Sancţiunea decăderii. Aplicabilitate

Decizie 9545 din 26.11.2013


Potrivit art.185 al.1 NCPC,când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen ,nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului.

Sancţiunea decăderii afectează dreptul procesual al părţii care nesocoteşte un termen imperativ şi nu îşi va găsi aplicarea în ipoteza în care instanţa trebuie să îşi îndeplinească o anumită obligaţie.

Prin încheierea de şedinţă din data de 06 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – Secţia de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr. 3860/101/2013 s-a disjuns acţiunea faţă de reclamanţii B. O., F. C. A., V. S., G. A., T. E., P. M., B M C., M. C., P. E., D. M., D. M., F. M., S. A., M. M., T. N., B. E., S. A., N. C. şi s-a fixat  termen de judecată la data de 20.06.2013 pentru când se vor cita părţile, reclamanţii  cu menţiunea să indice instanţa judecătorească de acelaşi grad cu Tribunalul Mehedinţi aflată în circumscripţia oricărei curţi de apel învecinată cu Curtea de Apel Craiova, unde înţeleg să se judece.

S-a dispus suspendarea  cauzei conform dispoz. art.242 pct.1 Cod proc. Civilă privind pe reclamanţii C. E., S. M, B. M., F. F., C. D. 

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :

Reclamanţii funcţionează în cadrul Judecătoriei Strehaia şi având în vedere dispoziţiile art. 127 Cod procedură Civilă s-a dispus citarea acestora cu menţiunea să indice instanţa judecătorească de acelaşi grad cu Tribunalul Mehedinţi aflată în circumscripţia oricărei curţi de apel învecinată cu Curtea de Apel Craiova, unde înţeleg să se judece.

Având în vedere că reclamanţii C. E., S. M., B. M., F. F., C. D.  nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei  în sensul că nu au depus la dosar dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii, deşi au fost citaţi cu această menţiune, s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 242, pct.1 Cod proc civilă.

Prin încheierea din data de 20 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – Secţia de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr. 3860/101/2013 s-a  dispus suspendarea cauzei conform dispoz. art. 242 pct. 1 C.pr.civilă, întrucât  reclamanţii nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei în sensul că nu au indicat instanţa judecătorească de acelaşi grad cu Tribunalul Mehedinţi aflată în circumscripţia oricărei Curţi de Apel învecinată cu Curtea de Apel Craiova unde au înţeles să se judece , deşi au fost citaţi cu această menţiune.

Împotriva acestor încheieri au declarat recurs reclamanţii, criticându-le pentru nelegalitate şi ntemeienicie.

În recursul declarat de reclamanţi împotriva încheierii din data de 06 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – Secţia de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr. 3860/101/2013 se arată  următoarele :

Potrivit art.227 alin. 2,3 NCPC „ În litigiile în care potrivit legii pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri, iar când consideră că este necesar va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii.

Prin urmare, instanţa nu are obligaţia de a pune în vedere părţilor să participe la o şedinţă de conformare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri, ci este  doar o facultate a acesteia, însă  părţile sunt cele care au obligaţia de a  participa la  o astfel de şedinţă, după cum rezultă din  dispoziţiile legale menţionate.

În ceea ce priveşte aplicarea sancţiunii suspendării cauzei conform art. 242 NCPC- prevederile acestui articol consacră sub forma unei sancţiuni procesuale specifice, un caz de suspendare facultativă a  judecăţii.

Se apreciază că în cauză deşi instanţa, în considerarea principiului soluţionării pe cale amiabilă  a litigiului  consacrat de art.227 NCPC a pus în vedere să depună  la dosar certificat de informare privind avantajele medierii, totuşi aplicarea sancţiunii suspendării cauzei pentru nedepunerea acestui certificat este considerată a fi excesivă raportat la  obiectul cererii de chemare în judecată.

Se invocă  OUG 4/30.06.2013 privind modificarea Lg.76/2012 pentru punerea în aplicare a LG. 134/2010 privind C.pr.civilă,  arătându-se în acest sens  că era necesară o perioadă de timp în vederea evaluării eficacităţii noii sancţiuni, raportat la finalitatea urmărită - popularizarea şi încurajarea recurgerii la procedura medieri, ori  aplicarea sancţiunii suspendării contravine scopului pentru care a fost amânată intrarea în vigoare a sancţiunii inadmisibilităţii.

Instanţa trebuia să pună în vedere tuturor părţilor să se prezinte la şedinţa de informare, nu doar reclamantului, situaţie în care  nu se poate aplica o sancţiune doar acestuia din urmă.

Se invocă art.601 lin. (1) lit. e din Lg. 192/2006, art.VI din OUG 4/2013, art.227 alin. 2,3 NCPC.

Solicită  admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţă atacată şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru continuarea judecăţii.

În recursul declarat de reclamanţi împotriva încheierii din data de 20 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – Secţia de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr. 3860/101/201 se arată următoarele :

Din actele  şi lucrările dosarului se observă că  după prima zi de înfăţişare conform art. 131 C.pr.civilă instanţa de judecată şi-a pus problema competenţei teritoriale facultative şi întrucât s-a depăşit termenul despre care s-a făcut vorbire, este aplicabilă instituţia decăderii – art. 125 pct. 1 C.pr.civilă-  cu consecinţa legală că actul  de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Se invocă Cap. III secţiunea a 2-a, titlul III al art. 127 C.pr,.civilă şi art.  130-132 C.pr.civilă.

Solicită  admiterea recursului, desfiinţarea încheierii din data de 20 iunie 2013, urmând ca instanţa de fond să continue judecata.

Examinând încheierile atacate şi criticile formulate prin recurs Curtea Constată:

Prin recursul formulat împotriva încheierii din data de 6.06.2013,recurenţii au criticat soluţia prin care prima instanţă a dispus suspendarea cauzei în baza art.242 pct.1 Cod Procedură Civilă ,pentru că reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiilor în sensul de a depune la dosar dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii.

 Curtea constată însă că măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea din data de 6.06.2013  nu se referă la recurenţi ,faţă de aceştia instanţa de fond disjungând acţiunea în baza art.139 al.5 cod procedură civilă.

Faţă de această situaţie ,se constată că recursul şi criticile aduse de recurenţi împotriva încheierii din şedinţa publică din 6.06.2013 sunt lipsite de interes.

În ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii din data de 20.06.2013 ,acesta este nefondat.

Prin încheierea din data de 6.06.2013 ,în conformitate cu dispoziţiile art.131 cod procedură civilă ,prima instanţă a procedat la verificarea competenţei şi constatând că reclamanţii recurenţi funcţionează în cadrul Judecătoriei Strehaia ,având în vedere dispoziţiile art.127 Cod procedură civilă ,a dispus citarea acestora cu menţiunea de a indica instanţa judecătorească de acelaşi grad cu Tribunalul Mehedinţi ,aflată în circumscripţia oricărei curţi de apel învecinată cu  Curtea de Apel Craiova ,unde înţeleg să se judece.

Prin încheierea din data de 20.06.2013 prima instanţă,având în vedere că reclamanţii recurenţi nu şi-au îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina acestora prin încheierea anterioară ,deşi au fost citaţi în acest sens,a suspendat judecarea cauzei în baza art.242 pct.1 cod procedură civilă.

Prin recursul formulat ,recurenţii au invocat instituţia decăderii ,in ceea ce priveşte obligaţia instanţei de judecată de a –şi verifica competenţa ,conform art.131 cod procedură civilă.

Potrivit art.185 al.1 cod procedură civilă ,când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen ,nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului,în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Faţă de aceste dispoziţii se constată că sancţiunea decăderii afectează  dreptul procesual al părţii care nesocoteşte un termen imperativ şi nu îşi va găsi aplicarea în ipoteza în care instanţa trebuie să îşi îndeplinească o anumită  obligaţie .

Potrivit art.242 al.1 cod procedură civilă ,când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului ,prin neîndeplinirea obligaţiilor în cursul judecăţii ,potrivit legii ,judecătorul poate suspenda judecata ,arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.

În cauză ,se constată că în mod corect prima instanţă a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art.242 Cod procedură civilă,având în vedere că recurenţii reclamanţi deşi au fost citaţi cu menţiunea de a indica instanţa unde înţeleg să se judece ,faţă de dispoziţiile art.127 al.1  cod procedură civilă ,aceştia nu s-au conformat.

Faţă de aceste motive,recursul formulat urmează a fi respins