Plangere impotriva procurorului de netrimitere in judecata

J U D E C A T O R I A,

Asupra plangerii de fata,

Sub nr.X/189 din 13 februarie 2013, s-a inregistrat la instanta plangerea formulata de petentul M C, impotriva rezolutiei prim-procuroului Parchetului de pe langa Judecatoria B, din data de 12 ianuarie 2013, data in dosarul penal nr.1649/II/2 si a rezolutiei procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria B, din data de 5 noiembrie 2012, data in dosarul penal nr.X/2012,in contradictor cu persoana cercetata B B.

Petentul a solicitat admiterea plangerii, desfiintarea rezolutiilor atacate, trimiterea dosarului la procuror pentr inceperea urmaririi penale, urmand ca acesta sa efectueze urmatoarele acte pentru justa solutionare a cauzei:

- sa audieze proprietarii succesivi ai autoturismului in litigiu, care vor confirma faptul ca la fiecare vanzare B B a afirmat ca nu mai este el proprietarul de drept al masinii si ca nu mai are nicio pretentie materiala, fiind de achitat doar suma de 2.000 euro pentru actele de vanzare-cumpararesi nu suma de 13.000 euro;

- sa se efectueze confruntari intre persoana cercetata, petent, B B, penultimul proprietar al masinii si oricare alte persoane implicate;

- sa identifice si sa audieze persoanele care efectiv au sustras masina din fata blocului si pe care B B le-a platit pentru acest serviciu;

- sa audieze martorii care au fost prezenti la discutia petentului cu persoanacercetata la Timisoara, cand petentul a mers sa-si recupereze bunurile care se aflau in masina in momentul sustragerii aceteia;

- sa efectueze orice act necesar pentru stabilirea cu exactitate a situatiei de fapt si de drept.

S-a dispus atasarea dosarului penal nr.XP/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria B.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin rezolutia din data de 5 noiembrie 2012, data de procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria B, in dosar nr.XP/2012, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitul B B, cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat, prev.de art.208 alineat 1 , art.209 alineat 1, lit.g si e Cod penal.

De asemenea, s-a dispus revocarea din baza de date cu autovehicule furate a mentiunii de “furt auto” a autoturismului marca “Mercedes Benz S320”, de culoare gri, cu numar de inmatriculare B, serie sasiu X.

Din lucrarile dosarului, a rezultat ca la data de 8 septembrie 2012, numitul M C a formulat plangere penala impotriva autori necunoscuti, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev.de art. 208 alineat 1, art.209 alineat 1 lit.g si e Cod penal.

In urma cercetarilor efectuate s-a stabilit ca autorul este numitul B B.

La data de 22 octombrie 2012, organele de cercetare penala din cadrul I.P.J Vaslui au intocmit referatul cu propunerea de anu se incepe urmarirea penala, in cauza fiind incidente dispozitiile art.10 alineat 1, lit.d Cod procedura penala si anume ca faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii.

Avand in vedere argumentele din continutul referatului cu propunere de neincepere a urmaririi penale, s-a constatat ca propunerea organelor de cercetare penala este temeinica si legala, motiv pentru care s-a dispus neinceperea urmarii penale fata de invinuitul B B.

Impotriva acestei rezolutii, in baza art.278 Cod procedura penala, petentul a formulat plangere la prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria B care, prin rezolutia din data de 12 ianuarie 2013, data in dosar nr.1649/II/2, a admis partial plangerea petentului M C, a infirmat partial rezolutia nr.XP/2012 cu privire la presupusul furt de bunuri pentru care nu s-a dat o solutie(geaca de piele, papuci, servieta).

S-a dispus, disjungerea cauzei si trimiterea unei copii de pe declaratia petentului la Politia Municipiului B pentru continuarea cercetarilor.

Pentru a pronunta aceasta solutie, s-a retinut ca la data de 15 iulie 2012, petentul M C a cumparat autoturismul marca Mercedes Benz S.320 de culoare gri, cu numar de inmatriculare B-91-ZAC, serie sasiu X inmatriculat pe S.C B B B IFN S.A, utilizator S.C B B B B S.R.L.

Autoturismul a fost achizitionat de catre petentul M C printr-un intermediar, B B, contra sumei de 30.000 euro, de la un cetatean spaniol pe nume B B, fara ca intre cei doi sa se fi intocmit vreun document de vanzare-cumparare si fara ca, ulterior, pana la data reclamarii furtului, sa se fi efectuat transcrierea proprietatii autoturismului.

La data de 8 septembrie 2012, in jurul orelor 00,30, petentul M C a parcat autoturismul pe strada Epureanu din Municipiul B, in zona locuintei sale. La revenirea in locul de parcare, in dimineata zilei de 8 septembrie 2012, petentul a constatat lipsa autoturismului.

Din declaratia petentului M C rezulta ca invinuitul B B, administrator al S.C B B B B S.R.L, cu care ar fi discutat telefonic anterior pentru transcrierea proprietatii autoturismului, ar detine cartea de identitate si o a doua cheie a autoturismului, cheie cu care ar fi sustras autoturismul, motivand ca are de recuperat o datorie de 13.000 euro.

Petentul M C s-a intilnit cu invinuitul B B in Municipiul Timisoara, la data de 9 septembrie 2012, unde a primit de la acesta bunurile personale care se aflau in autoturism in momentul furtului, solicitand petentului suma de 13.000 euro pentru a-i restitui autoturismul.

Din declaratia invinuitului B B rezulta ca acesta a achizitionat autoturismul, in calitatea sa de administrator al S.C B B B B S.R.L, de la firma de B S.C B B B IFN S.A, prin incheierea unui contract de B financiar.

Anterior finalizarii contractului de B, invinuitul B B ar fi instrainat autoturismul unui prieten din Municipiul Timisoara care, ulterior, ar fi vandut autoturismul unui cetatean spaniol, fara ca la vreuna dintre tranzactii sa se fi intocmit vreun document de vanzare-cumparare. Invinuitul B B ar fi discutat telefonic cu petentul M C, caruia i-ar fi comunicat ca are de recuperat, in urma achitarii catre firma de B a ultimilor rate, suma de 13.000 euro, suma pe care ia-r fi solicitat petentului M C sa o achite, in caz contrar solicitand sa-i fie restituit autoturismul.

Invinuitul B B a declarat, totodata, ca in noaptea de 7/8 septembrie 2012, in urma unei discutii telefonice purtate cu petentul M C, s-a deplasat in Municipiul B de unde, cu acordul verbal al acestuia, de pe strada Epureanu, folosind cheia de rezerva pe care o detinea, a luat autoturismul Mercedes pe care l-a condus pana in Municipiul Timisoara, urmand, conform unei intelegeri, sa il restituie petentului dupa ce acesta ii va achita suma de 13.000 euro.

Cu aceasta motivare, care a fost insusita de procuror, s-a dispus solutia de neincepere a urmarii penale, care este contestata de petent, in baza art.278 alineat 3 Cod procedura penala.

Prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria B a apreciat ca plangerea petentului este partial intemeiata, motivat de urmatoarele:

Petentul M C a achizitionat un autoturism cu origine incerta, dand dovada de o usurinta de nedescris.Ar fi platit pentru aceasta suma de 30.000 lei fara a se intocmi vreun inscris si fara a se intocmi formele prevazute de lege-radierea, reinscrierea in circulatie.

Faptul ca petentul a facut reparatii la masina, ca bunul a fost luat in timpul noptii sunt doar indicii si nu pot crea convingerea ca acesta ar fi fost furat. Mai mult, invinuitul B B sustine ca a avut acceptul petentului M C pentru a lua autoturismul si a-l duce la Timisoara, unde urma sa fie perfectata vanzarea, dupa plata sumei de 13.000 euro.

Potrivit art.208 Cod penal “luarea unui bun mobil din posesia sau detinerea altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept se pedepseste”.

In mod corect s-a retinut ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii.

In cauza, nu se poate stabili fara nici un dubiu ca invinuitul a luat autoturismul fara acceptul petentului, invocandu-se o discutie telefonica intre cei doi.Nu se poate sustine ca bunul a fost luat in scopul insusirii pe nedrept, din moment ce legal invinuitul B B este titularul contractului de B si are posesia cartii de identitate si a unei chei.

In ce priveste bunurile care s-ar fi aflat in portbagajul masinii si care nu ar fi fost restituite, respectiv o geaca de piele, o pereche de papuci, o mapa, s-a constatat ca nu s-a dat o solutie, motiv pentru care s-a dispus infirmarea partiala a solutiei si disjungerea cauzei pentru a se da o solutie cu privire la aceste bunuri.

La termenul din 11 aprB 2013, av. X, pentru persoana cercetata, a invocat exceptia tardivitatii formularii acestei plangeri raportat la dispozitiile art.278 indice 1, alineat 2 Cod procedura penala, precizand urmatoarele:

Plangerea impotriva rezolutiei procurorului din data de 5 noiembrie 2012 a fost formulata la data de 14 decembrie 2012, iar conform art.277 Cod procedura penala aceasta plangere se solutioneaza de prim-procuror in termen de 20 de zile de la data depunerii, adica pana la data de 5 ianuarie 2013, termen calculat conform art.186 Cod procedura penala, ceea ce nu s-a intamplat. Plangerea a fost solutionata la data de 12 ianuarie 2013 asa cum rezulta din rezolutia din dosarul cauzei.

In aceste conditii, sunt aplicabile dispozitiile art.278 indice 1, alineat 2 Cod procedura penala, conform caruia termenul de 20 de zile curge de la momentul la care s-a implinit termenul prevazut la art.277, deci de la data de 5 ianuarie 2013, termen care a fost implinit la data de 25 ianuarie 2013.

Petentul a depus plangerea impotriva rezolutiei de respingere la data de 13 februarie 2013, deci dupa 25 ianuarie 2013, plangerea acestuia fiind tardiva. In acest sens, s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr.15 din 6 aprB 2009, intr-un recurs in interesul legii, fiiind interpretate dispozitiile art.271 indice 1 si 2 Cod procedura penala, stabilindu-se clar ca termenul prevazut in aceste dispozitii legale este un termen de deB, ceea ce duce la tardivitatea plangerii, solicitand admiterea exceptiei invocate.

Ca raspuns la exceptia invocata, persoana cercetata B B, prin aparator, a precizat urmatoarele:

Termenul de 20 de zile la care se refera art.278 indice 1, alineat 2 Cod procedura penala nu este unul procedural, astfel cum a fost definit de art.185 Cod procedura penala si nici nu produce consecintele prevazute de acest articol. Acest termen este untermen legal prevazut in favoarea partii care a formulat plangerea la procurorul oierarhic superior si care are dreptul la rezolvarea cazului sau intr-un termen rezonabil.

Dupa expirarea acestui termen, partea are dreptul de a promova plangere la instanta in termenul prevazut de art.278 indice 1 Cod procedura penala, iar nu in sensul ca neexercitarea acestui drept in termen de 20 de zile de la data cand trebuia solutionata plangerea ar atrage deBa, cu consecinta plangerii ca tardiva.

Legiuitorul a prevazut an art.278 Cod procedura penala obligatia procesuala de a comunica rezolutiile sau ordonantele procurorului, persoanei care a facut plangerea.Prevazand aceasta obligatie si pentru procurorul ierarhic superior, este evident ca termenul de promovare a plangerii intemeiate pe dispozitiile art.278 indice 1 Cod procedura penala sa curga de la data comunicarii, iar nu de la data expirarii termenului de 40 de zile de la depunerea plangerii la procurorul ierarhic superior.

Daca s-ar aprecia ca pentru procuror termenul de 20 zile pentru solutionarea plangerii este un termen de recomandare, iar pentru parte un termen de deB, s-ar impune obligatii disproportionate, favorizand autoritatile statului prin procuror si defavorizand cetatenii statului, respectiv justitiabilii.

Nu in ultmul rand, CEDO a decis in jurisprudenta sa ca efectivitatea dreptului la acces la un tribunal impune ca exercitiul acestuia sa nu fie afectat de existenta unor obstacole sau impiedimente de drept sau de fapt, ce ar fi de natura sa-i puna in discutie insasi eficacitatea.

Reglementarile internationale din domeniul drepturilor omului, cuprinse in tratatele ratificate de Romania,au prioritate fata de reglementarile interne in cazul in care intre ele exista neconcordante.

Analizand materialul cauzei,instanta apreciaza ca in prezenta cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.278 indice 1, alineat 1 si 2 Cod procedura penala,motivat de faptul ca prin rezolutia prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria B din data de 12 ianuarie 2013, data in dosar nr.1649/II/2, s-a dispus admiterea partiala a plangerii petentului M C, a fost infirmata partial rezolutia nr.4440/P/2012 cu privire la presupusul furt de bunuri pentru care nu s-a dat o solutie(geaca de piele, papuci, servieta)si s-a dispus disjungerea cauzei si trimiterea unei copii de pe declaratia petentului la Politia B pentru continuarea cercetarilor.

Asadar, instanta apreciaza ca plangerea nu face obiectul art.278 indice 1, alineat 1 si 2 Cod procedura penala, dispozitii care se refera la cazurile de respingere a plangerii facute conform art.275-278 impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror.

In speta, sunt aplicabile dispozitiile art.278 alineat 2 Cod procedura penala care prevad ca “In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau ale procurorulu sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, palangerea se rezolva de catre procurorul ierarhic superior.

In aceste conditii, instanta va respinge exceptia tardivitatii invocata de persoana cercetata, prin aparator si va trimite cauze la Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui, spre competenta solutionare, conform dispozitiilor art.39, art.42 Cod procedura penala, cu ref. la art.278 alineat (2) Cod procedura penala.

Pentru aceste motive,

Domenii speta

Spete similare