Succesiune. Acceptare tacită. Forme de manifestare.

La data de 18.05.2006, reclamantii P.O.I.R. si P.O.V. au chemat în judecata pe pârâtii D.N.C. si B.A., solicitând instantei ca, prin hotarârea ce o va pronunta, sa valideze oferta reala de plata a debitului urmata de consemnatiune, facuta în favoarea pârâtilor si sa dispuna radierea ipotecii instituita prin contractul de împrumut cu garantie imobiliara, autentificat sub nr. 1746/10.10.2000 la BNP D.F.

În motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca, la data de 10.10.2000, au împrumutat de la pârâti suma de 80 milioane lei ROL, pe o perioada de 5 ani, încheind în acest sens contractul de împrumut cu garantie imobiliara autentificat sub nr. 1746/2000. Împrumutul a fost garantat prin instituirea ipotecii asupra apartamentului proprietatea reclamantilor, compus din 4 camere si dependintele aferente, situat în Craiova, iar ipoteca a fost înscrisa la Biroul de Carte Funciara la nr. 9053-ipoteca C3/1.

La data scadentei, reclamantii, vrând sa restituie împrumutul si sa radieze ipoteca, au constatat ca pârâtii refuza în mod nejustificat sa primeasca suma respectiva, sub diverse motive, motivul principal constituindu-l faptul ca între timp pârâtii au divortat.

Pârâta B.A. a depus întâmpinare cu caracter reconventional, la data de 07.09.2006, solicitând respingerea actiunii si obligarea reclamantilor fie sa-i restituie jumatate din pretul de piata al garsonierei, fie  sa încheie actul de vânzare-cumparare pentru jumatate din garsoniera situata în Craiova, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

Prin întâmpinarea formulata la data de 12.09.2006, pârâtul D.N.C. a solicitat respingerea actiunii, aratând ca la data de 10.10.2000 a împrumutat reclamantilor suma de 80 milioane lei vechi, ce reprezenta la acea data contravaloarea unei garsoniere, împrumut pe care reclamantii nu l-au restituit. Reconventional, pârâtul D.N.C. a solicitat obligarea reclamantilor la plata contravalorii împrumutului acordat în anul 2000, împrumut ce astazi are valoarea unei garsoniere estimata provizoriu la suma de 700-800 milioane lei vechi, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

La data de 06.10.2006, reclamantii au formulat întâmpinare la cererile reconventionale ale pârâtilor, solicitând respingerea acestora întrucât în contractul încheiat nu s-a prevazut nici o clauza vizând alte obligatii asumate de reclamanti, în afara de clauza legala privind data restituirii împrumutului, iar clauzele contractului respectiv nu au fost modificate printr-un act cu aceeasi valoare juridica.

Pârâtii au precizat cererea reconventionala, la 14.11.2006, în sensul ca au solicitat obligarea reclamantilor sa respecte actul autentic intitulat "promisiune unilaterala de vânzare-cumparare", prin care s-a hotarât înstrainarea unei garsoniere contra sumei de 80 milioane lei, iar conform declaratiei date la notariat partile s-au obligat  ca în cazul în care se razgândesc sa le restituie  contravaloarea garsonierei respective la cursul zilei în momentul platii, aratând ca îsi mentin celelalte capete de cerere din cererea reconventionala.

La termenul din data de 14.11.2006, reclamantii, prin aparator, au invocat prescriptia dreptului material la actiune în privinta capatului de cerere având ca obiect obligatia de a face.

Pârâtii au formulat din nou precizare la actiune, la data de 30.01.2007, solicitând constatarea valabilitatii conventiei de vânzare-cumparare  având ca obiect garsoniera situata în Craiova, pentru care au platit pretul de 80.000.000 lei vechi si consemnata în înscrisul intitulat "promisiune unilaterala de vânzare cumparare", autentificat sub nr. 1745/10.10.2000 la BNP D.F.

La data de 26.02.2008, pârâta B.A. a depus precizare la cererea reconventionala prin care a solicitat, în temeiul art. 1175 Cod civil, sa se constate simulat contractul de împrumut cu garantie imobiliara autentificat sub nr. 1746/10.10.2000 si ca, în realitate, între partile contractante s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumparare cu garantie  imobiliara, având ca obiect garsoniera situata în Craiova, Jud. Dolj, suma de 80 milioane lei vechi pe care reclamantii-pârâti au recunoscut ca au primit-o, reprezentând nu un împrumut, ci pretul convenit de parti, conform valorii de piata al acestei garsoniere la momentul respectiv.

S-a mai solicitat, în temeiul art. 1073-1077 Cod civil, ca instanta sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de act de vânzare cumparare pentru garsoniera, daca reclamanta a devenit între timp proprietara acesteia, asa cum s-a obligat, iar în situatia în care nu se va putea pronunta o astfel de hotarâre, sa se dispuna rezolutiunea antecontractului cu obligarea reclamantilor la plata daunelor interese pentru neexecutare, daune interese care au fost stabilite de comun acord de catre reclamanta P.O.V.  cu pârâtul D.N.C. printr-o clauza penala, inserata în declaratia autentificata sub nr. 2126/2004 si  care reprezinta contravaloarea garsonierei la cursul zilei, pe care o evalueaza la suma de 150 000 RON, suma care urmeaza a fi reactualizata la data executarii efective a platii.

Prin sentinta civila nr.4826  din 4  aprilie  2008, pronuntata de  Judecatoria  Craiova, în dosarul nr. 5319/215/2006,  a  fost respinsa  actiunea formulata de reclamantii P.O.I.R. si P.O.V.

A fost admisa  în parte cererea reconventionala precizata formulata de pârâtii D.N.C. si B.A.

S-a constatat  simulat contractul de împrumut cu garantie reala imobiliara, autentificat sub nr. 1746/10.10.2000 de BNP D.F. si natura acestuia de antecontract de vânzare-cumparare cu garantie imobiliara si s-a dispus rezolutiunea acestui antecontract, reclamantii fiind obligati la plata catre pârâti a sumei de 150.000 lei RON despagubiri, suma  ce se va actualiza la data platii cu indicele de inflatie.

A fost  respinsa  cererea pârâtilor privind pronuntarea unei hotarâri care sa  tine loc de act autentic de vânzare-cumparare si au fost  obligati reclamantii la plata catre pârâti a cheltuielilor de judecata în cuantum de 5900,3 lei RON (reprezentând onorariu avocat, taxa de timbru si timbru judiciar).

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a examinat cu prioritate exceptiile prescriptiei dreptului material la actiune, prematuritatii si lipsei calitatii procesuale active a pârâtei-reclamante B.A., invocate de reclamanti în privinta cererii reconventionale, retinând urmatoarele:

Actiunea care vizeaza pronuntarea unei hotarâri care tine loc de act autentic de vânzare-cumparare este prescriptibila, fiind supusa termenului general de 3 ani, conform  art. 1 si art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen care începe a curge de la data refuzului debitorului si care poate fi întrerupt prin predarea bunului creditorului (atitudine care are semnificatia recunoasterii de catre debitor a creantei creditorului).

Exceptia prescriptiei dreptului material al pârâtilor-reclamanti la actiune a fost respinsa de instanta prin încheierea de sedinta din data de 04.03.2008, întrucât dreptul la actiune, respectiv dreptul de a cere instantei sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de act autentic, s-a nascut la momentul la care debitorii (reclamantii-pârâti) au refuzat îndeplinirea obligatiei sumate.

Or, la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumparare reclamantii-pârâti nu erau proprietarii garsonierei (cum nu sunt nici în prezent), iar declaratia autentificata sub nr. 2126/08.09.2004 relua angajamentul acestora, termenul de prescriptie începând sa curga cel mai devreme la data de 27.02.2006, când reclamanta a dat declaratia autentificata de neacceptare a succesiunii mamei sale, din care s-ar putea deduce refuzul acesteia de a executa obligatia.

Instanta a apreciat însa ca, în mod clar, refuzul reclamantilor de a executa obligatia asumata prin antecontractul de vânzare-cumparare s-a exprimat prin notificarile comunicate pârâtilor-reclamanti la datele de 23.02.2006 si 24.02.2006 privind ridicarea recipiselor de consemnare a sumei de 8300 RON, de la aceste date nascându-se dreptul la actiunea pârâtilor-reclamanti în pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare, iar în subsidiar în rezolutiunea antecontractului si despagubiri.

Pentru acelasi motiv a fost respinsa de catre instanta si exceptia prematuritatii actiunii, dreptul pârâtilor-reclamanti la actiune fiind nascut si actual.

Exceptia lipsei calitatii procesuale active a pârâtei-reclamante B.A.  a fost respinsa ca neîntemeiata, deoarece aceasta împreuna cu pârâtul-reclamant au calitatea de creditori solidari ai reclamantilor-pârâti, ca urmare a încheierii antecontractului de vânzare-cumparare, neavând relevanta în privinta acestei calitati faptul ca, în prezent, pârâtii-reclamanti nu mai sunt casatoriti.

Pe fond, prima instanta a retinut ca, desi reclamantii-pârâti au urmat procedura ofertei reale de plata urmata de consemnatiune, nu se poate valida oferta de plata si radia ipoteca pentru urmatoarele considerente:

Din analiza înscrisurilor depuse de parti la dosar, coroborate cu prezumtia de recunoastere a pretentiilor pârâtilor-reclamanti de catre reclamantii-pârâti, instanta a retinut ca, în realitate, partile au încheiat un antecontract de vânzare cumparare (promisiune bilaterala de vânzare-cumparare), reclamantii-pârâti obligându-se sa vânda pârâtilor-reclamanti garsoniera situata în Craiova, jud. Dolj, pentru care pârâtii-reclamanti au achitat suma de 80 000 000 lei ROL, iar pentru garantarea transferarii dreptului de proprietate în patrimoniul acestora din urma s-a instituit o ipoteca conventionala asupra apartamentului proprietatea reclamantilor-pârâti, situat în Craiova, Jud. Dolj.

Cu privire la acest aspect, prima instanta a retinut ca, între parti, proba existentei actului secret care modifica actul aparent, în conditiile art. 1191 Cod civ, nu  poate fi facuta decât printr-un înscris care constata conventia secreta si care poarta numele de contraînscris.

S-a apreciat ca, în speta, sunt îndeplinite conditiile de existenta a simulatiei, "actul secret", fiind reprezentat de cele doua chitante sub semnatura privata, încheiate la datele de 05.05.2000 si 12.06.2000, anterior actului public - contractul de împrumut autentificat sub nr. 1746/10.10.2000.

Cu privire la antecontractul de vânzare-cumparare, prima instanta a retinut ca are posibilitatea, în baza art. 1073-1077 Cod civil, sa valideze acest antecontract, pronuntând o hotarâre care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare, dar ca pentru aceasta este necesara îndeplinirea tuturor conditiilor pentru transmiterea valabila a dreptului de proprietate în patrimoniul promitentului-cumparator.

S-a retinut ca, în speta, garsoniera care a format obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumparare nu este proprietatea reclamantilor-pârâti, acestia nefacând dovada existentei vreunui titlu, desi instanta le-a pus în vedere acest lucru, astfel ca ei nu puteau transmite în mod valabil dreptul de proprietate asupra garsonierei în patrimoniul pârâtilor-reclamanti, iar instanta nu poate pronunta o hotarâre care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare, în baza art. 1073-1077 Cod civil.

În privinta cererii de rezolutiune a antecontractului de vânzare-cumparare si despagubiri, formulate în mod subsidiar de catre pârâtii-reclamanti, instanta a retinut ca potrivit art.969 Cod civil  "conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante", iar neexecutarea culpabila de catre una dintre partile contractante a obligatiilor dând posibilitatea celeilalte parti de a cere rezolutiunea conventiei, în baza art. 1020  Cod civil.

Instanta a retinut, din probele administrate, ca, desi reclamantii-pârâti s-au obligat sa transmita pârâtilor-reclamanti dreptul de proprietate asupra garsonierei situate în Craiova, pâna la data de 09.10.2005 si au primit pretul acesteia la 05.05.2000 si 12.06.2000, nu si-au îndeplinit aceasta obligatie pâna în prezent si, prin urmare, pârâtii-reclamanti au suferit un prejudiciu prin fapta ilicita a reclamantilor-pârâti de a nu-si executa obligatia contractuala.

Prima instanta a apreciat ca, în cauza,  executarea obligatiei principale, ceruta de pârâtii-reclamanti prin pronuntarea unei hotarâri care tine loc de act autentic de vânzare-cumparare nefiind posibila, urmeaza ca acestia sa obtina îndeplinirea clauzei penale, clauza penala care obliga pe ambii reclamanti-pârâti, chiar daca este semnata numai de reclamanta-pârâta, având în vedere caracterul sau de conventie accesorie antecontractului de vânzare-cumparare consemnat în înscrisurile sub semnatura privata din 05.05.2000 si 12.06.2000, încheiate de ambii reclamanti-pârâti.

În acest sens, s-a retinut ca prin antecontractul mentionat, s-a nascut în patrimoniul acestora o obligatie de a face - încheierea contractului de vânzare-cumparare, obligatie comuna, în sensul prevederilor art. 32 lit. b Cod fam., iar neexecutarea acesteia da nastere unei alte obligatii comune - de a despagubi creditorii la un cuantum stabilit prin clauza penala (si dovedit de pârâtii-reclamanti prin ofertele imobiliare depuse)- asumata de reclamanta-pârâta în nume propriu, dar si în numele sotului, în baza prezumtiei de mandat tacit reciproc.

În concluzie, prima instanta a apreciat ca, fata de natura juridica reala a conventiei dintre parti este de antecontract de vânzare-cumparare si nu de contract de împrumut, iar reclamantii-pârâti nu si-au îndeplinit obligatia de a transmite pârâtilor-reclamanti dreptul de proprietate asupra garsonierei si nici nu le-au achitat acestora daunele interese convenite prin clauza penala, nu se poate valida oferta reala de plata si nici radia ipoteca instituita asupra apartamentului proprietatea reclamantilor-pârâti, obligatia nefiind îndeplinita de catre reclamantii-pârâti, iar mentinerea ipotecii este necesara pentru garantarea executarii obligatiei de plata a daunelor interese, pâna la plata efectiva a acestora.

Împotriva acestei sentinte, au declarat apel reclamantii P.O.I.R. si P.O.V., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând ca instanta de fond a retinut o stare de fapt eronata si a facut o gresita apreciere a probelor administrate, nelamurind astfel pe deplin toate aspectele cauzei.

Au sustinut ca instanta de fond a apreciat gresit caracterul simulat al contractului de împrumut  autentificat sub nr.1746/10.10.2000, întrucât în cauza nu era îndeplinita conditia esentiala a simulatiei, aceea a existentei unui act secret, modificator al actului public, autentic si nici conditia concomitentei încheierii celor doua acte - secret si public, dat fiind ca cele doua chitante s-au încheiat în iunie 2000, iar contractul de împrumut în octombrie 2000.

De asemenea, apelantii au invocat faptul ca instanta de fond nu ar fi exercitat rol activ pentru a lamuri pe deplin vointa reala a partilor la data încheierii actelor, ci a denaturat caracterul juridic al acestora, pe baza unei prezumtii de recunoastere de catre ei a pretentiilor intimatilor pârâti, dedusa din lipsa la interogatoriu, în urma aplicarii art.225 Cod pr. civ.

Au mai sustinut ca instanta a respins gresit si exceptia prescriptiei dreptului la actiune al intimatilor pârâti în temeiul promisiunii unilaterale de vânzare-cumparare, întrucât în cuprinsul acestei promisiuni s-a stabilit un termen limita, respectiv 09.10.2005, la expirarea caruia orice obligatie a promitentei se stingea.

Ca o ultima critica de apel,  reclamantii au aratat ca prin obligarea lor la plata contravalorii garsonierei  la pretul pietei se ajunge la îmbogatirea fara justa cauza a intimatilor pârâti, deoarece ar încasa o suma de bani mult mai mare decât cea pe care le-au împrumutat-o.

Prin decizia civila nr.214 din 30 martie 2009, pronuntata de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr.5319/215/2006, s-a admis  apelul  formulat de catre reclamantii P.O.I.R., P.O.V.,  împotriva sentintei civile nr. 4826 din 04.04.2008, în contradictoriu cu intimatii pârâti  D.N.C.,  B.A.

S-a schimbat  în parte sentinta civila  atacata, în sensul ca s-a admis în parte actiunea principala  si  în parte  cererea reconventionala, s-a constatat simulat contractul de împrumut cu garantie imobiliara autentificat  sub nr.1746 din 10 octombrie  2000 la B N P D.F.  si natura acestuia de antecontract  de  vânzare-cumparare, s-a constatat valabilitatea antecontractului de  vânzare-cumparare încheiat de  parti, având  ca  obiect imobilul garsoniera, situat în  Craiova, judetul Dolj, la pretul de 80.000.000 lei ROL si s-a dispus ca hotarârea sa tina loc de act autentic de  vânzare-cumparare pentru imobilul  garsoniera  mentionat.

A fost dispusa radierea ipotecii instituita prin contractul de  împrumut cu garantie imobiliara autentificat sub nr.1746/10  octombrie 2000  la BNP  D.F. si s-a respins  cererea reclamantilor  privind  validarea ofertei reale  de  plata, iar intimatii pârâti  au fost obligati  la plata  catre  apelanti  a  sumei de  2300  lei cheltuieli de judecata în apel.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut ca prima instanta a stabilit corect situatia de fapt si vointa reala a partilor la încheierea actelor juridice ce au condus la nasterea raportului juridic litigios si a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, inclusiv a celor reglementând regimul probatoriu în materia simulatiei.

S-a retinut, totodata, ca, refuzul reclamantilor de a se prezenta la interogatoriu, are o valoare probatorie redusa, sub aspectul dovedirii simulatiei, în conditiile prezentarii contraînscrisului, astfel ca prima instanta a apreciat în mod corect, potrivit art. 225 Cod pr. civ., ca aceasta atitudine nu are semnificatia unei recunoasteri depline si neechivoce a pretentiilor pârâtilor.

În acelasi context, s-a considerat ca Judecatoria a facut o corecta aplicare si a dispozitiilor art. 1191 alin.2 Cod civil, proba testimoniala fiind apreciata ca inadmisibila pentru dovedirea vointei reale a partilor.

Exceptia prescriptiei dreptului la actiune al promitentilor pârâti s-a apreciat a fi nefondata, deoarece dreptul de a cere executarea obligatiilor decurgând din antecontractul de vânzare cumparare s-a nascut la data când  reclamantii pârâti si-au exprimat refuzul clar de a vinde garsoniera, respectiv momentul notificarilor datate 23.02.2006 si 24.02.2006. Chiar daca termenul de prescriptie ar fi început sa curga anterior, el s-ar fi întrerupt conform art. 16 din Decretul nr.167/1958, prin recunoasterea dreptului pârâtilor facuta de reclamanta pârâta în cuprinsul declaratiei autentificate nr. 2126/2004.

Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs atât reclamantii, cât si pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentii reclamanti au invocat ca hotarârea instantei de apel a fost data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, respectiv a dispozitiilor art. 1169, 1175 1191, si 1073-1077 Cod civil, si art. 225 Cod pr. civ, si cuprinde motive contradictorii.

Nu a fost dovedit caracterul simulat al contractului de împrumut autentificat sub nr. 1746/2000, iar instanta de apel a retinut incidenta acestei institutii fara a preciza care sunt argumentele care au format aceasta convingere, doar în baza sustinerilor partilor adverse, care de altfel, au avut o pozitie procesuala oscilanta.

Tribunalul a facut o aplicare gresita a dispozitiilor art. 225 Cod pr. civ, mentionând, pe de o parte, ca sub aspectul simulatiei, lipsa recurentilor reclamanti la interogatoriu are o valoare probatorie redusa, iar pe de alta parte, ca instanta de judecata a coroborat prezumtia recunoasterii pretentiilor intimatilor cu înscrisurile de la dosar.

Cu privire la simulatie, recurentii reclamanti au sustinut ca în cauza nu exista un act secret modificator al actului public - contractul de împrumut, ci doar înscrisuri sub semnatura privata, reluate într-un act public paralel contractului de împrumut, care nu vin în contradictie cu clauzele acestuia. Recurentii reclamanti au mai sustinut ca nu sunt îndeplinite conditiile art. 1073-1077 Cod civil, deoarece nu se poate prezuma acceptarea succesiunii autorului M.P. de catre reclamanta, instanta de apel dispunând transmiterea dreptului de proprietate de la un neproprietar, cu imposibilitatea constituirii dreptului de proprietate în patrimoniul intimatilor. Mai mult decât atât, ipoteza vacantei succesorale dezvoltata de instanta de judecata, nu este fondata, pentru ca nu rezulta din nici un înscris de la dosar daca nu sunt si alti mostenitori ai defunctului, stiut fiind ca, potrivit dispozitiilor art. 659 Cod civil, la succesiune pot veni si mostenitori din alte clase.

Intimatul pârât D.N.C. a criticat hotarârea sub aspectul obligarii sale la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 2300 lei, aratând ca reclamantii se afla în  culpa procesuala, astfel ca se impune mentinerea obligarii lor catre pârâti la plata sumei de 49.000.000.lei vechi ROL, asa cum a hotarât prima instanta.

La data de 6.07.2009, intimata pârâta B.A. a formulat întâmpinare fata de recursul reclamantilor, solicitând respingerea acestuia si admiterea recursului declarat de pârâtul D.N.C.

Prin decizia civila 1261/17.11.2009, pronuntata de Curtea  de Apel Craiova, în dosarul nr.5219/215/2006, au fost admise recursurile declarate de recurentii reclamanti P.O.I.R.,  P.O.V. si recurentul pârât D.N.C., împotriva deciziei civile nr. 214 din 30 martie 2009, pronuntata de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 5319/215/2006, în contradictoriu cu intimata pârâta B.A.

A fost casata decizia si trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

 Pentru a se pronunta astfel, Curtea a retinut ca între parti a intervenit o simulatie, operatiune juridica care consta în perfectarea a doua acte juridice, unul public prin care se creeaza o anumita aparenta juridica ce nu corespunde realitatii si unul secret, corespunzator vointei interne, reale a partilor.

Astfel, s-a apreciat ca fiind simulat contractul de împrumut autentificat sub nr. 1746/10.10.2000, în realitate între partile contractante, respectiv P.O.I.R. si P.O.V., si B.A.( fosta D.N.) fiind încheiat un antecontract de vânzare cumparare având ca obiect garsoniera situata în Craiova, jud. Dolj, materializat în actul intitulat "promisiune unilaterala de vânzare-cumparare", autentificat sub nr.1745/10.10.2000, precum si prin înscrisurile sub semnatura privata încheiate la 5.05.2000, si 12.06.2000, prin care reclamantii au confirmat faptul achitarii de catre pârâti a sumei totale de 74.000.000. ROL, reprezentând parte din pretul de vânzare a garsonierei, convenit de parti ca fiind de 80.000.000 ROL.

Aceste trei acte juridice, încheiate anterior si respectiv, concomitent cu actul public, îndeplinesc conditiile cerute pentru a fi calificate drept contraînscrisuri, în sensul art. 1175 Cod civil, prin intermediul lor fiind anihilata aparenta juridica creata prin contractul public de împrumut.

Cât priveste aplicarea dispozitiilor art. 225 Cod pr. civ. de catre prima instanta, tribunalul a apreciat corect ca, în conditiile în care s-a probat incidenta institutiei simulatiei prin contraînscrisul încheiat între parti, refuzul reclamantilor de a raspunde la interogatoriu are o  semnificatie probatorie redusa, aceeasi relevanta juridica fiind acordata si de prima instanta, care nu a sanctionat absenta nejustificata a reclamantilor cu o recunoastere deplina a pretentiilor pârâtilor, ci a considerat-o un început de dovada în folosul partilor adverse.

Dispozitiile art. 1191 Cod civil au fost aplicate, de asemenea, corect, de instantele de fond, proba testimoniala fiind apreciata ca inadmisibila pentru dovedirea raporturilor juridice reale dintre parti, atâta vreme cât, în materia simulatiei, între parti, dovada acestei operatiuni juridice se face prin prezentarea contraînscrisului( contractului secret), reprezentat în speta de cele doua înscrisuri sub semnatura privata din 5.05.2000 12.06.2000 si prin promisiunea unilaterala de vânzare cumparare autentificata sub nr. 1745/2000.

Prin urmare, s-au interpretat si aplicat corect dispozitiile art. 1175 si 1191 Cod civil, criticile formulate de recurentii reclamanti sub acest aspect fiind nefondate.

Cât priveste antecontractul de vânzare cumparare, Curtea  a constatat  ca obligatia de a transmite în viitor dreptul de proprietate asupra garsonierei a fost asumata doar de catre P.O.V., în calitate de potentiala succesoare a parintilor sai, proprietari ai bunului imobil la data realizarii acordului de vointa, chiar daca sumele de bani reprezentând plata partiala a pretului, în cuantum de 74.000.000.ROL au fost încasate de ambii soti. Prin urmare, obligatiile nascute din antecontractul mai sus mentionat sunt doar în sarcina promitentei vânzatoare, nu si a reclamantului. Neexistând identitate între persoana acestuia si cel obligat în raportul juridic dedus judecatii, reclamantul nu are calitate procesuala pasiva în cererea având ca obiect executarea antecontractului.

Este întemeiata si  critica referitoare la posibilitatea juridica a reclamantei de a executa în natura antecontractul de vânzare cumparare.

Tribunalul si-a bazat argumentatia  pe prezumtia acceptarii succesiunii autorului M.P. de catre reclamanta, desi la dosarul cauzei nu exista dovezi în sensul acceptarii exprese, si nu s-au administrat probe referitoare la o eventuala acceptare tacita, în conditiile art. 689 Cod civil.

Garsoniera obiect al antecontractului de vânzare cumparare a fost proprietatea autorilor M.P. si M.A., parintii reclamantei P.O.V., asa cum rezulta din contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.1224/10.01.1992 ( fila 58 apel).

M.A. a decedat la data de 9.01.1994, iar succesiunea sa a fost culeasa de sotul supravietuitor M.P., reclamanta renuntând expres la drepturile sale succesorale, potrivit mentiunilor din certificatul de mostenitor nr. 19/27.02.2006.

Pârâtul D.N.C. a promovat actiune având ca obiect constatarea nulitatii absolute a acestui act notarial, iar prin decizia civila nr. 296/30.05.2008 a Tribunalului Dolj, ca efect a admiterii apelului,  cauza a fost trimisa spre rejudecare  la prima instanta.

Ulterior, la data de 14.06.2008, a decedat si autorul M.P., iar pâna la data solutionarii apelului si respectiv, a recursului, reclamanta nu si-a manifestat în mod expres dreptul de optiune succesorala.

În rejudecare, tribunalul, în baza caracterului devolutiv al caii de atac cu care a fost investit, va administra probatorii pentru determinarea formei de manifestare a dreptului de optiune succesorala al reclamantei fata de succesiunea autorului M.P., iar în situatia în care se va aprecia ca reclamanta este straina de mostenirea acestuia prin neacceptare, va pune în discutia partilor necesitatea administrarii probei cu expertiza specialitatea evaluare bunuri imobile, pentru a putea da eficienta clauzei penale convenita de parti.

Dupa rejudecare, Tribunalul Dolj a pronuntat decizia civila nr. 223 din 30.04.2010, prin care a admis apelul declarat de catre reclamantii P.O.I.R. si P.O.V., împotriva sentintei civile nr. 4826 din 01.04.2008, în contradictoriu cu intimatii pârâti  D.N.C. si B.A.

A schimbat în parte sentinta civila atacata, în sensul ca a admis în parte actiunea principala formulata de reclamanti si în parte cererea reconventionala formulata de pârâtii D.N.C. si B.A., s-a constatat simulat contractul de împrumut cu garantie imobiliara, autentificat sub numarul 1746/10.10.2000 la BNP D.F., în privinta naturii acestuia, în realitate fiind vorba de un antecontract de vânzare cumparare, s-a constatat  valabilitatea antecontractului de vânzare-cumparare încheiat de reclamanta P.O.V. si pârâtii D.N.C. si B.A., având ca obiect imobilul-garsoniera, situat în Craiova, judetul Dolj,la pretul de 80.000.000 lei ROL si s-a dispus ca hotarârea sa tina loc de contract autentic de vânzare-cumparare.

S-a dispus radierea ipotecii instituite prin contractul de împrumut cu garantie imobiliara autentificat sub numarul 1746/10.10.2000 si s-a respins  cererea reclamantilor privind validarea ofertei reale de plata.

Au fost compensate în parte cheltuielile de judecata suportate la prima instanta de catre parti, au fost obligati reclamantii sa plateasca pârâtilor suma de 5283 lei cheltuieli de judecata, iar intimatii pârâti la plata sumei de 4448 lei cheltuieli de judecata în apel.

Pentru a pronunta astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

În privinta formei de manifestare a dreptului de optiune succesorala al reclamantei P.O.V., s-a constatat ca aceasta a acceptat în mod tacit succesiunea autorului sau M.P., astfel cum rezulta din probele administrate în cauza cu ocazia rejudecarii apelului.

Astfel, reclamanta a facut acte de acceptare tacita constând în luarea în posesie a garsonierei în litigiu dupa decesul autorului, posesie care a fost probata în special cu depozitia martorului P.S.V., care a relatat ca aceasta a achitat cheltuielile de întretinere.

Este evident ca reclamanta, înca de la decesul tatalui sau, are posesia garsonierei, fapt ce presupune indubitabil ca a acceptat în mod tacit succesiunea conform art. 689 Cod civil, deoarece luarea bunului în posesie, plata cheltuielilor de întretinere si dispunerea de mobilierul existent în garsoniera reprezinta acte materiale care nu puteau fi facute decât în calitatea sa de mostenitor legal acceptant.

S-a apreciat ca reclamanta a adoptat o pozitie procesuala nesincera, invocând în mod cu totul nereal, pro causa,  neacceptarea succesiunii pentru a nu-si îndeplini obligatia asumata fata de pârâti prin actul juridic încheiat, care, în realitate, reprezinta o promisiune bilaterala de vânzare-cumparare.

Pe fond, tribunalul a retinut ca prima instanta a stabilit corect situatia de fapt  si vointa reala a partilor la încheierea actelor juridice ce au condus la nasterea raportului juridic litigios si a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, inclusiv a celor reglementând regimul probatoriu în materia simulatiei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii P.O.I.R., P.O.V. si pârâtii D.N.C. si B.A., criticând-o pentru nelegalitate.

Recursul reclamantilor P.O.I.R., P.O.V. cuprinde critici de nelegalitate a deciziei civile conform dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., deoarece au fost aplicate gresit dispoz. art. 689 si 700 Cod civil privind acceptarea succesiunii, probele dosarului demonstrând ca succesiunea nu a fost acceptata de mostenitoarea P.O.V.; nu  s-a lamurit calitatea procesuala pasiva a reclamantului P.O.I.R., în cererea reconventionala, având în vedere ca acesta este strain de succesiunea din care provine garsoniera în litigiu.

Ulterior, acesti recurenti si-au completat motivele de recurs, invocând, ca motiv de ordine publica, nulitatea absoluta atât a înscrisurilor sub semnatura privata, intitulate "chitante", încheiate la 5.05.2000 cât si 12.06.2000 si a celor autentificate sub nr. 1845/10.10.2000 si 2126/8.09.2004, având în vedere ca acestea constituie pacte asupra unei succesiuni viitoare, nepermise de art. 965 alin.2 Cod civil si art. 702 Cod ci vil.

În recursul lor, pârâtii D.N.C. si B.A. au criticat solutia în ceea ce priveste solutionarea cheltuielilor de judecata, deoarece considera ca nu sunt aplicabile dispoz. art. 274 Cod pr. civ., atâta timp cât nu sunt în culpa procesuala.

Criticile formulate de reclamantii recurenti P.O.I.R., P.O.V. sunt admisibile în parte, având în vedere urmatoarele considerente:

Litigiul existent între parti cu privire la caracterul actelor încheiate de acestea în mod  succesiv a fost transat în mod irevocabil prin decizia civila nr. 1361/17.11.2009, a Curtii de Apel Craiova, prin care s-a stabilit ca între parti a intervenit o simulatie, în sensul ca este simulat contractul de împrumut, autentificat sub nr. 1746/10.10.2000, în realitate, între parti fiind încheiat un antecontract de vânzare-cumparare având ca obiect garsoniera situata în Craiova, materializat în actul intitulat "promisiune unilaterala de vânzare-cumparare", autentificat sub nr. 1475/10.10.2000, prin care reclamantii au confirmat faptul achitarii de catre pârâti a sumei de 74 milioane lei RON.

Casarea a avut ca scop stabilirea calitatii de succesoare a reclamantei la succesiunea autorului sau, în activul caruia se include garsoniera în litigiu, în sensul stabilirii daca aceasta succesiune a fost acceptata tacit, conform art. 686,689 Cod civil, în termenul prevazut de art. 700 Cod civil, deoarece numai dupa stabilirea acestei calitatii ar putea fi pronuntata o hotarâre care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare.

În rejudecarea apelului, pentru stabilirea situatiei, au fost administrate noi probatorii cu înscrisuri si martori, instanta concluzionând ca s-a facut dovada acceptarii tacite a succesiunii tatalui sau de catre reclamanta.

Pentru a fi valabila, acceptarea succesiunii trebuie facuta în termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii prevazut de art. 700 Cod civil, în una din cele doua modalitati prevazute de art. 689 Cod civil.

Acceptarea voluntara poate fi facuta în mod expres sau tacit, în aceasta ultima situatie intentia acceptarii trebuind sa rezulte neîndoielnic din îndeplinirea oricarei activitati pe care mostenitorul nu ar fi putut sa o faca decât în aceasta calitate, respectiv: plata de impozite, intrarea în posesia sau folosinta bunurilor succesorale, etc.

În cauza, dupa decesul autorului sau, reclamanta a luat în posesie garsoniera în litigiu, în sensul ca s-a ocupat de plata cheltuielilor de întretinere, a dispus de mobilierul existent în garsoniera, acte de dispozitie pe care nu ar fi putut sa le faca decât în calitate de mostenitoare.

Faptul ca reclamanta a dat de pomana întregul mobilier din garsoniera nu poate fi interpretat altfel decât ca un act de dispozitie ce caracterizeaza dreptul de proprietate asupra bunurilor, atât timp cât întregul mobilier casnic facea parte din succesiune.

Este adevarat ca, în zona Olteniei, exista obiceiul de a se da de pomana anumite obiecte de mobilier: masa, scaune, pat, dar aceasta nu implica o înstrainare a tuturor bunurilor autorului. În speta, asa cum rezulta din declaratia martorului P.S.V., a fost dat de pomana tot mobilierul din garsoniera, apoi o cheie a acestei garsoniere a fost predata acestui martor, care este presedintele asociatiei de proprietari, pentru a se putea interveni în situatia în care  se întâmpla ceva neprevazut în locuinta. Acelasi martor a precizat ca au fost achitate cheltuielile de întretinere în mod permanent de catre reclamanta, iar din când în când reclamantii au mai trecut prin garsoniera pentru a verifica situatia acesteia.

Declaratia acestui martor se coroboreaza si cu adresa nr. 2 din 12.04.2010, eliberata de Asociatia de proprietari, din care rezulta ca au fost achitate cheltuielile de întretinere dupa decesul autorului M.P., intervenit în iunie 2008, de catre fiica acestuia, respectiv reclamanta, ultima plata efectuându-se în ianuarie 2010.

Înstrainarea întregului mobilier din garsoniera, chiar daca s-a facut prin act de milostenie, plata cheltuielilor de întretinere aferente acestei garsoniere de catre reclamanta, din probele dosarului rezultând ca nu este locuita în prezent de alta persoana, vizitele ocazionale în aceasta garsoniera pentru a se verifica starea locuintei, predarea unei chei catre presedintele asociatiei de locatari pentru ca acesta sa poata interveni în caz de urgenta, demonstreaza îndeplinirea unor acte cu intentia neechivoca de a fi acceptata în mod tacit succesiunea, reclamanta comportându-se ca o adevarata proprietara.

Atât timp cât s-a facut dovada acceptarii tacite a succesiunii, se constata ca a fost solutionat în mod legal capatul de actiune privind pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare prin materializarea promisiunii de vânzare - cumparare.

În cauza, aceasta promisiune de vânzare-cumparare nu poate fi considerata ca fiind afectata de nulitate absoluta, în conditiile art. 965 alin.2 Cod civil si art. 702 Cod civil.

Prin pact asupra unei mosteniri, interzis de lege, se întelege orice contract sau act unilateral prin care se renunta la o mostenire viitoare, nedeschisa la data încheierii lor sau se înstraineaza drepturile eventuale ale uneia dintre parti din acea mostenire.

Promisiunea de vânzare-cumparare nu constituie un act de înstrainare, ci cuprinde o obligatie de a face, în sensul ca reclamanta s-a obligat fata de pârâti sa încheie pe viitor cu acestia un contract de vânzare-cumparare în situatia în care va deveni proprietara a garsonierei respective.

Cum, în prezent, aceasta a intrat în proprietatea garsonierei prin succesiune, aceasta promisiune de vânzare-cumparare poate fi executata în natura, asa cum a si procedat instanta de apel.

Prin constatarea valabilitatii antecontractului de vânzare-cumparare si pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare, se realizeaza înstrainarea bunului succesoral, dar acest act s-a realizat dupa deschiderea succesiunii, nu a avut loc anterior, deci nu este lovit de nulitate absoluta.

Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, criticile ce au vizat aspectele dezvoltate nu sunt întemeiate, solutia pronuntata fiind legala din acest punct de vedere.

Este întemeiata însa critica referitoare la calitatea procesual pasiva a reclamantului, în pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare, atât timp cât acesta nu este proprietarul garsonierei, iar promisiunea de vânzare-cumparare a fost încheiata numai de sotia sa, reclamanta P.O.V.

Prin cererea reconventionala, pârâtul D.N.C. a formulat un capat de actiune privind respectarea actului autentic intitulat "promisiune unilaterala de vânzare - cumparare", care are ca obiect înstrainarea unei garsoniere contra sumei de 80 milioane lei, respectiv pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare.

Potrivit actului încheiat în forma autentica sub nr. 1745/10.10.2000, reclamanta P.O.V. s-a obligat ca, în situatia în care va hotarî sa vânda garsoniera, proprietatea sa, va efectua aceasta vânzare catre pârâta D.N.A., cu suma de 80.000 lei.

Garsoniera ce face obiectul acestei promisiuni de vânzare-cumparare a fost proprietatea autorului reclamantei, respectiv M.P., care se afla în viata la data întocmirii acestui act, iar în proprietatea reclamantei a intrat, ulterior, prin succesiunea autorului.

Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, proprietatea asupra garsonierei apartine în prezent în exclusivitate reclamantei, ca succesoare a lui M.P., situatie în care reclamantul P.O.I.R. nu poate avea calitate procesuala pasiva, deoarece în sarcina sa nu exista obligatia de a raspunde fata de pretentiile invocate de pârât, atât timp cât nu este proprietarul garsonierei în litigiu si nu este parte în antecontract.

În considerarea celor de mai sus, urmeaza ca, aplicând art. 304 pct. 9 si art. 312 alin.1 Cod pr. civ., sa se admita recursul declarat de reclamanti, sa se  modifice decizia civila, în sensul ca se va respinge capatul din cererea reconventionala privind pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare fata de reclamantul-pârât, pentru lipsa calitatii procesuale pasive, fiind mentinute  restul dispozitiilor deciziei civile.

Recursul declarat de pârâti nu este întemeiat, având în vedere ca, potrivit art. 276 Cod pr. civ., când pretentiile fiecarei parti au fost încuviintate numai în parte, instanta va aprecia în ce masura fiecare din ele poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, putând face compensarea lor.

Instanta de apel a facut aplicarea acestor dispozitii legale atât timp cât au fost admise în parte atât actiunea principala cât si cererea reconventionala, procedând la compensarea în parte a cheltuielilor de judecata, proportional cu capetele de actiune admise.

Urmeaza ca, aplicând art. 312 alin.1 Cod pr. civ., sa se respinga ca nefondat acest recurs.

În baza art. 274 Cod pr. civ., recurentii pârâti vor fi obligati la 500 lei cheltuieli de judecata, catre reclamantii recurenti, având în vedere admiterea în parte a recursului numai pentru unul din motivele de recurs.

Domenii speta

Spete similare