Tentativă de omor calificat sau vătămare corporală. Criterii de diferenţiere. Daune morale şi materiale – criterii avute în vedere la stabilirea cuantumului acestora

Tentativă de omor calificat sau vătămare corporală. Criterii de diferenţiere. Daune morale şi materiale – criterii avute în vedere la stabilirea cuantumului acestora

Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 135 din 3 noiembrie 2009

Prin sentinţa  penală nr. 296 din 16 aprilie 2009 Tribunalul Iaşi , în baza art. 334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării  juridice  dată faptei  prin actul de sesizare a instanţei  din infracţiunea  de tentativă la omor calificat, prevăzută de  art. 20 raportat la art.  174 alin. 1, 175 lit. i Cod penal, în infracţiunea de vătămare corporală  prevăzută  de art. 181 Cod penal.

În baza  art. 181 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului A.D. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „vătămare corporală”.

În temeiul disp. art. 14 şi 346 Cod procedură penală raportat la disp. art. 998 Cod civil a fost obligat inculpatul A.D. să plătească părţii civile R.I. suma de 900 lei cu titlu de daune materiale si suma de 4000 lei  cu titlu de daune morale.

În baza disp.art.313 al.1 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgente pentru Copii „Sf. Maria”Iaşi suma de 4798,44 lei şi Serviciului de Ambulantă Iaşi suma de 260 lei, sume ce vor actualizate la data plăţii, acordate cu titlu de despăgubiri civile.

În fapt, a reţinut instanţa că în seara zilei de 08.09.2004, în jurul orelor 19,30 , inculpatul A.D. aflat într-o  vădită stare de ebrietate, l-a întâlnit pe stradă pe partea vătămată R.D. şi, apropiindu-se de acesta, l-a prins cu o mână de gât, l-a aplecat în faţă iar cu cealaltă mână l-a lovit cu un cuţit pe care îl avea în mână, în urma loviturilor primite acesta având nevoie de un nr. de 22-23 zile de îngrijiri medicale.

Cu privire la  încadrarea juridică ce a fost dată acestei fapte instanţa, faţă de modalitatea în care a fost săvârşită fapta ( prin aplicarea unei singure lovituri), a intensităţii acesteia (apreciată prin prisma  nr. de zile de îngrijiri medicale), a  împrejurărilor în care aceasta a fost  comisă ( inculpatul  în vădită stare de ebrietate), văzând şi concluziile raportului de expertiză  care au reţinut că leziunea constatată pe corpul părţii vătămate nu întruneşte caracteristicile medico-legale ale  periculozităţii pentru viaţă, a apreciat că, cel puţin din perspectiva elementului  intenţional al laturii subiective nu s-a relevat dorinţa ori acceptarea de către inculpat a morţii victimei, motiv pentru care , în baza art. 334 Cod pr. pen. a  dispus în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanţei din infracţiunea de „tentativă la omor calificat” prev. de art. 20 rap. la art. 174 al 1, art. 175, lit. i Cod penal, în  infracţiunea de „ vătămare corporală”  prev. de art. 81 Cod penal.

În motivarea  apelului  declarat de  parchet s-a  susţinut  că fapta  reţinută  în  sarcina inculpatului, aşa cum a fost descrisă  în rechizitoriul  întocmit  şi în sentinţa  pronunţată  de instanţa de fond întruneşte  în drept elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor  calificat. S-a mai precizat că nu are relevanţă poziţia  inculpatului care a declarat  că nu a vrut  să ucidă  partea vătămată şi nici actul  medico-legal care atestă că  leziunile  suferite de victimă au necesitat iniţial 14 – 15 zile  îngrijiri medicale, iar ulterior 22 – 23 zile îngrijire medicală pentru vindecare şi că acestea nu au  pus în pericol viaţa părţii vătămate.

S-a solicitat admiterea apelului promovat, păstrarea încadrării juridice a faptei aşa cum a fost dată prin rechizitoriu şi aplicarea unei  pedepse în conformitate cu dispoziţiile  art. 72 Cod penal.

În motivarea apelului  său, inculpatul  a susţinut că încadrarea juridică corectă a faptei este cea reţinută de Tribunalul  Iaşi prin sentinţa  pronunţată, aceasta fiind în concordanţă şi cu concluziile raportului de expertiză întocmit  în cauză.

S-a mai subliniat de apărătorul inculpatului că în momentul  săvârşirii faptei  acesta era în stare de ebrietate, a aplicat victimei o singură  lovitură, de mică intensitate, iar leziunile cauzate nu au fost periculoase pentru  viaţa acesteia.

S-a solicitat menţinerea încadrării juridice şi a pedepsei  pronunţate de instanţa  de fond.

A mai  precizat  inculpatul că apelul  promovat de el vizează numai latura civilă a cauzei, respectiv cuantumul daunelor materiale şi morale, la plata cărora a  fost obligat , şi pe care le apreciază ca fiind  prea mari, în raport cu starea  sa de sănătate.

Curtea, verificând actele şi  lucrările dosarului, prin prisma motivelor  invocate, dar sub toate aspectele  de fapt şi de drept şi în limitele  prevăzute de art.  371 alin. 2 Cod procedură penală constată că hotărârea  pronunţată  este  legală şi temeinică.

Aşa cum rezultă din amplul material  probator administrat în cursul urmăririi penale şi reconfirmat în faza cercetării  judecătoreşti, în seara zilei de 08.09.2004, în  jurul orelor 20,30, în timp  ce partea vătămată  se afla în faţa magazinului  din localitate, a fost prinsă cu o mână de după  gât de către inculpatul,  victima s-a aplecat în faţă iar inculpatul i-a aplicat  o singură lovitură  cu un cuţit pe care îl avea asupra sa.

Din certificatul medico-legal nr. 2451/14.09.2004 eliberat de I.M.L. Iaşi  rezultă că  la data  examinării  partea vătămată  R.I. a prezentat o plagă  înjunghiată, nepenetrantă  interscapulo-vertebrală  stângă, ce s-a putut  produce prin lovire cu  corp înţepător tăietor (cuţit) poate data din  8.09.2004 şi necesită pentru  vindecare un număr  de 14-15 zile îngrijire medicală.

Ulterior, prin certificatul medico-legal nr. 3374 din 14.12.23004, I.M.L. Iaşi a  mai  precizat că partea vătămată a necesitat  kinetoterapie  şi ca urmare a mai necesitat  8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, deci în total  22 – 23 zile îngrijire medicală.

În cursul cercetării judecătoreşti s-au solicitat relaţii suplimentare medico-legale, în sensul de a se preciza numărul total de zile de  îngrijire medicală, necesar pentru vindecare, dacă leziunile cauzate au fost de natură a-i pune  în pericol viaţa părţii vătămate şi dacă acele  leziuni au vizat  o zonă  vitală.

Raportul  întocmit  la 11.05.2007a  concluzionat că R.I. a prezentat o plagă  tăiată  nepenetrantă interscapulo-vertebrală stângă , complicată în evoluţie cu pareză de plex  brahial  pentru care a necesitat 22 – 23 zile de îngrijiri medicale, prin urmare, acesta  este timpul  de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunii  pe care a prezentat-o sus-numitul.

Din punct de vedere medico-legal leziunea  nu întruneşte caracteristicile medico-legale ale  periculozităţii pentru viaţă; s-a mai precizat că  zona  intersapulo-vertebrală reprezintă  zona  de pe faţa posterioară a toracelui 1/3  superioară, între omoplaţi. Raportul a fost  sesizat de comisia medico-legală .

Coroborând  conţinutul  declaraţiilor  date  de partea vătămată cu cele ale  martorilor şi cu concluziile actelor medico-legale ale părţii vătămate, curtea a constatat că intenţia  inculpatului  a fost  aceea de a aplica lovituri unui tânăr care  îi bătuse copilul la şcoală.

Pe de altă parte, dacă se are în vedere  obiectul  vulnerant cu care s-a comis fapta,  respectiv un cuţit cu lama lungă de 6 cm., intensitatea redusă a loviturii aplicate, unicitatea acesteia şi zona corporală  vizată , care nu este una vitală , putem conchide  că intenţia  inculpatului a fost  aceea  de a aplica o lovitură  părţii vătămate  şi nu de a-i cauza moartea.

Aşa fiind, în mod corect Tribunalul  Iaşi a dispus schimbarea încadrării  juridice  a situaţiei de fapt cu care a fost  investit din tentativă la infracţiunea de omor calificat în vătămare corporală prevăzută  de art. 181 Cod penal.

Pe cale de consecinţă, apelul promovat  de Parchetul  de pe lângă  Tribunalul  Iaşi apare  ca nefondat, urmând a fi respins  în baza  art.  379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

În legătură  cu apelul promovat de  inculpatul  A.D. şi prin care a  solicitat  reducerea cuantumului  daunelor  morale şi materiale, la plata cărora a  fost obligat în folosul  părţii vătămate, funcţie  de nivelul  veniturilor  sale şi de starea precară  a sănătăţii, curtea a constatat că este nefondat.

Pe de o parte, probele administrate în cauză au dovedit  că partea vătămată R.I., în vârstă de 16 ani la data săvârşirii  faptei, a suferit  două internări în spital, respectiv  în perioada  08-10.09.2004 şi 27.09.–3.11.2004, a suportat o intervenţie chirurgicală pentru suturarea plăgii produse de inculpat şi a urmat apoi un program de fizioterapie şi kinetoterapie recuperatorie fiind necesare deplasări în municipiul Iaşi atât ale lui, cât  şi ale unui părinte care îl însoţea, de asemenea în perioada spitalizării şi convalescenţei, partea vătămată  nu a mai putut  munci şi pe cale de consecinţă nu a mai realizat veniturile pe care le obţinea din  munca pe care o presta, aşa fiind, suma de  900 lei la plata căreia inculpatul a fost obligat cu titlu de daune materiale, este  pe deplin justificată şi dovedită.

Pe de altă parte, fapta  comisă de inculpat  a cauzat părţii vătămate intense şi prelungite  trame morale, fiind nevoită să suporte  internări în spital, o intervenţie chirurgicală, să urmeze un tratament  recuperator, să  stea departe de părinţi şi să-şi schimbe  radical  modul obişnuit de viaţă, împrejurări ce-l îndreptăţesc a primi un echivalent  al  daunelor morale şi care, în mod corect au  fost cuantificate de prima instanţă la suma de 4.000 lei.

Pe cale de consecinţă, în mod corect  prima instanţă  a stabilit  cuantumul  daunelor  morale şi materiale aşa încât nu se  justifică reducerea acestora.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 Cod civil: orice  faptă a omului care cauzează  altuia un prejudiciu,  obligă pe acela din a cărui greşeală  s-a ocazionat  a-l repara. În completare, prin art. 999 Cod civil se precizează că: „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat  prin fapta sa, dar şi  de acela  ce a cauzat prin neglijenţa sau  imprudenţa sa”.

În condiţiile în care sunt întrunite  cerinţele pentru a se obţine repararea prejudiciului,  acesta trebuie reparat integral; aceasta înseamnă  că autorul  faptei cauzatoare de prejudicii este obligat  să acopere nu numai prejudiciul  efectiv  (damnum emergens), ci şi beneficiul nerealizat de victimă  (lucrum cesans). În acest mod se urmăreşte  a se asigura restabilirea situaţiei anterioare. La stabilirea întinderii despăgubirilor nu  se ia în considerare nici starea materială a inculpatului şi nici starea materială a părţii  vătămate.

Domenii speta

Spete similare