Anulare act

Deliberând asupra cauzei civile de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău în data de 16.08.2012, , reclamanta A E a chemat în judecată pe pârâţii B M, A E şi D G, solicitând instanţei să dispună anularea certificatului de moştenitor nr.48 din eliberat de BNP şi să constate valabilitatea certificatului de moştenitor nr., eliberat de Notariatul de Stat al judeţului Bacău, ce atestă dreptul său de moştenitoare în cotă de 1/1 la succesiunea defunctei D P; de asemenea a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

În  motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, în data de 23.03.1993 s-a prezentat împreună cu fraţii săi D G şi P A la notar pentru a dezbate succesiunea după defuncta lor mamă Dumitru Profira, fraţii ei renunţând expres la moştenire, astfel că partea acestora i-a revenit ei.

A mai arătat reclamanta că în anul 1996, ca urmare a faptului că mamei sale îi fusese reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafeţe de teren, conform titlului de proprietate nr.35172/, fratele său a chemat-o în faţa unui notar public, fără a-i explica că se dezbate din nou succesiunea după mama lor şi fără a o chema şi pe sora lor P A, fiind eliberat un nou certificat de moştenitor, în care se menţionează că reclamanta deţine o cotă de 1/2 din masa succesorală iar fratele său o cotă de 1/2.

Reclamanta a precizat că, la momentul eliberării celui de-al doilea certificat de moştenitor, notarul public nu şi-a îndeplinit obligaţia de a verifica dacă se mai dezbătuse sau nu succesiunea şi nu a consultat registrul special în care au fost trecute declaraţiile de renunţare la succesiune a fraţilor săi nr.7768/1993 şi nr.7774/1993.

A mai arătat reclamanta că din interpretarea prevederilor art.88 din Legea nr.36/1995 rezultă că nu se poate elibera un nou certificat de moştenitor decât dacă primul a fost anulat prin hotărâre judecătorească, astfel că certificatul de moştenitor din 1996 a fost întocmit prin fraudarea legii, fiind lovit de nulitate.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art.82 coroborat cu art.112 şi următoarele, art.274 Cod procedură civilă şi art.88 din Legea nr.36/1995.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu martori, înscrisuri şi proba cu expertiză şi a depus la dosar, în copii conform cu originalul, titlul de proprietate nr.35172/, certificatul de moştenitor nr.325, certificatul de moştenitor nr.48, certificat de deces (filele 6-13), acte de stare civilă (filele 69-74), cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (filele 90-99)..

Cererea a fost legal timbrată cu 24 lei taxă judiciară de timbru şi

Pârâţii B M, A E şi D G au depus la dosarul cauzei întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care au solicitat instanţei să constate nulitatea declaraţiilor de opţiune succesorală ale numiţilor D G şi P.A. care au stat la baza emiterii certificatului de moştenitor nr.325 , precum şi a acestui certificat de moştenitor.

În motivare, pârâţii-reclamanţi au arătat că la data de 14.09.1991 a decedat D P, masa succesorală după aceasta fiind compusă din 500 mp teren şi o casă situate pe raza comunei L V. Au precizat pârâţii că cei trei moştenitori s-au prezentat la notar şi, în baza declaraţiilor de opţiune succesorală, li s-a eliberat certificatul de moştenitor nr.325/, prin care reclamanta a fost instituită unică moştenitoare, opţiunile de renunţare ale celorlalţi fraţi fiind raportate la această masă succesorală.

Pârâţii-reclamanţi au mai arătat că în anul 1994 a fost emis pe numele defunctei titlul de proprietate nr.35172/, în care sunt înscrişi 18328 mp teren situat pe raza comunei LV, care a fost stăpânit, până la decesul său, de către fratele reclamantei - D G şi care a făcut obiectul unei alte opţiuni succesorale, diferită de prima pentru D G şi al unui al doilea certificat de moştenitor eliberat în anul 1996, la această dată P A - al treilea copil al defunctei, fiind decedată, fără moştenitori.

Au precizat pârâţii-reclamanţi că nu au intenţionat să creeze o fraudă sau să eludeze dispoziţiile imperative ale legii, deoarece în anul 1993 ei au avut convingerea absolută că îşi exprimă opţiunea exclusiv asupra bunurilor din certificat, convingere care este o falsă reprezentare a realităţii juridice şi faptice, cu efect distructiv de voinţă. Astfel, au apreciat pârâţii că atât opţiunile succesorale de renunţare exprimate de D G şi P A (în prezent decedaţi), cât şi certificatul de moştenitor din 1993 sunt lovite de nulitate, fiind rezultatul erorii asupra obiectului actului juridic, element hotărâtor şi esenţial, pe care dacă părţile ar fi conştientizat-o nu le-ar fi încheiat.

Au arătat pârâţii-reclamanţi că nu este vorba despre un context existent dar necunoscut la data decesului lui D P, ci de un context nou creat de procesul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor iar părţile, cu gradul lor redus de cunoştinţe juridice, nu aveau cum să facă o interpretare şi o adaptare corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

În drept, pârâţii au invocat prevederile art.948, 954 Cod civil, art.23 din Decretul nr.40/1953 şi art.88 din Legea nr.36/1995.

În dovedire, pârâţii-reclamanţi au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori şi interogatoriu şi au depus certificat de deces, declaraţie de renunţare la succesiune (filele 52, 53), acte de stare civilă, declaraţie de renunţare la succesiune (filele 76-81), înscrisurile care au stat la baza emiterii certificatului de moştenitor nr.48/1996 (filele 108-113).

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu 36 lei şi timbru judiciar de 0,9 lei

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiaţi martorii Z A (fila 102) şi S I (fila 103) şi proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte. La termenul din 29.03.2013, instanţa a luat act de cererea pârâţilor-reclamanţi de renunţare la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei-pârâte, faţă de starea de sănătate a acesteia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în data de 23.03.1993 a fost emis de către Notariatul de Stat al judeţului B, certificatul de moştenitor nr.325 (fila 8), rectificat prin încheierea nr.2882/a BNP S N (fila 10), prin care s-a constatat că la data de 14.09.1991 a decedat DP, cu ultimul domiciliu în LV, jud. B, masa succesorală rămasă de pe urma acesteia fiind compusă din 500 mp teren aferent construcţiei situat în LV, jud. B şi o casă construită din paiantă, acoperită cu carton, compusă din două camere iar separat una magazie, edificate de defunctă în timpul căsătoriei cu soţul predecedat, pe care l-a moştenit. Totodată, s-a reţinut că unic moştenitor este reclamanta-pârâtă A E, în calitate de fiică, cu o cotă de 1/1, renunţători fiind D G, potrivit declaraţiei nr.7768 (fila 53) şi P A, potrivit declaraţiei nr.7774 (fila 81).

Prin titlul de proprietate nr.35172/, i-a fost reconstituit defunctei D P dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 1 ha 8328 mp teren, situată în intravilanul şi extravilanul comunei LV, jud. B (filele 6,7).

În data de 25.03.1996, s-a emis un nou certificat de moştenitor de către B.N.P. „Ln D” prin care s-a constatat că D P a decedat la data de 14.09.1991, masa succesorală de pe urma acesteia fiind formată din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.35172/ (filele 11-12). În ceea ce priveşte moştenitorii defunctei D P, în acest certificat de moştenitor se reţine că sunt D G, în calitate de fiu şi A E, în calitate de fiică, fiecare cu o cotă de 1/2 din masa succesorală, nefiind succesibili renunţători.

Fiul defunctei D P - D G - a decedat în data de 18.04.2005, astfel cum rezultă din certificatul de deces seria DP nr.203481 depus la dosar (fila 52), pârâţii B M, A A şi D G fiind descendenţii acestuia, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar (filele 76-79). Fiica defunctei D P - P A - a decedat în data de  13.08.1993 (fila 69), aceasta neavând moştenitori.

În drept, instanţa reţine că transmiterea patrimoniului succesoral operează de drept din momentul deschiderii moştenirii, fără vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fără ştirea lui (art.644, 688, 696, 899 alin.1 Cod civil).  Cu toate acestea, succesibilul are dreptul de a alege între a-şi consolida calitatea de moştenitor, prin acceptarea succesiunii sau să devină o persoană străină de moştenire, prin renunţare. În acest sens, art.686 Cod civil, prevede că „nimeni nu este obligat a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine”. Dreptul de opţiune trebuie exercitat de succesibil într-un termen de 6 luni calculat de la data deschiderii moştenirii, conform art.700 alin.1 Cod civil.

De asemenea, instanţa reţine că renunţarea la moştenire este actul juridic unilateral, expres şi solemn, prin care succesibilul declară, în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, că nu îşi însuşeşte titlul de moştenitor, desfiinţând cu efect retroactiv vocaţia sa succesorală şi devenind astfel străin de moştenire.

Renunţarea este un act juridic irevocabil, dar nu în mod absolut, în sensul că ea poate fi retractată, acceptându-se moştenirea pur şi simplu, numai dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului de opţiune şi dacă moştenirea nu a fost acceptată până în acest moment de alţi moştenitori (art.701 Cod civil).

Renunţarea este şi un act juridic indivizibil, în sensul că exercitându-şi dreptul de opţiune succesorală, succesibilul trebuie să se pronunţe unitar cu privire la dreptul său succesoral, nefiind posibilă acceptarea în parte a moştenirii (a unor bunuri din moştenire) şi renunţarea la rest.

În ceea ce priveşte viciile de consimţământ ce pot afecta actul de opţiune succesorală, instanţa reţine că eroarea, atât cea de fapt cât şi cea de drept, dacă este scuzabilă şi constituie cauza determinantă a actului de opţiune, poate fi reţinută ca viciu de consimţământ în materie. Cu toate acestea, eroare asupra conţinutului (emolumentului) patrimoniului succesoral poate fi reţinută ca viciu de consimţământ (leziune) numai în cazul prevăzut de art.694 Cod civil  şi numai dacă cel în cauză a acceptat moştenirea. Astfel, renunţarea nu poate fi atacată pe motiv că s-au descoperit ulterior active ale patrimoniului.

Potrivit dispoziţiilor art.81 şi 83 din Legea nr.36/1995, certificatul de moştenitor se eliberează de către notarul public în cadrul procedurii succesorale notariale necontencioase şi cuprinde constatările referitoare la masa succesorală, calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului. Conform art.88 din acest act normativ, „cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii; până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte”.

În acest sens sunt şi prevederile art.23 din Decretul nr.40/1953 (în vigoare la data emiterii certificatului de moştenitor nr.325/1993), care prevedeau că „după eliberarea certificatului de moştenitor nu se mai poate elibera alt certificat; cei care au pretenţiuni la succesiune, pot cere în justiţie anularea certificatului eliberat şi stabilirea drepturilor lor; până la anulare prin sentinţa judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada în ce priveşte calitatea de moştenitor şi cota bunurilor ce revin fiecărui moştenitor”.

Anularea certificatului de moştenitor de către partea care a participat la procedura succesorală notarială şi a consimţit la eliberarea acestuia poate fi cerută numai pentru vicii de consimţământ sau incapacitate ori pentru cauze de nulitate, potrivit dreptului comun.

Frauda la lege, ca motiv de nulitate absolută ce afectează un act juridic, există atunci când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziţii legale de la sensul şi spiritul lor.

În speţă, în ceea ce priveşte cererea principală, instanţa reţine că certificatul de moştenitor nr. 48 a fost emis cu fraudarea prevederilor legale sus-menţionate, astfel că se impune anularea acestuia.

În acest sens, instanţa constată că de la data emiterii certificatului de moştenitor nr.325/1993, singura moştenitoare a defunctei D P este reclamanta-pârâtă A E, aceasta fiind cea care a acceptat moştenirea rămasă de pe urma mamei sale, în calitate de descendent de gradul I, fraţii săi D G şi P A fiind străini de moştenire, vocaţia acestora desfiinţându-se cu efect retroactiv.

În virtutea calităţii sale de unic moştenitor, reclamantei-pârâte îi revine tot activul defunctei D P existent la momentul emiterii certificatului de moştenitor nr.325/1993, cât şi bunurile care ar completa ulterior acest activ. Astfel, reclamantei i se cuvin atât bunurile cuprinse în certificatul de moştenitor nr.325/3, cât şi terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 35172/, acest act fiind emis pe numele defunctei.

Faţă de caracterul irevocabil şi indivizibil al renunţării, ca act de opţiune succesorală, instanţa reţine că exprimarea de către defunctul D G, în anul 1996, a unei noi opţiuni, în sensul acceptării succesiunii rămasă de pe urma defunctei D P şi numai cu privire la terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 35172/, contravine dispoziţiilor legale evocate mai sus.

Prin emiterea celui de-al doilea certificat de moştenitor, nr. 48 din de către BNP , cu reţinerea ca moştenitor a defunctei D P a unei persoane străine de moştenire, instanţa reţine că s-au fraudat prevederile legale incidente în materia moştenirii legale, astfel că acest certificat de moştenitor este lovit de nulitate absolută.

Prin urmare, instanţa va admite cererea principală şi va declara nulitatea certificatului de moştenitor nr. 48 de către BNP

Cu privire la cererea reconvenţională, referitor la solicitarea de a se dispune anularea declaraţiilor de renunţare la succesiunea după defuncta D P, instanţa constată că prin declaraţiile autentificate sub nr. 7768/şi nr.7774/ numiţii DG şi PA au declarat că, în termenul prevăzut de lege, nu a făcut niciun act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctei D faţă de care au înţeles să rămână străini.

Consecinţa juridică a acestor declaraţii este că cei doi au devenit străini de succesiunea mamei lor, stingerea prin prescripţie a dreptului de opţiune atrăgând stingerea chiar a vocaţiei succesorale. Instanţa reţine şi faptul că pârâţii-reclamanţi nu au făcut dovada că, în cursul termenului de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală, defuncţii DG şi P A au făcut vreun act de acceptare a succesiunii (tacită sau expresă), pentru ca declaraţiile de renunţare din 1993 să fie lipsite de efecte juridice.

Cu privire la motivele de anulare invocate de pârâţii-reclamanţi privind existenţa unei erori distructive de voinţă, rezultată din necunoaşterea mecanismului de aplicare a legilor fondului funciar, eroare care i-a împiedicat pe defuncţii D G şi PA să exprime un act de opţiune succesorală în deplină cunoştinţă de cauză, instanţa reţine că sunt neîntemeiate.

Astfel, la data emiterii certificatului de moştenitor nr.325/1993, respectiv în 23.03.1993, atât DG, cât şi PA formulaseră în nume propriu cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri (filele 92, 97-99) şi aveau cunoştinţă despre faptul că mama lor depusese şi ea o cerere în acest sens şi că urma să i se emită titlu de proprietate. În consecinţă, nu se poate reţine apărarea pârâţilor-reclamanţi că dacă ar fi avut cunoştinţă de intrarea ulterioară a acestor bunuri în patrimoniul defunctei D P, nu ar fi renunţat la moştenirea acesteia. De altfel, în raport de prevederile legale sus-enunţate, eroarea asupra conţinutului masei succesorale lăsată de defuncta D P nu ar putea fi reţinută ca viciu de consimţământ, care să afecteze declaraţiile de renunţare la succesiune şi implicit certificatul de moştenitor nr.325/

Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa concluzionează că nu există cauze de nulitate care să afecteze declaraţiile de renunţare autentificate sub nr. 7768/ şi nr.7774/ şi certificatul de moştenitor nr.325/, eliberat de Notariatul de Stat al judeţului B, astfel că va respinge cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.

Reţinând că pârâţii-reclamanţi au căzut în pretenţii, în temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanţa îi va obliga pe aceştia la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1524 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru şi onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare