Legea nr. 85/2006, republicată. Termenul limită pentru depunerea obiecţiunilor la raportul final

Legea nr. 85/2006, republicată. Termenul limită pentru depunerea obiecţiunilor la raportul final.

- Legea nr. 85/2006, republicată, art. 129

Termenul limită pentru depunerea obiecţiunilor la raportul final se calculează în raport de data fixată pentru convocarea adunării creditorilor şi nu curge de la data comunicării raportului final către toţi creditorii. Acest termen este de decădere iar nedepunerea obiecţiunilor în termenul legal, decade creditorul din dreptul de a mai formula obiecţiuni la raportul final.

Prin sentinţa civilă nr. 1190 din 9 mai 2011, pronunţată în dosarul nr. 3119/96/2008 al Tribunalului Harghita, s-a respins excepţia tardivităţii formulării obiecţiunilor invocate de lichidatorul G.G.M.C. SPRL Târgu Mureş, s-au admis obiecţiunile formulate de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, împotriva raportului final întocmit de lichidator la data de 11 februarie 2011, şi s-a dispus continuarea procedurii insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei S.C. A.T.C. SRL.

În considerentele hotărârii, s-a reţinut că prin încheierea din 14 februarie 2011, judecătorul sindic a dispus înregistrarea şi afişarea raportului final întocmit de lichidatorul G.M.C. SPRL Târgu Mureş, prin care s-a propus închiderea procedurii declanşate împotriva debitoarei S.C. A.T.C. SRL.

Împotriva acestui raport final, a formulat obiecţiuni creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, prin care s-a solicitat continuarea procedurii întrucât, deşi administratorul debitoarei a achitat suma de 61.327,67 lei, lichidatorul nu a aplicat corect distribuirea acestei sume.

Prin raportul din 9 mai 2011, lichidatorul invocă excepţia tardivităţii formulării obiecţiunilor, motivat de faptul că ele trebuiau formulate cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru adunarea creditorilor, în vederea aprobării raportului final. Pe fond, se susţine că distribuirea sumei achitată de administrator, s-a făcut în ordinea stabilită de art. 123 din Legea insolvenţei.

În legătură cu excepţia tardivităţii formulării obiecţiunilor, judecătorul sindic a reţinut că la termenul din 14 februarie 2011, a dispus convocarea adunării creditorilor pentru data de 14 martie 2011, în vederea punerii în discuţie a raportului final.

Potrivit art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa instanţei. Având în vedere că la dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte că lichidatorul s-a conformat acestei obligaţii, inclusiv că raportul final a fost publicat în B.P.I., nu se poate imputa contestatoarei că nu a formulat obiecţiuni în termenul stabilit de acelaşi text de lege. Mai susţine că motivele invocate prin obiecţiuni se impuneau a fi verificate şi din oficiu de către judecătorul sindic.

În aceste condiţii, excepţia tardivităţii invocată de către lichidator, a fost respinsă.

Pe fond, s-a reţinut de către judecătorul sindic că la termenul din 7 decembrie 2009, s-a depus o cerere prin care s-a solicitat stabilirea răspunderii materiale a administratorilor A.Z. şi B.I., pentru sumele de 61.327,66 lei, din care lichidatorul şi-a reţinut cheltuielile ocazionate de derularea procedurii, restul fiind destinată îndestulării parţiale a creditorilor.

Acest lucru s-a realizat cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. 1 din Legea nr.85/2006, din care derivă obligaţia lichidatorului de a prezenta un raport asupra fondurilor obţinute şi un plan de distribuire între creditori. S-a mai reţinut că judecătorul sindic nu a dispus în vreun fel sau altul asupra cererii de angajare a răspunderii materiale a administratorilor, soluţionarea acestei cereri era obligatorie chiar dacă administratorii au achitat de bună voie suma stabilită de către lichidator.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs lichidatorul G.M.C. SPRL Târgu Mureş, solicitând modificarea hotărârii judecătorului sindic, în sensul admiterii excepţiei tardivităţii  formulării obiecţiunilor. Se arată că raportul final a fost întocmit pentru termenul din data de 14 februarie 2011, a fost depus pentru publicarea în B.P.I. împreună cu bilanţul de închidere şi convocatorul privind adunarea creditorilor în vederea închiderii procedurii, aspecte ce rezultă din cererile de publicare depuse la B.P.I. din cadrul O.R.C. Harghita, preluate la data de 22 februarie 2011 şi publicate în Buletinul nr. 2867 din 11 martie 2011, în ce priveşte raportul final şi bilanţul G. şi respectiv Buletinul nr. 2600 din  4 martie 2011, în ce priveşte convocatorul adunării creditorilor.

În aceste condiţii, creditoarea A.V.A.S. Bucureşti trebuia să aibă la cunoştinţă încă de la data de 14 februarie 2011 de formularea şi depunerea raportului final.

Termenul stabilit pentru adunarea creditorilor în vederea aprobării documentelor întocmite pentru închiderea procedurii a fost stabilit la 14 martie 2011, situaţie în care termenul limită pentru formularea şi depunerea obiecţiunilor era data de 9 martie 2011, iar obiecţiunile au fost depuse abia la data de 11 martie 2011.

În raport de această stare de fapt, judecătorul sindic era obligat să constate tardivitatea depunerii obiecţiunilor.

Pe fond se susţine că la data la care au fost formulate obiecţiunile, erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru propunerea de închidere a procedurii, întrucât administratorul societăţii faţă de care s-a solicitat angajarea răspunderii a achitat integral pasivul debitoarei, conform tabelului definitiv, fără însă a achita cheltuielile ocazionate de prezenta procedură.

La repartizarea sumelor înscrise în tabelul definitiv, a fost respectată ordinea prevăzută de art. 123 din Legea nr. 85/2006, sau acoperit integral cheltuielile de procedură prevăzute la rangul 1, după care s-a procedat la o îndestulare parţială a celorlalţi creditori, proporţional cu creanţele acestora.

A.V.A.S., prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea soluţiei primei instanţe ca temeinică şi legală, susţinând în principal, că recursul este nemotivat în fapt şi în drept, situaţie în care se impune constatarea nulităţii recursului.

Pe fond se susţine că obiecţiunile la raportul final au fost formulate înăuntrul termenului prevăzut de lege, respectiv cu 5 zile înainte de data convocării adunării creditorilor, că în mod temeinic şi legal prima instanţă a admis obiecţiunile la raportul final, atâta timp cât lichidatorul şi-a acoperit integral cheltuielile efectuate cu procedura şi onorariul, iar creditorii înscrişi la masa credală şi-au recuperat doar o parte din suma înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, şi în limitele prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, „în termen de maxim 30 de zile de la data afişării raportului final şi a situaţiilor financiare finale, (deci nu de la data confirmării comunicării acestor acte de către persoanele îndreptăţite), judecătorul sindic are obligaţia  să convoace adunarea creditorilor  în scopul ţinerii unei şedinţe în cadrul căreia se vor discuta obiecţiile pe care creditorii au posibilitatea să le formuleze cu cel puţin 5 zile înainte  de data fixată pentru convocare”. Se poate aşadar obseR.V.A. că termenul de 5 zile pentru depunerea obiecţiunilor se calculează  în raport de data fixată pentru convocarea  adunării creditorilor şi nu curge aşa cum greşit a reţinut judecătorul sindic de la data comunicării  raportului final către toţi creditorii.

Acest termen este unul de decădere, ceea ce înseamnă că nedepunerea obiecţiunilor în termenul  prevăzut lege, decade creditorul din dreptul de a mai formula obiecţiuni la raportul final.

În speţă, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, dar şi din poziţia exprimată de creditoarea A.V.A.S., data convocării adunării generale pentru aprobarea raportului  final, a fost stabilită  pentru data de 14 martie 2011, ceea ce înseamnă că obiecţiunile la raportul final trebuiau depuse până la data de 9 martie 2011, însă aceste obiecţiuni au fost depuse abia la data de 11 martie 2011, aşa cum rezultă din actul de la fila 139, dosar fond.

Fiind depuse peste termenul legal şi având în vedere că nu s-a solicitat o eventuală repunere în termen pentru motive temeinice, instanţa de control apreciază că în mod nelegal, judecătorul sindic a respins excepţia tardivităţii obiecţiunilor, astfel că în baza dispoziţiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă,  raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii excepţiei tardivităţii  şi respingerea obiecţiunilor formulate de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti împotriva raportului final întocmit de lichidator la data de 11 februarie 2011.

Situaţia cererii formulată de lichidatorul judiciar pentru angajarea răspunderii materiale a administratorilor A.Z. şi B.I., şi apoi modalitatea de repartizare a sumei achitate de unul din administratorii societăţii, vor fi analizate de către judecătorul sindic, în virtutea competenţelor stabilite prin art. 11 din Legea nr. 85/2006, dar şi al rolului activ al judecătorului,  recunoscut prin dispoziţiile cuprinse în art. 129 Cod de procedură civilă, raportat la art. 149 din Legea nr. 85/2006, ţinând seama şi de faza procedurală la care se află dosarul

Domenii speta

Spete similare