Verificarea creanţelor. Proba raportului juridic generator al creanţei.
Pierderea mărfii pe durata efectuării voiajului îndreptăţeşte pe proprietarul lor să formuleze o cerere de înscriere la masa credală faţă de armatorul navei, însă doar în condiţiile în care acesta din urmă are şi calitatea de cărăuş. Exploatarea navei de către un terţ presupune dovedirea existenţei unei clauze în conosament care să atragă răspunderea proprietarului armator, alături de armatorul disponent, sau proba unei culpe personale a proprietarului navei.
Creditoarea – societate comercială de naţionalitate indiană a declarat faţă de C.N.M.NAVROM S.A. – în faliment, o creanţă de 160.000 dolari SUA, justificată prin prejudiciul suferit ca urmare a sechestrării navei ,,Saphire’’ în Port Said.
S-a arătat că datorită măsurii asiguratorii luate în portul străin, reclamanta nu a mai intrat în posesia cantităţii de 400 mt. carbid aflate la bordul navei menţionate şi care fusese achiziţionată de la o societate românească.
Lichidatorul companiei de navigaţie NAVROM S.A. a contestat această creanţă, iar acţiunea sa a fost admisă.
Nava ,,Saphire’’ se afla la data efectuării voiajului în proprietatea C.N.M. NAVROM S.A., însă contractul de transport maritim fusese perfectat între furnizorul mărfii şi armatorul-disponent al navei, S.C. N.I. JOHNSON S.R.L. Constanţa, care o exploata în temeiul unui contract de asociere în participaţiune încheiat cu NAVROM S.A.
Astfel, între armatorul proprietar C.N.M. NAVROM S.A. şi beneficiarul mărfii transportate nu a existat un contract care să asigure drepturi şi obligaţii corelative ale acestor părţi, în temeiul căruia să poată fi formulată o creanţă directă, în procedura colectivă, echivalentă cu valoarea mărfii nelivrate.
S-a reţinut, în acelaşi timp, că o asemenea creanţă putea fi invocată pe tărâm delictual, însă creditoarea nu a probat existenţa unui raport de cauzalitate între pretinsa faptă a debitorului şi prejudiciul suportat.
Creditoarea nu a dovedit, astfel, că măsura asiguratorie luată de terţi creditori asupra navei a avut ca temei o creanţă datorată de C.N.M. NAVROM S.A. şi că între acest fapt culpabil şi prejudiciul efectiv suportat există un raport de cauzalitate, astfel cum este statuat de prevederile art. 998 cod civil.
Pentru aceste considerente, contestaţia lichidatorului va fi admisă, cu consecinţa respingerii cererii societăţii indiene de înscriere pe tabelul definitiv al obligaţiilor debitoarei.
(sentinţa civilă nr. 644 COM/ 03.03.2000, irevocabilă prin nerecurare)
Curtea de Apel Craiova
Uzufruct adus ca aport la constituirea capitalului unei societăţi comerciale. Încetare ca urmare a dizolvării. Efecte.
Curtea de Apel Iași
Aplicarea articolului 138 alineat (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei
Curtea de Apel București
Procedura insolventei. Efectele fuziunii ca masura de punere în aplicare a planului de reorganizare a societatii debitoare.
Tribunalul Harghita
Compensare creanţă
Curtea de Apel Constanța
Procedura insolvenţei. Cerere de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator al debitoarei pentru faptele prevăzute de art. 138 lit. a, c si e din Legea nr. 85/2006.