurale, ceea ce înseamnă că în situaţia de conflict al legilor în timp, acesta se soluţionează potrivit principiului aplicării imediate a legii noi.

Administrarea procedurii nu trebuie însă confundată cu admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii formulate de creditor, aceasta din urmă fiind reglementată şi de norme de drept substanţial.

Admisibilitatea cererii prin care a fost sesizată instanţa va trebui raportată la momentul introducerii acţiunii, ordonanţa neputând ultraactiva, în acest sens, în lipsa unei dispoziţii exprese.

În acest caz, intervine o situaţie de ultraactivitate a normei materiale anterioare, până la momentul stabilirii stării debitorului, întrucât momentul deschiderii procedurii, ca şi cel al soluţionării contestaţiei debitorului în temeiul art. 31 alin. 3, se raportează exclusiv la îndeplinirea unor condiţii prealabile sesizării instanţei (starea de încetare de plăţi/ insolvenţa debitorului şi natura creanţei).

În consecinţă, cererea formulată anterior intrării în vigoare a OG. nr. 38/ 2002 va trebui analizată, sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, în raport de cerinţele existente la data sesizării instanţei, fără a-i putea fi aplicabilă noua reglementare referitoare la cuantumul minim al creanţei.

(sentinţa civilă nr. 7017 COM/ 21.10.2002, irevocabilă prin nerecurare)