Ordonanţă preşedinţială. Încetarea executării unor lucrări. Excepţia lipsei calităţii procesuale active. Condiţii. Aparenţa dreptului.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active este o excepţie de fond, potrivit clasificării prevăzută la art. 137, alin. 1 Cod procedură civilă, care pune în discuţie existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului afirmat.

Dar, pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa nu este chemată să analizeze fondul cauzei, adică nu trebuie, în speţă, să stabilească, cine are calitatea de proprietar asupra imobilului. Or, prin soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, instanţa s-ar pronunţa asupra unor chestiuni ce ţin chiar de temeinicia cauzei, de fondul dreptului, cu toate că, prin intermediul acestei proceduri, trebuie analizată doar aparenţa dreptului.

Una dintre condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale se referă la neprejudecarea fondului dreptului. Or, prin admiterea sau respingerea acestei excepţii, s-ar ajunge tocmai la o astfel de prejudecare a fondului, instanţa stabilind existenţa sau inexistenţa dreptului Asociaţiei, adică a unor elemente ce au legătură cu fondul pricinii. Deci, pe calea acestei proceduri, instanţa are de analizat doar dacă „aparenta” dreptului este sau nu în favoarea Asociaţiei.

Invocarea unei astfel de excepţii, pentru soluţionarea căreia este nevoie de administrarea unor probe ce au legătură cu fondul dreptului, reprezintă, în fapt, o apărare de fond, dar, care nu poate fi valorificată pe calea ordonanţei preşedinţiale, ci doar pe calea dreptului comun.

S-a reţinut anterior că dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză este întabulat în c.f. în favoarea comunei S. sau comunei C.

S-a mai constatat că, pe rolul Judecătoriei Beiuş, există o acţiune civilă, prin care reclamanta Asociaţia „V. S.” urmăreşte intabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor în cauză.

Instanţa precizează, faţă de aceste susţineri, că o astfel de acţiune civilă nu poate duce la concluzia aparenţei dreptului asupra terenurilor respective în favoarea reclamantei.

Această teză se impune dacă se ia în considerare şi prezumţia sau principiul forţei probante a încheierii, potrivit prevederilor art. 32, alin. 1 din Decretul – Lege nr. 115/1938 – „Dacă în cartea funciara s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă ca dreptul există în folosul ei.”

În baza acestor considerente, instanţa nu poate reţine ca îndeplinită această condiţie pentru admiterea cererii. Dar, condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

În această situaţie, instanţa constată că nu mai este necesar să analizeze îndeplinirea şi celorlalte condiţii, de vreme ce nu se poate reţine aparenta dreptului reclamantei Asociaţia pentru păstrarea căruia să fie necesară pronunţarea ordonanţei preşedinţiale.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 720/187/2009 din data de 14.04.2009, reclamanta Asociaţia „V. S.” a chemat în judecată pârâţii Consiliul Local C., reprezentat prin Primar, comuna C., reprezentată prin Primar şi Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Oradea, solicitând să se pronunţe o hotărâre prin care instanţa să dispună obligarea pârâţilor să sisteze tăierile de arbori din pădurea şi păşunea împădurită, ce formează proprietatea Asociaţiei „V. S.”, imobile ce se regăsesc în colile de c.f. 114 Sighiştel, c.f. 1116 şi c.f. 1120 Băiţa.

Au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Motivele de fapt arătate prin cererea de ordonanţă preşedinţială:

Se arată în cerere că, în baza Legii nr. 247/2005 s-a înfiinţat în data de 11.01.2006, Asociaţia „V. S.”, ca formă asociativă de proprietate a locuitorilor din satul S.

Sub dosarul nr. 535/187/2009, pe rolul instanţei există un proces pentru rectificarea în c.f. 114 Sighiştel, c.f. 1116 şi c.f. 1120 Băiţa, prin care s-a solicitat înscrierea corectă a drepturilor de proprietate asupra imobilelor din aceste coli, în favoarea Asociaţiei.

Având în vedere faptul că pârâţii taie, fără drept, copacii din pădurile şi păşunea împădurită, solicită obligarea acestora să sisteze orice tăiere de copac, până la clarificarea, în totalitate, a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor în litigiu.

În drept,cererea este întemeiată pe art. 581 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, depusă la data de 18.05.2009, pârâtul Consiliul Local C. arată că se opune admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială.

Motivele de fapt arătate prin întâmpinare:

În principal, invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei, întrucât, verificând situaţia de carte funciară în c.f. 1116 şi 1120 Sighiştel, rezultă că, potrivit inscripţiilor de sub B 2, proprietar tabular este satul Sighiştel, comuna Câmpani, nicidecum proprietară nu este reclamanta.

Chiar în ipoteza în care proprietatea asupra terenurilor înscrise în aceste coli ar aparţine formelor asociative şi nicidecum satului sau comunei ca unităţi administrativ teritoriale, proprietar aparent ar fi o Comună Politică şi nicidecum  Asociaţia „V. S.”, astfel cum rezultă din inscripţia de sub B3 din c.f. 1116 Sighiştel, unde în urma unei rectificări de carte funciară în locul satului Hârseşti, apare Comuna Politică Hârseşti, în prezent, nefiind constituită pentru localitatea Sighiştel o astfel de comună politică, fiind discutabile drepturile Asociaţiei reclamante în a i se constitui sau reconstitui dreptul de proprietate prin procedura administrativă prevăzută de legile fondului funciar.

 În al doilea rând, invocă excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială, raportat la prevederile art. 581, alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia, condiţiile de admisibilitate ar fi: urgenţa, inabordarea fondului litigiului şi caracterul vremelnic.

În ceea ce priveşte prima condiţie urgenţa are, la rândul ei, trei componente niciuna dintre aceste componente nefiind însă îndeplinite. 

În al treilea rând, există un contract de pază şi administrare nr. 1915/14.07.2006, încheiat între Ocolul Silvic Ş. şi Consiliul local C., prelungit, în mai multe rânduri, prin acte adiţionale.

În drept, se invocă art. 115-118, 581 Cod procedură civilă.

În probaţiune, au fost depuse la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în copie, c.f. 114 Sighiştel, c.f. 1116 şi c.f. 1120 Băiţa, încheierea nr. 3/2006, pronunţată de Judecătoria Beiuş în dosarul nr. 1/N/2006, acţiunea civilă înregistrată sub nr. 535/187/2009, contractul de pază şi administrare nr. 1915/14.07.2006, încheiat între Ocolul Silvic Ş. şi Consiliul local C., precum şi actele adiţionale la contractul de pază şi administrare nr. 1915 din 14.07.2006, înregistrate sub nr. 29 din 01.04.2007, nr. 14/01.04.2008 şi nr. 1877/23.06.2008.

Analizând cererea de faţă prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuş în data de 25.03.2009 (fila 13), reclamanta Asociaţia „V. S.” a solicitat instanţei să constate că este titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, înscrise în c.f. nr. 114 Sighiştel, c.f. nr. 1116 Băiţa şi c.f. nr. 1120 Băiţa.

Instanţa reţine că, potrivit acestor coli funciare (filele 5-11), titularul dreptului de proprietate apare ca fiind Comuna S. (c.f. nr. 114 Sighiştel), respectiv Comuna C. (c.f. nr. 1116 Băiţa şi c.f. nr. 1120 Băiţa).

Prin acţiunea la care s-a făcut referire, reclamanta Asociaţia „V. S.” mai solicită rectificarea înscrierilor c.f., în sensul radierii înscrierilor în favoarea comunei S. sau comunei C. şi intabularea dreptului de proprietate în favoarea Asociaţiei.

Pe parcursul procesului, a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale active.

În susţinerea excepţiei, s-a susţinut că, potrivit colilor funciare, Asociaţia „V. S.” nu are calitatea de proprietar asupra imobilelor în cauză.

Instanţa are în vedere că excepţia lipsei calităţii procesuale active este o excepţie de fond, potrivit clasificării prevăzută la art. 137, alin. 1 Cod procedură civilă, care pune în discuţie existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului afirmat.

Dar, pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa nu este chemată să analizeze fondul cauzei, adică nu trebuie, în speţă, să stabilească, cine are calitatea de proprietar asupra imobilului. Or, prin soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, instanţa s-ar pronunţa asupra unor chestiuni ce ţin chiar de temeinicia cauzei, de fondul dreptului, cu toate că, prin intermediul acestei proceduri, trebuie analizată doar aparenţa dreptului.

Una dintre condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale se referă la neprejudecarea fondului dreptului. Or, prin admiterea sau respingerea acestei excepţii, s-ar ajunge tocmai la o astfel de prejudecare a fondului, instanţa stabilind existenţa sau inexistenţa dreptului Asociaţiei, adică a unor elemente ce au legătură cu fondul pricinii. Deci, pe calea acestei proceduri, instanţa are de analizat doar dacă „aparenta” dreptului este sau nu în favoarea Asociaţiei.

Invocarea unei astfel de excepţii, pentru soluţionarea căreia este nevoie de administrarea unor probe ce au legătură cu fondul dreptului, reprezintă, în fapt, o apărare de fond, dar, care nu poate fi valorificată pe calea ordonanţei preşedinţiale, ci doar pe calea dreptului comun.

Faţă de cele de mai sus, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active.

În ceea ce priveşte condiţiile speciale de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, prevăzute la art. 581 Cod procedură civilă, instanţa consideră necesar să analizeze în primul rând aparenta dreptului Asociaţiei.

S-a reţinut anterior că dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză este întabulat în c.f. în favoarea comunei S. sau comunei C.

S-a mai constatat că, pe rolul Judecătoriei Beiuş, există o acţiune civilă, prin care reclamanta Asociaţia „V. S.” urmăreşte intabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor în cauză.

Instanţa precizează, faţă de aceste susţineri, că o astfel de acţiune civilă nu poate duce la concluzia aparenţei dreptului asupra terenurilor respective în favoarea reclamantei.

Această teză se impune dacă se ia în considerare şi prezumţia sau principiul forţei probante a încheierii, potrivit prevederilor art. 32, alin. 1 din Decretul – Lege nr. 115/1938 – „Dacă în cartea funciara s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă ca dreptul există în folosul ei.”

În baza acestor considerente, instanţa nu poate reţine ca îndeplinită această condiţie pentru admiterea cererii. Dar, condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

În această situaţie, instanţa constată că nu mai este necesar să analizeze îndeplinirea şi celorlalte condiţii, de vreme ce nu se poate reţine aparenta dreptului reclamantei Asociaţia „V. S.” pentru păstrarea căruia să fie necesară pronunţarea ordonanţei preşedinţiale.

Domenii speta

Spete similare