Revizuire. Căi de atac. Recurs declarat împotriva sentinţei pronunţată în primă instanţă de judecătorie după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Instanţa competentă.

Revizuire. Căi de atac.  Recurs declarat împotriva sentinţei pronunţată în primă instanţă de judecătorie  după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. Instanţa competentă.

Cod procedură penală: art. 407 .

Potrivit art.403 Cod procedură  penală  sentinţele instanţei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 ( de respingere a cererii de revizuire )  şi art. 406 alin. 1, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.

După în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor ( denumită mica reformă) împotriva sentinţei penale prin care judecătoria, ca primă instanţă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire se poate exercita doar calea de atac a recursului care intră în competenţa de soluţionare  curţilor de apel, chiar dacă sentinţa  a cărei revizuire s-a solicitat , pronunţată în primă instanţă de judecătorie, era suspusă , anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, atât căii de atac a apelului, cât şi căii de atac a recursului. 

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie - Decizia penală  nr. 60 /10 aprilie 2012

Prin sentinţei penale nr. 15 din 01 septembrie 2011 pronunţată de Judecătoria Orăştie în dosarul nr. 635/272/2011 s-a dispus în baza art.403 al.3 Cod pr.penală respingerea cererii de revizuire introdusă de revizuienta B.V. a hotărârilor penale pronunţate de Judecătoria Caransebeş, Tribunalul Caraş-Severin şi Curtea de Apel Timişoara, în dosarul penal nr.3418/208/2006 al Judecătoriei Caransebeş.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut următoarele:

Prin cererea adresată Curţii de Apel Timişoara la data de 20.10.2009 revizuienta B. V., în calitate de curator al minorei C.L.A.M. ,  a solicitat revizuirea hotărârilor penale pronunţate iniţial de Judecătoria Caransebeş în dosarul penal nr.3418/208/2006 şi apoi de Tribunalul Reşiţa şi Curtea de Apel Timişoara.

În motivarea cererii se arată că hotărârile supuse revizuirii sunt netemeinice şi nelegale, întrucât,  inculparea numitei C.G.V. este neîntemeiată deoarece nejustificat au fost înlăturate declaraţiile martorilor oculari, iar procurorul care a instrumentat cazul a fost subiectiv ;  culpa exclusivă în producerea accidentului îi aparţine inculpatului I.P.G.;  în mod ilegal au fost obligate la despăgubiri atât inculpata cât şi minora C.L.A..

Concluziile Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş, în conformitate cu prevederile art.399 al 5 Cod pr. pen. au fost de respingere a cererii de revizuire.

Prin încheierea nr.1080 pronunţată în dosarul nr.4101/1/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis cererea de strămutare formulată de revizuienta B. V., dispunându-se strămutarea judecării cauzei la Judecătoria Orăştie.

Prin sentinţa penală nr.336/2010 a Judecătoriei Caransebeş, s-a disjuns cererea de revizuire formulată de revizuientă, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea ei la Judecătoria Orăştie pentru soluţionare.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, s-a  reţinut , în esenţă, de către instanţa de fond că  prin sentinţa penală nr.223/31.05.2007 a Judecătoriei Caransebeş, pronunţată în dosarul nr.3418/208/2006 (  rămasă definitivă, prin deciziile penale nr. 138/14.10.2008 a Tribunalului Caraş –Severin şi 154/R/17.02.2009 a Curţii de Apel Timişoara ) inculpaţii C.G.V. şi I.P.G. au fost condamnaţi la câte 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art. 184 al. 2 şi 4 Cod penal, constatându-se în baza art. 7 din Legea nr.543/2002, că pedepsele sunt graţiate.

Sub aspectul laturii civile au fost obligaţi la despăgubiri civile inculpaţii, asigurătorul şi partea civilmente responsabilă S.C. ,,C.’’ S.R.L. Dr.Tr.Severin.

Întrucât asociatul unic al părţii civilmente responsabile S.C. ,,C.’’ S.R.L., numitul C.R.V. soţul inculpatei C.G.V. a decedat, în cauză a fost introdusă fiica minoră a inculpatei, revizuienta C.L.A., în calitate de moştenitoare a decedatului.

Totodată în cauză a fost numită curator, mama inculpatei C.G.V. şi bunica minorei, revizuienta B.V.

În privinţa motivelor de revizuire invocate de revizuientă, instanţa constată că aceste nu se circumscriu motivelor limitativ prevăzute de art. 394 Cod pr. pen.

Potrivit deciziei nr. LX/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cele prevăzute în art. 394 Cod pr. pen este inadmisibilă. Ori la dosar  nu s-au depus dovezi în sensul art. 395 al. 1 Cod pr. pen, respectiv hotărâre judecătorească sau ordonanţa procurorului prin care s-a dispus asupra fondului în sensul art. 394 lit. b, c şi d Cod pr. pen.

Pe de altă parte, potrivit art. 396 lit. a)  Cod pr. pen., pot cere revizuirea, orice parte din proces, în limitele calităţii sale procesuale. Ori calitatea revizuientei, de succesoare în drepturi a asociatului unic al părţii civilmente responsabile îi limita iniţiativa procesuală la aspecte privitoare la latura civilă a cauzei.

Aşa fiind, instanţa apreciază că prezenta cerere este inadmisibilă urmând a o respinge ca atare.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs în termenul legal revizuienta B.V. în calitate de curator al minorei C.L.A.M., moştenitoare a defunctului C.R.V., fost asociat unic  al părţii responsabile civilmente S.C. „C.” S.R.L. din Drobeta Turnu Severin .

În motivele scrise de recurs recurenta a susţinut  că hotărârea penală atacată este nelegală şi netemeinică întrucât, printre altele,  judecarea în faţa instanţei de fond a avut loc fără citarea sa;  că în mod nelegal a fost obligată minora la plata daunelor în contextul în care mai există doi moştenitori ai defunctului C.R.V.;  că la soluţionarea cauzei de către instanţele de la Caransebeş şi Tribunalul Reşiţa a participat acelaşi complet de judecată atât la fond, cât şi în cererea de revizuire, iar procurorul care a participat la judecarea cauzei la fond a fost acelaşi care a întocmit şi referatul cu propunerea de respingere a cererii de revizuire.

Se solicită admiterea recursului, a cererii de revizuire , casarea sentinţelor date , care cuprind grave erori.

Prin decizia penală nr. 60 din 10 Aprilie 2012  pronunţată de  Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru cauze cu minori şi de familie  s-a respins  excepţia de necompetenţă materială a instanţei în soluţionarea prezentei cauze, excepţie invocată de Ministerul Public  şi s-a respins ca nefondat recursul  formulat de recurenta revizuientă B.V. în calitate de curator al minorei C.L. A.M., moştenitoare a defunctului C.R.V., fost asociat unic  al părţii responsabile civilmente S.C. „C.” S.R.L. din Drobeta Turnu Severin .

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Prealabil analizării pe fond a recursului , Curtea are a analiza excepţia de necompetenţă materială a instanţei în soluţionarea prezentei cauze, excepţie invocată de Ministerul Public la termenul de judecată din  20 martie 2012.

În adevăr potrivit art.403 Cod pr.penală  sentinţele instanţei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 ( de respingere a cererii de revizuire )  şi art. 406 alin. 1, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în apel sunt supuse recursului.

Curtea apreciază că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor ( denumită mica reformă) împotriva sentinţei penale prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire se poate exercita doar calea de atac a recursului care intră în competenţa de soluţionare  Curţii de Apel.

Astfel, potrivit art. 27 pct. 1 ,, Tribunalul judecă în primă instanţă :  a) infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 174 - 177, art. 179, art. 189 alin. 3 - 5, art. 197 alin. 3, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3, art. 215 alin. 5, art. 254, art. 255, art. 257, art. 266 - 270, art. 2791, art. 312 şi art. 317, precum şi infracţiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniţii sau materii explozive ori radioactive;…’’

Punctul 2 al art. 27 a fost abrogat prin art. XVIII pct. 4 din Legea nr. 202/2010 ( mica reformă).

Potrivit pct. 3 Cod procedură penală, cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, „Tribunalul ca instanţă de recurs judecă recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate…".

Potrivit art. 28 pct. 3 Cod pr.penală, astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010 ( mica reformă)  ,,  Curtea de Apel  judecă ca instanţă de recurs recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă , cu excepţia celor date în competenţa tribunalului , precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege. ’’ 

În raport de aceste dispoziţii ale legii care, având caracter procedural, sunt de strictă interpretare şi de imediată aplicaţiune, se constată deci că după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 ( mica reformă)  calea de atac a apelului a fost desfiinţată în cazul infracţiunilor ce intră în competenţa de soluţionare a judecătoriilor, iar  împotriva sentinţelor penale  pronunţate de judecătorii se poate exercita doar calea de atac a recursului ce intră în competenţa de soluţionare  Curţilor de Apel, ca instanţe de recurs, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.

Aşa fiind, se apreciază că  odată cu intrarea în vigoare  Legii nr. 202/2010 care a desfiinţat calea de atac  a apelului în cazul infracţiunilor ce intră în competenţa de soluţionare  în primă instanţă a judecătoriilor, calea de atac  ce poate fi exercitată împotriva sentinţelor instanţei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 ( de respingere a cererii de revizuire )  şi art. 406 alin. 1, ce privesc o hotărâre  care poate fi atacată doar cu recurs  se impune a fi determinată potrivit noilor reglementări de procedură penală,  astfel că  se  poate exercita doar calea de atac  a recursului ce intră în competenţa de soluţionare a Curţii de Apel.

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel examinând  legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de actele şi lucrările dosarului, a motivelor  de recurs invocate de recurenta revizuientă ,  precum şi din oficiu, potrivit art. 385//6 alin. 3 şi 385/9 alin. 3 Cod pr.penală,  a constatat  că recursul formulat în cauză nu este  fondat , criticile invocate de recurenta revizuientă nefiind întemeiate.

Domenii speta

Spete similare