Art. 50 ind2 din o.u.g. nr. 51/2008

Art. 50 ind2 din O.U.G. nr. 51/2008.

În urma soluţionării acţiunii reclamanta a dobândit un bun imobil a cărui valoare de impunere este de 116.765,25 lei, în conformitate cu certificatul de atestare fiscală emis la data de 02 martie 2012 de Serviciul impozite şi taxe al Municipiului Miercurea-Ciuc (fila 4 în dosarul primei instanţe), valoare care depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar acordat.

Instanţa reaminteşte faptul că accesibilitatea justiţiei nu înseamnă caracterul gratuit al acesteia, iar OUG nr. 51/2008 asigură dreptul la un proces echitabil, prin garantarea accesului egal la actul de justiţie, însă nu conferă gratuitatea acestui serviciu prestat de stat, care poate fi condiţionat de plata unei taxe de timbru, necesară pentru acoperirea cheltuielilor de judecată.

Din această perspectivă argumentele recurentei referitoare la situaţia materială precară pe care o are, respectiv criticile referitoare la valoarea de impunere indicată în certificatul fiscal menţionat nu pot fi primite, nefiind de natură a înlătura aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51/2008.

Prin decizia civilă nr. 90 din 19.09.2012 a Tribunalului Harghita, pronunţată în dosarul nr. 1036/258/2012 s-a respins apelul formulat de reclamanta D. E. în contradictoriu cu intimatul D. G., împotriva sentinţei civile nr. 1939 din 23 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Miercurea-Ciuc în dosarul nr. 1036/268/2012.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 50 ind.2 din OUG nr. 51/2008, în contextul în care, în cauză, a fost calculată o taxă judiciară de timbru necontestată de reclamantă, în cuantum de 3502 lei, iar, în urma soluţionării acţiunii, reclamanta a dobândit un bun imobil a cărui valoare de impunere este de 116.765,25 lei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta D.E., solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi menţinerii încheierii din Camera de consiliu din data de 25.04.2012, prin care a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanţa nu a ţinut seama de situaţia sa financiară, iar valoarea de impunere stabilită este ireală în contextul economic actual.

În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Examinând hotărârea atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar a constatat că recursul promovat este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 1939/2012 din 23 mai 2012, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis acţiunea  reclamantei şi a luat  act de înţelegerea părţilor, obligând reclamanta la plata către stat a sumei de 3502 lei cu titlu de ajutor public judiciar acordat prin scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. art. 50 ind.2 din OUG nr. 51/2008.

Potrivit textului legal menţionat, în situaţia în care, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândeşte bunuri sau drepturi de creanţă a căror valoare, respectiv cuantum, depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.

În cauză, prima instanţă a stabilit o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3502 lei, care nu a fost contestată de reclamantă.

În urma soluţionării acţiunii reclamanta a dobândit un bun imobil a cărui valoare de impunere este de 116.765,25 lei, în conformitate cu certificatul de atestare fiscală emis la data de 02 martie 2012 de Serviciul impozite şi taxe al Municipiului Miercurea-Ciuc (fila 4 în dosarul primei instanţe), valoare care depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar acordat.

Instanţa reaminteşte faptul că accesibilitatea justiţiei nu înseamnă caracterul gratuit al acesteia, iar OUG nr. 51/2008 asigură dreptul la un proces echitabil, prin garantarea accesului egal la actul de justiţie, însă nu conferă gratuitatea acestui serviciu prestat de stat, care poate fi condiţionat de plata unei taxe de timbru, necesară pentru acoperirea cheltuielilor de judecată.

Din această perspectivă argumentele recurentei referitoare la situaţia materială precară pe care o are, respectiv criticile referitoare la valoarea de impunere indicată în certificatul fiscal menţionat nu pot fi primite, nefiind de natură a înlătura aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51/2008.

Faţă de aceste considerente, Curtea a constatat că nu este incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta D. E. împotriva deciziei civile nr. 90/19.09.2012 a Tribunalului Harghita, pronunţată în dosarul nr. 1036/258/2012.

Domenii speta

Spete similare