Fond funciar

Sentinţă civilă 2194 din 13.09.2011


INSTANTA

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei B, sub nr. X/189/2011, reclamantii VG, VC, VV, S M, P L, S S si F M au chemat in judecata paratii S G T, Comisia locala P si Comisia Judeteana V ambele pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, solicitand modificarea titlului de proprietate nr. 1652/49034 emis la data de 16.04.2002 pe numele VC, in sensul inscrierii in titlu, alaturi de VC, a reclamantilor VG, VC, P L, precum si a numitilor VI si VO.

In motivarea in fapt a cererii, reclamantii au aratat ca terenul in suprafata de 2 ha pentru care a fost emis titlul de proprietate a apartinut autorilor reclamantilor, VS si VN, decedati. Pentru reconstituirea dreptului de proprietate au formulat cerere fiii celor doi defuncti, respectiv VG, VC, P L, precum si a numitilor VI si VO. Au precizat reclamantii ca initial, cererea a fost depusa de VC, in la data de 25.03.1991, iar la data de 26.03.1998 a depus o alta cerere VG, pentru toti fiii defunctilor. Reclamantii precizeaza, de asemenea, ca titlul trebuia sa fie emis pe numele tuturor copiilor defunctilor VS si VN, aspect recunoscut de Comisia com. P, in adresa nr. 788 din 06.03.2007.

Reclamantii au mai aratat ca au chemat in judecata pe mostenitorii defunctului VI - S M, VV si S S – si a mostenitoarei defunctului VO, respectiv F M.

Cererea a fost intemeiata generic pe dispozitiile Legii nr. 18/1991, fara a indica ce dispozitii anume.

A folosit proba cu inscrisuri si a depus in copie, titlul contestat, cereri catre Primaria com. P, hotararea nr. 196 din 03.05.2007 a Comisiei Judetene V de fond funciar, decizia civila nr. 1105/R din 16.10.2007 a Tribunalului V, certificate de deces, acte de stare civila.

Paratii nu au formulat intampinare.

La solicitarea instantei, Comisia com. P a comunicat documentatia ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat.

Comisia judeteana a depus ,,precizari”, invocand lipsa unei culpe a sa in speta, deoarece Comisia judeteana a validat propunerile Comisiei locale, indeplinindu-si astfel atributiile.

La termenul din 13.09.2011, paratul S G T exceptia autoritatii de lucru judecat, raportat la dosarul nr. 2405/189/2007, in care a fost pronuntata decizia civila nr. 1105/R din 16.10.2007 a Tribunalului V.

La acelasi termen instanta a respins exceptia, pentru motivele ce vor fi aratate mai jos.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

I. Asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat.

Exceptia autoritatii de lucru judecat presupune identitate de cauza, obiect si parti, conform art. 1201 alin.1 Cod civil.

In speta, nu exista nici identitate de parti, nici identitate de obiect.

Astfel, in dosarul nr. 2405/189/2007 al Judecatoriei B au figurat ca parti: Sarghe G T, in calitate de petent, Comisia locala P si Comisia Judeteana V, ambele pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, in calitate de intimate. In cauza de fata se mentin doar cele doua comisii de fond funciar, iar celelalte parti  nu au figurat in primul proces.

Nu este identitate de obiect, intrucat, in primul proces  obiectul cauzei l-a constituit anularea unei hotarari a Comisiei judetene V pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, hotarare prin care fusese modificat titlul de proprietate nr. 1652/49034 din 16.04.2002, iar in prezent se solicita modificarea titlului de proprietate nr. 1652/49034 din 16.04.2002, astfel ca cele  doua  obiecte  nu  se  pot  confunda.

Pentru aceste motive, instanta va respinge exceptia analizata.

II. Asupra fondului cauzei.

Desi instanta nu a retinut existenta unei exceptii de autoritate de lucru judecata, constata totusi ca in speta opereaza prezumtia de lucru judecat cu privire la o anumita situatie de fapt, prezumtie ce rezulta din prevederile art. 1201 alin. 2 Cod civil si impiedica readucerea in fata instantei a chestiunii litigioase deja rezolvate.

In acest sens s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia civila si de proprietate intelectuala, in decizia civila nr. 995 din 4 februarie 2009.  Inalta Curte a subliniat faptul ca acest principiu (al autoritatii de lucru judecat) corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala si el nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art.  6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el putand cunoaste limitari ce decurg din aplicarea altor principii.

In speta, Tribunalul V a retinut in mod irevocabil, prin decizia civila nr. 1105/R din 16.10.2007 (filele 15-17) ca singurul care a formulat cerere de reconstituire in baza Legii nr. 18/1991 a fost VC (autorul paratului S G T), iar ceilalti copii ai defunctului VN - VG, VC, P L, VI si VO – au formulat cerere dupa modificarea Legii nr. 18/1991, prin Legea nr. 169/1997 care a prevazut posibilitatea pentru persoanele care nu au formulat cereri sau ale caror cereri au fost pierdute sau cu privire la  care nu au primit raspuns, sa formuleze cerere de reconstituire. S-a mai retinut, tot irevocabil,  faptul ca cererea de reconstituire formulata de VG, in baza Legii nr. 169/1997, a fost respinsa in mod legal de Comisia locala de fond funciar, deoarece pentru terenul solicitat fusese validat dreptul de proprietate in beneficiul lui VC, singurul mostenitor care a formulat cerere in anul 1991 si ca atare el nu mai putea beneficia de prevederile art.II din Legea  nr. 169/1997.

Prin urmare, a fost transata in mod irevocabil problema dreptului mostenitorilor VG, VC, P L, VI si VO de a beneficia de terenul pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate in mod legal, anterior formularii cererii de catre  VG, in anul 1998.

Aceasta solutie se impune si in prezenta actiune, chiar daca se solicita ,,modificarea” titlului, deoarece principiul reparatiei reglementat de legislatia fondului funciar trebuie coroborat cu principiul neretroactivitatii legii civile si cu cel al stabilitatii circuitului civil, conform dispozitiilor art. II din Legea nr. 169/1997: ,,Dispozitiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere in nici un fel titlurilor si altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data intocmirii lor”.

Astfel, s-a stabilit irevocabil ca simpla cerere a celorlalti fii ai defunctului nu le dadea dreptul la reconstituire, in conditiile in care terenul solicitat a fost legal atribuit lui VC, singurul mostenitor care a formulat cerere in anul 1991. 

Conform prevederilor art. III alin.1 din Legea nr. 169/1997, nulitatea si modificarea unui titlu sau alt act emis in baza Legii fondului funciar opereaza doar in cazul incalcarii unor dispozitii legale in vigoare in momentul emiterii actului, indiferent daca ulterior emiterii acestuia, au intervenit modificari ale acelor dispozitii legale, potrivit art. II din acelasi act normativ.

In acest sens sunt si dispozitiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 potrivit carora drepturile dobandite cu respectarea Legii nr. 18/1991 pentru care a fost eliberat titlul de proprietate, raman valabile fara nici o alta confirmare.

Pentru aceste motive, instanta constata ca actiunea prezenta nu este intemeiata, astfel incat o va respinge.

In baza art. 274 Cod procedura civila, va obliga pe reclamanti, cazuti in pretenti, sa plateasca cheltuieli de judecata in cuantum de 500 lei (onorariu de avocat),  paratului S G T.

tat D.H. 12 ex/ 19 Septembrie 2011

1