Plângere împotriva rezoluţiei procurorului (Aplicarea dispoziţiilor deciziei nr. 1 din 19.01.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite)

SENTINŢA PENALĂ NR. 169/07.10.2009 ÎN MATERIE PENALĂ – PLÂNGERE ÎMPOTRIVA REZOLUŢIEI PROCURORULUI (Aplicarea dispoziţiilor deciziei nr. 1 din 19.01.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite)

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 09.07.2009 sub numărul 898/188/2009 petenţii CM şi CI au contestat temeinicia ordonanţei nr. 171/II-1/20.04.2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ.

În motivare a arătat că intimatul CM a formulat plângere penală împotriva lor, prin ordonanţa nr. 687/P/2007 dispunându-se scoaterea lor de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative. Împotriva acestei ordonanţe au formulat plângere la prim procuror, soluţia pronunţată de acesta fiindu-le favorabilă, astfel că nu au înţeles să o atace. Împotriva soluţiei prim procurorului a formulat plângere CM, aceasta fiind soluţionată de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, soluţia fiindu-le nefavorabilă, astfel încât o contestă. Pe fond, menţionează că li s-a încălcat dreptul la apărare, nefiind audiaţi de organele de urmărire penală, nedându-li-se posibilitatea de a-şi formula probe în apărare.

S-a ataşat dosarul de urmărire penală nr. 687/P/2007 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz.

S-au depus la dosar, în original, rezoluţia nr. 25/II-2/2008  şi ordonanţa nr. 171/II-1/2009.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin ordonanţa nr. 687/P/2007 pronunţată de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor CM şi CI cercetaţi  pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare prevăzută de art. 193 Cod penal şi insultă prevăzută de art. 205 Cod penal, aplicându-i-se ca sancţiune amendă administrativă de 1000 lei fiecăruia.

Prin rezoluţia nr. 25/II-2/2008 din 02.03.2008 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz a admis plângerea petenţilor şi, infirmând soluţia procurorului a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, reţinând că fapele reclamante nu există.

Soluţia fiindu-le favorabilă, nu a fost atacată de către petenţi, ci de către intimatul CM.

Verificând legalitatea şi temeinicia ordonanţei prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, organul ierarhic superior, prin ordonanţa nr. 171/II-1/2009, respectiv prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ a infirmat-o, fără a pronunţa însă o nouă soluţie – aşa cum era obligat potrivit normelor legale în vigoare – ci menţinând soluţia iniţială pronunţată în dosarul nr. 687/P/2007 – care fusese desfiinţată, astfel nemaiexistând. Fiind învestit cu verificarea legalităţii şi temeinicie soluţiei nr. 25/II-2/2008 pronunţată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, prim procurorul Parchetului de pe lângă Trinbunalul Neamţ în loc de a pronunţa o soluţie de confirmare a acesteia sau de infirmare şi pronunţare a unei alte soluţiii – potrivit dispoziţiilor art. 278 ind.1 Cpp – a ales între cele două soluţii diferite, optând pentru prima dintre ele.

Potrivit dispoziţiilor decizie nr. 1 din 19.01.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite, obligatorie potrivit art. 414 alin. 3 teza finală Cod procedură penală, admiţându-se recursul în interesul legii s-a statuat că: „organul judiciar competent să soluţioneze plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei prim-procurorului, prin care s-a infirmat rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată şi s-a dat aceeaşi ori altă soluţie de netrimitere în judecată, pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, este procurorul ierarhic superior. Numai în situaţia în care, la rândul său, procurorul ierarhic superior, astfel sesizat, a respins plângerea şi a menţinut soluţia prim-procurorului sau nu a soluţionat plângerea în termenul legal prevăzut la art. 277 din Codul de procedură penală, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plângere instanţei de judecată”

Raţiunea acestei interpretări se regăseşte în însăşi motivarea recursului în interesul legii, unde se arată că:

„Soluţia infirmată de procurorul ierarhic superior nu mai are

nicio putere, astfel că prin adoptarea de către acesta din urmă a unei soluţii de netrimitere în judecată - diferită sau identică în conţinut, întemeiata pe motivele invocate în plângerea petentului sau pe alte motive - ne vom afla din nou în prima etapă a procedurii ce presupune, cu necesitate, verificarea acestei soluţii pe cale ierarhică.

Atacarea direct în instanţă a soluţiei de netrimitere în judecată, adoptată de primul procuror în absenţa confirmării acesteia de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, echivalează cu prematura sesizare a instanţei prin plângere.  De la această regulă legea nu a prevăzut decât o singură excepţie, reglementată de dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, cea în care procurorul ierarhic superior nu soluţionează, în termenul prevăzut de art. 277 din Codul de procedură penală, plângerea formulată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adoptată de primul procuror, corelativ infirmării rezoluţiei sau ordonanţei date iniţial.

Exclusiv în această situaţie, partea căreia art. 2781 din Codul de procedură penală îi recunoaşte legitimitate procesuală activă are dreptul de a se adresa direct instanţei, excepţia menţionată fiind însă de strictă interpretare şi aplicare.

Numai în situaţia în care, la rândul său, procurorul ierarhic superior, astfel

sesizat, a respins plângerea şi a menţinut soluţia prim-procurorului sau nu a soluţionat plângerea, în termenul legal, prevăzut la art. 277 din Codul de procedură penală, persoana vătămată, cât şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt afectate se pot adresa cu plângere direct instanţei de judecată.”

Aşadar, prin infirmarea de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz a soluţiei iniţiale pronunţată sub nr. 687/P/2007, aceasta a fost desfiinţată, aceasta nemaiavând nicio putere. În mod corect, soluţia prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz a fost verificată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ. Acesta din urmă, considerând-o nelegală, a infirmat-o – a se vedea rezluţia nr. 171/II-1/2009, pronunţând o altă soluţie de netrimitere în judecată, respectiv de scoatere de sub urmărire penală potrivit dispoziţiilor art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală.  Sub nicio formă acesta nu putea menţine soluţia iniţială întrucât aceasta nu mai avea nicio putere la acest moment, fiind desfiinţată.

Dacă ar fi să interpretăm altfel textele de lege am ajunge în situaţia în care li s-ar îngrădi petenţilor o verificare a soluţiei pe cale ierarhică şi s-ar da puterea unui organ de urmărire penală să aleagă între două soluţii potrivnice, fără a exista o bază legală în acest sens. Mai mult, dacă am urma acest raţionament, s-ar putea susţine că, de vreme ce petenţii nu au atacat soluţia pronunţată de prim procuror – nr. 25/II-2/2008 (aceasta fiindu-le favorabilă nu exista interes), nu ar putea să se plângă direct în instanţă întrucât nu au parcurs cele două căi instituite de lege – plângere la organul ierarhic superior anterior atacării în instanţă.

Apreciind că prin infirmarea soluţiei pronunţată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz s-a pronunţat o nouă soluţie ce nu a fost verificată pe linie ierarhică, instanţa urmează ca, în baza art. 278 ind.1 alin. 13 Cod procedură penală  să trimită plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău spre competentă soluţionare.

Domenii speta

Spete similare