Legea nr. 85/2006, republicată

Legea nr. 85/2006, republicată.

- Legea nr. 85/2006, republicată, art. 4, art. 24 alin. 1 şi 21 alin. 1, 11

Toate cheltuielile aferente procedurii insolvenţei vor fi suportate din averea debitorului, iar în categoria cheltuielilor aferente procedurii se încadrează cheltuielile cu administrarea acesteia sau alte cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului precum şi renumeraţia practicianului în insolvenţă.

Persoanele cărora le este imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitoarei pot fi obligaţi să suporte pasivul debitorei şi nu sunt texte legale care să limiteze cuantumul cheltuielilor aferente procedurii prin raportare la o sumă, la o fracţiune sau la prejudiciul cauzat.

Instanţa nu are temei a dispune limitarea acestor cheltuieli decât prin raportare la hotărârile de stabilire a renumeraţiei, la hotărârile adunării creditorilor, la procedura stabilită de art. 21 alin. 1, 11 din legea nr. 85/2006, republicată.

Judecătorul sindic nu poate nici stabili şi nici schimba ordinea plăţii stabilită de legiuitor, deci nu poate dispune ca suma ce se va încasa ca urmare a admiterii cererii de angajare a răspunderii să fie utilizată într-un anume mod.

Prin Sentinţa nr. 991/15 iunie 2011, pronunţată în dosarul nr. 3064/1371/2010 al Tribunalului Mureş, judecătorul sindic a hotărât: admiterea cererii formulate de lichidatorul judiciar S.S.L.C. SPRL, în contradictoriu cu pârâtul M.M.; angajarea răspunderii personale a pârâtului până la concurenţa sumei de 4.673 lei, la care se adaugă cheltuielile de procedură, însă nu mai mult de 1.082 lei; obligarea pârâtului să acopere prejudiciul cauzat debitoarei prin plata sumei de 4.673 lei şi a cheltuielilor de procedură, însă nu mai mult de 1.082 lei, sumă ce va fi utilizată pentru satisfacerea creanţelor existente împotriva debitoarei.

În considerentele Sentinţei, judecătorul sindic a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• deschiderea procedurii simplificate a falimentului a avut loc în urma cererii formulate de lichidatorul S.S.L.C. SPRL, desemnat în această calitate după ce – datorită nepreschimbării certificatului de înmatriculare – s-a dispus dizolvarea debitoarei, în temeiul dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004; potrivit tabelului definitiv, obligaţiile debitoarei sunt în cuantum de 4.673 lei;

• cu ocazia executării silite fiscale asupra debitoarei, derulată în anul 2005, s-a valorificat un chioşc de lemn (bun prin care debitoarea îşi desfăşura activitatea comercială), terenul pe care fusese amplasat chioşcul fiind concesionat de Municipiul Târnăveni pârâtului, potrivit contractului de închiriere nr. 2944/3 iunie 1996;  din acest contract şi din Sentinţa nr. 707/20 noiembrie 2003 a Judecătoriei Târnăveni rezultă că raporturile contractuale de locaţiune au fost asumate de pârât în nume propriu, iar nu pe seama debitoarei;

• deşi activitatea debitoarei a încetat în anul 2005, pârâtul a menţinut societatea în fiinţă, în scopul recuperării creanţelor acesteia, în sumă de 5.755 lei, scop atins în luna decembrie 2009; din suma încasată, pârâtul a stins obligaţiile personale faţă de Municipiul Târnăveni, iar nu obligaţiile bugetare ale debitoarei (în sumă de 4.673 lei); acţiunile pârâtului i-au produs debitoarei un prejudiciu în valoare de 5.775 lei şi au fost apte să ducă (alături de executarea silită) la ajungerea societăţii în stare de insolvenţă; faptele pârâtului se încadrează în dispoziţiilor art. 138 alin. 1 lit. a, c din Legea nr. 85/2006;

• pârâtul a fost, deci, obligat la suportarea întregului pasiv al debitoarei, în sumă de 4.673 lei, precum şi la suportarea cheltuielilor generate de procedura falimentului (pentru care s-a constituit dos. nr. 643/1371/2010 al Tribunalului Comercial Mureş), dar nu mai mult decât prejudiciul cauzat debitoarei, în cuantum de 5.775 lei.

Împotriva Sentinţei nr. 991/15 iunie 2011 a declarat recurs lichidatorul judiciar, invocând dispoziţiilor art. 299, 304 pct. 8, 9 Cod proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi modificarea în parte a hotărârii, pentru a se menţine remuneraţia lichidatorului judiciar, aşa cum a fost stabilită de Adunarea Creditorilor, prin adăugarea (în hotărâre) la cuantumul sumei de la masa credală (4.673 lei) şi a remuneraţiei aprobate a lichidatorului judiciar, precum şi a cheltuielilor făcute în cadrul procedurii. În esenţă, recurentul a susţinut următoarele motive: prin cererea de angajare a răspunderii personale, lichidatorul judiciar a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 4.673 lei – totalul creanţelor din tabelul definitiv consolidat -, precum şi a onorariului lichidatorului judiciar, cât şi a cheltuielilor de procedură; limitarea cuantumului cheltuielilor aferente procedurii la suma de 1.082 lei (care nu se ştie dacă include şi remuneraţia lichidatorului judiciar) contravine, pe de o parte, Încheierii nr. 102/C/22 februarie 2010; prin această Încheiere s-a deschis procedura, judecătorul sindic stabilind o remuneraţie provizorie a lichidatorului judiciar în sumă de 3.000 lei/lună, dar şi plata cheltuielilor procedurii avansate de lichidator în beneficiul insolvenţei, pe toată perioada lichidării judiciare provizorii ori potrivit negocierilor purtate cu debitoarea sau cu creditorii; prin Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 7 aprilie 2010 a fost confirmat lichidatorul judiciar şi s-a stabilit remuneraţia acestuia, Hotărârea fiind consfinţită de judecătorul sindic prin Încheierea din 28 aprilie 2010; având o componentă variabilă (calculându-se în raport de sumele ce urmează a fi distribuite creditorilor), cuantumul onorariului lichidatorului judiciar nu a putut fi indicat cu exactitate în cererea de angajare a răspunderii personale, după cum nici cuantumul cheltuielilor de procedură nu a putut fi arătat, de vreme ce urmează a fi efectuate şi alte cheltuieli, până la închiderea procedurii; hotărârea atacată contravine şi dispoziţiilor art. 123 din Legea nr. 85/2006.

Pârâtul-intimat nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de dispoziţiilor art. 3041 Cod proc. civ. -, a reţinut următoarele aspecte:

Referitor la limitele învestirii instanţei, Curtea constată că lichidatorul judiciar nu a formulat recurs împotriva dispoziţiei de admitere a cererii de angajare a răspunderii personale a pârâtului M.M., până la concurenţa sumei de 4.673 lei noi, precum şi a spezelor procedurale avansate în cadrul procedurii simplificate a falimentului deschise în contra falitei, pentru care s-a constituit dos. nr. 643/1371/2010 la Tribunalul Comercial Mureş, neformulând recurs nici împotriva dispoziţiei de obligare a pârâtului să acopere prejudiciul cauzei falitei, prin plata sumei de 4.673 lei noi, precum şi a spezelor procedurale avansate în cadrul procedurii simplificate a falimentului deschise în contra falitei, pentru care s-a constituit dos. nr. 643/1371/2010 la Tribunalul Comercial Mureş. De altfel, Curtea constată că lichidatorul judiciar nu avea interes să atace aceste dispoziţii – la care a achiesat tacit, neexercitând calea de atac.

Prin cererea de recurs, lichidatorul judiciar a solicitat a se dispune modificarea în parte a hotărârii, în sensul acordării tuturor cheltuielilor efectuate în procedură – adică a remuneraţiei, astfel cum a fost stabilită de Adunarea Creditorilor şi confirmată de judecătorul sindic, precum şi a cheltuielilor de procedură.

Curtea a constat că prin Încheierea nr. 102/C/22 februarie 2010, judecătorul sindic a deschis procedura simplificată a falimentului faţă de debitoarea SC T.J.C. SRL, desemnând, în calitate de lichidator judiciar provizoriu, practicianul în insolvenţă S.S.L.C. SPRL. În alineatul al cincilea al dispozitivului Încheierii s-a stabilit remuneraţia lichidatorului judiciar provizoriu la suma de 3.000,00 lei noi, dar şi a spezelor avansate de el în beneficiul insolvenţei, pe toată perioada lichidării judiciare provizorii ori potrivit negocierilor purtate cu debitoarea ori creditorii.

De asemenea, Curtea a constat că Adunarea Creditorilor, întrunită la 7 aprilie 2010, a confirmat lichidatorul judiciar – singurul creditor, şi anume D.G.F.P. Mureş, votând pentru confirmarea lichidatorului judiciar S.S.L.C. SPRL.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că în art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 s-a prevăzut în mod expres: toate cheltuielile aferente procedurii, instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.

Din coroborarea prevederilor art. 24 alin. 1 cu cele ale art. 21 alin. 1, 11  din Legea nr. 85/2006, rezultă că în categoria cheltuielilor aferente procedurii se încadrează cheltuielile cu administrarea procedurii sau alte cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului, precum şi remuneraţia administratorului judiciar sau a lichidatorului.

Conform dispoziţiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, persoanele cărora le este imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitoarei pot fi obligate – la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar – să suporte pasivul debitoarei.

Niciunul dintre textele de lege anterior evocate nu limitează cuantumul cheltuielilor aferente procedurii (incluzând cheltuielile cu administrarea procedurii, alte cheltuieli şi remuneraţia administratorului/lichidatorului judiciar) prin raportare la o sumă, la o fracţiune sau la prejudiciul cauzat de una ori mai multe dintre persoanele enumerate la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. De vreme ce, prin Sentinţa nr. 991/15 iunie 2011, Tribunalul Comercial Mureş a admis cererea lichidatorului judiciar, dispunând angajarea răspunderii personale a pârâtului M.M., ca urmare a constatării existenţei faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, c, din Legea nr. 85/2006 - prin urmare, pârâtului fiindu-i imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitoarei SC T.J.C. SRL -, limitarea cheltuielilor aferente procedurii la suma de 1.082 lei nu are suport legal. O asemenea limitare este contrazisă şi de alineatul al cincilea din dispozitivul Încheierii nr. 102/C/22 februarie 2010 a Tribunalului Comercial Mureş (hotărâre deja menţionată).

Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât, prima instanţă a reţinut, în mod corect, faptul că suma reprezentând pasivul debitoarei – astfel cum a fost înscrisă în tabelul definitiv al obligaţiilor – este în cuantum de 4.673 lei şi, în consecinţă, a dispus angajarea răspunderii personale a pârâtului pentru această sumă, la care a adăugat cheltuielile aferente procedurii. Aşadar, pasivul rezultând din starea de insolvenţă a debitoarei, respectiv suma (reprezentând datoriile SC T.J.C. SRL) pentru care s-a derulat procedura insolvenţei, şi care a determinat antrenarea cheltuielilor aferente acestei proceduri, este în cuantum de 4.673 lei, fiind înscrisă, ca atare, în tabelul definitiv al obligaţiilor debitoarei.

Cu toate acestea, judecătorul sindic a considerat, după ce a dispus angajarea răspunderii personale a pârâtului pentru suma de 4.673 lei, că acţiunile comisive ale pârâtului au produs falitei în mod cert determinat în valoare de 5.775 lei. Pe de altă parte, judecătorul sindic a considerat că suma la care pârâtul trebuie obligat, cu titlu de cheltuieli aferente procedurii, se raportează direct la cuantumul de 5.575 lei (din care s-a scăzut suma de 4.673 lei, reprezentând datoriile debitoarei, rămânând suma de 1.082 lei, cuantum la care prima instanţă a limitat cheltuielile aferente procedurii).

Eroarea constă în faptul că – dintr-o perspectivă – pasivul debitoarei este cel înscris în tabelul definitiv al obligaţiilor (adică 4.673 lei), instanţa neputându-se raporta la un alt pasiv, cu ocazia analizării unei cereri de angajare a răspunderii personale, întemeiate pe dispoziţiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, precum şi în faptul că – dintr-o altă perspectivă – instanţa nu poate stabili un prag superior al cheltuielilor aferente procedurii, cu atât mai mult cu cât, în speţă, limita superioară a fost astfel stabilită încât este egală cu un prejudiciu reprezentat de o altă sumă (5.775 lei) decât pasivul debitoarei, din care s-a scăzut pasivul înscris în tabelul definitiv (4.673 lei), rezultând suma de 1.082 lei (calculul conţinând şi o eroare aritmetică, dat fiind că 5.775 lei – 4.673 lei = 1.102 lei, iar nu 1.082 lei).

Raportarea directă a cheltuielilor aferente procedurii la suma de 5.775 lei rezultă din considerentele hotărârii în care se arată că  urmează a se dispune obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv al falitei în cuantum de 4.673,00 lei, precum şi a spezelor generate de procedura falimentului falitei pentru care s-a constituit dosarul nr. 64371371/2010 la Tribunalul Comercial Mureş, dar nu mai mult decât prejudiciul cauzat falitei în cuantum identificat cert şi fără echivoc de 5.775,00 lei. Cu alte cuvinte, deşi prima instanţă menţionează expres că pasivul falitei este în cuantum de 4.673 lei, totuşi se raportează, pentru acordarea cheltuielilor aferente procedurii, la prejudiciul cauzat falitei, care nu corespunde pasivului acesteia, ci este mai mare, în cuantum identificat cert şi fără echivoc de 5.775 lei.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea a reţinut că, odată cu admiterea cererii de angajare a răspunderii personale, în temeiul dispoziţiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, şi obligarea pârâtului la suportarea pasivului debitoarei şi a cheltuielilor aferente procedurii (cheltuieli administrative, alte cheltuieli şi remuneraţia administratorului/lichidatorului judiciar), instanţa nu are temei pentru a dispune limitarea acestor cheltuieli – decât prin raportare la hotărârile de stabilire a remuneraţiei, la hotărârile adunărilor creditorilor, la procedura stabilită de art. 21 alin. 1, 11 din Legea nr. 85/2006. Oricum, procedura insolvenţei fiind încă în derulare la data soluţionării cererii de angajare a răspunderii personale, cheltuielile aferente procedurii nu pot fi stabilite cu exactitate, dar, cu ocazia aprobării decontului final, judecătorul sindic are abilitarea de a proceda la verificarea cuantumului acestora. 

În ce priveşte dispoziţia cuprinzând modalitatea de utilizare a cheltuielilor aferente procedurii, la care pârâtul a fost obligat – cu referire expresă la suma de 1.082,00 lei, prima instanţă dispunând: sumă ce va fi utilizată pentru satisfacerea creanţelor recunoscute în contra falitei -, Curtea a reţinut că, potrivit ordinii stabilite de legiuitor prin dispoziţiilor art. 121, 123 din Legea nr. 85/2006, cheltuielile aferente procedurii, inclusiv remuneraţia lichidatorului judiciar, se plătesc în mod prioritar, fiind înscrise la pct. 1 din art. 121 şi din art.123. Aşa fiind, judecătorul sindic nu poate nici stabili şi nici schimba ordinea plăţii statornicite de legiuitor, deci nu poate dispune ca suma ce se va încasa ca urmare a admiterii cererii de angajare a răspunderii personale a pârâtului M.M. (pasiv plus cheltuieli aferente procedurii) să fie utilizată într-un anume mod – pentru satisfacerea creanţelor recunoscute în contra falitei – faţă de dispoziţiile exprese deja relevate.

În consecinţă, recursul lichidatorului judiciar fiind fondat, a fost admis - art. 312 alin. 1 teza  a I Cod proc. civ. -, Curtea a modificat în parte Sentinţa atacată – art. 312 alin. 2 teza a II-a Cod proc. civ. -, în sensul eliminării dispoziţiilor prin care s-au limitat cheltuielile de procedură şi prin care s-a stabilit modul de distribuire a acestor cheltuieli.

Domenii speta

Spete similare