Exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Acceptarea tacită a moştenirii

Actele săvârşite de succesibili pot fi considerate ca o acceptare tacită numai dacă din ele rezultă manifestarea voinţei de a accepta succesiunea, fiind esenţial ca actele respective să implice neîndoielnic intenţia acestora de a accepta succesiunea.

În speţă, reclamanta a invocat faptul că a acceptat tacit succesiunea rămasă după defunct prin preluarea din masa succesorală a unor bunuri, respectiv două cărţi, din care una este o carte de rugăciuni foarte veche, o faţă de masă ţesută manual şi un colier de mărgele cu pietre semipreţioase, cu o vechime considerabilă. Preluarea acestor bunuri de către reclamantă nu s-a făcut cu intenţia de accepta succesiunea, martorii audiaţi în cauză declarând că după înmormântarea defunctului însăşi reclamanta a precizat că a preluat bunurile respective pentru că au o valoare sentimentală.

Bunurile preluate de reclamantă constituiau doar amintiri de familie şi preluarea unor astfel bunuri nu se încadrează în categoria actelor care pot fi considerate ca fiind acte de acceptare tacită a succesiunii, neavând relevanţă faptul dacă bunurile în discuţie au fost preluate cu acordul sau fără acordul celorlalţi succesibili.

Prin sentinţa civilă nr. 4030/5 mai 2011, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. 3671/320/2009 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâta R. I. şi s-a respins cererea formulată de reclamanta O. I. în contradictoriu cu pârâţii R. I. şi R. E., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin acţiunea introductivă reclamanta O. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii R. I. şi R. E. pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că părţile sunt moştenitorii legali ai defunctului R. A., decedat la data de 30.08.2006, iar din masa succesorală rămasă după defunct fiecăruia dintre moştenitorii le revin următoarele cote: pârâtei de rând 1 R. I., în calitate de soţie supravieţuitoare – cota de 2/8(1/4) parte, reclamantei O. I., născută R., în calitate de fiică – cotă de 3/8 (1/2 din 3/4) parte şi pârâtului de rând 2 R.  E., în calitate de fiu – cota de 3/8 (1/2 din 3/4) parte. Totodată s-a solicitat să se constate că masa succesorală rămasă după defunct este compusă din casă de locuit şi teren aferent, dobândit prin contribuţie egală şi comună în timpul căsătoriei cu pârâta de rând 1 şi să se dispună ieşirea din indiviziune asupra imobilului compus din casă de locuit şi teren aferent, prin atribuirea în natură în favoarea pârâtei de rând1, concomitent cu obligarea acesteia de a achita coproprietarilor sulte corespunzătoare cotelor de proprietate din întregul imobil sau prin vânzarea imobilului la licitaţie publică şi distribuirea preţului conform cotelor de coproprietate deţinute de coproprietari.

La termenul din 5 mai 2011 instanţa a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei O. I., invocată de pârâta R. I.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa  de fond a reţinut că faţă de prevederile art. 1 din Legea 319/1944 şi art. 659 Cod civil, atât reclamanta, cât şi pârâţii au vocaţie generală la moştenirea defunctului R. A., decedat la data de 30 august 2006, reclamanta O. I. şi pârâtul R. E. fiind copiii din prima căsătorie a defunctului, iar pârâta R. I. fiind soţia supravieţuitoare a defunctului

S-a mai reţinut că, astfel cum rezultă din susţinerea reclamantei şi din probele administrate în cauză, reclamanta nu a acceptat expres succesiunea printr-un act autentic sau sub semnătura privată potrivit art. 689 Cod civil, nedepunând vreo probă scrisă în acest sens.

S-a verificat, de asemenea, dacă reclamanta a făcut vreun act de acceptare tacită, însă instanţa a apreciat că niciunul din actele la care aceasta a făcut referire şi care au fost dovedite cu martorii audiaţi în cauză, respectiv preluarea a doua zi după înmormântare a două cărţi, a unei feţe de masă şi a unui colier de mărgele fără o valoare economică substanţială nu pot avea valoarea unei acceptări tacite a moştenirii, potrivit art. 689 Cod civil.

S-a mai reţinut că deşi potrivit art. 1169 Cod civil reclamantei îi revenea sarcina probei acceptării tacite a moştenirii aceasta nu a adus nicio altă probă de natura a face dovada acceptării succesiunii în termenul prevăzut de lege.

În aceste condiţii, având în vedere că reclamanta nu a acceptat moştenirea in termenul de opţiune succesorală prevăzut de lege, s-a reţinut că potrivit art. 700 Cod civil aceasta nu are calitate procesuală activă pentru a  formula acţiunea având ca obiect constatarea calităţii de moştenitor, a masei succesorale şi partajul bunurilor rămase după defunct.

În consecinţă, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea reclamantei, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 154 din 24 mai 2012 a Tribunalului Mureş s-a respins apelul declarat de reclamanta O. I. împotriva sentinţei civile, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că în speţă, reclamanta a apreciat că preluarea unor bunuri din masa succesorală (respectiv efectuarea unor acte de folosinţă  exercitate asupra  unor bunuri succesorale)  reprezintă o acceptare tacită a succesiunii, însă în această privinţă, în mod  constant practica judiciară, ca şi  literatura juridică în materie au conchis în sensul că luarea din masa succesorală a unor bunuri care prin numărul şi valoarea lor reprezintă amintiri de familie nu semnifică o acceptare tacită a moştenirii .

Tribunalul a reţinut că probele testimoniale administrate în faţa instanţei de fond privitoare la acceptarea de către reclamantă în mod tacit a succesiunii  au convers în a dovedi că  bunurile la care se face referire în declaraţia de apel au fost luate  de reclamantă din masa succesorală ca având o valoare sentimentală  pentru acesta, instanţa de apel făcând trimitere în acest sens la declaraţiile martorilor P. T. şi S. T., audiaţi de către prima instanţă.

S-a mai reţinut că deşi nu este reglementată prin acte normative o limită de valoare potrivit cu care actul de preluare a unor bunuri din masa succesorală să poată fi considerată act apt de acceptare a succesiunii, analiza primei instanţe în această privinţă s-a făcut doar pentru a se determina dacă prin preluarea acestor bunuri s-a efectuat un act de folosinţă şi coroborând acest aspect cu cel referitor la afirmaţiile  reclamantei  făcut  în faţa martorilor, s-a conchis că din toate punctele de vedere (şi valoric, dar şi ca manifestare de voinţă), acestea nu echivalează cu o acceptare tacită a moştenirii.

De asemenea, tribunalul a apreciat că prin valoarea  bunurilor şi manifestarea expresă de voinţă (aşa cum chiar  reclamanta a împărtăşit-o martorilor), preluarea unor bunuri cu valoare  sentimentală  şi care reprezintă amintiri de familie a fost făcută de reclamantă în calitate de succesibil şi nu de moştenitor.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta O. I., solicitând casarea în tot a deciziei atacate şi a sentinţei  civile nr. 4030/05.05.2011 a Judecătoriei Târgu-Mureş  şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în vederea judecării acesteia pe fond, invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului reclamanta a reiterat susţinerile din motivele de apel şi totodată a invocat faptul că aspectele reţinute de instanţa de fond în legătură cu lipsa calităţii reclamantei de moştenitor acceptant sunt contrazise de instanţa de apel prin considerentele cuprinse în decizia atacată, în care s-a reţinut că din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor  art. 690 Cod civil rezultă că, constituie acte de acceptare tacită a moştenii  actele de administrare definitivă asupra unor bunuri din masa succesorală ut singuli, ca şi actele de folosinţă exercitate de succesibili asupra bunurilor  succesorale, însă pentru a putea avea efectul însuşirii calităţii de moştenitor de către succesibil, este  necesar ca acesta să fie făcut în calitate  de moştenitor.

S-a relevat, de asemenea, că bunurile la care s-a făcut referire în hotărârile pronunţate în fazele procesuale anterioare au fost preluate de reclamantă în calitate de moştenitor, fără acordul celorlalţi succesibili. În opinia reclamantei, pentru ca un succesibil care nu doreşte să moştenească să poată intra în posesia unui bun sau unor bunuri care fac parte din masa succesorală şi pe care le doreşte pentru că au o valoare sentimentală pentru el, pentru a nu comite o infracţiune de furt, are nevoie de consimţământul moştenitorilor.

Reclamanta a susţinut că ea a acceptat moştenirea şi în această calitate a preluat bunuri din masa succesorală, în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil.

S-a mai invocat faptul că bunurile preluate de reclamantă, respectiv o carte de rugăciuni care are o vechime de peste 120 de ani, un lexicon cu o valoare de 120 lei, o faţă de masă ţesută manual şi un colier de mărgele cu pietre semipreţioase, cu o vechime considerabilă, pe lângă faptul că au o valoare sentimentală pentru reclamantă, acestea au şi o valoare apreciabilă pentru un colecţionar, astfel că nu se poate susţine că nu au o valoare economică însemnată.

În consecinţă, faţă de aspectele arătate reclamanta a susţinut că are calitate procesuală activă în cauza dedusă judecăţii.

Pârâţii R. I. şi R. E. nu au formulat întâmpinare în cauză, însă acesta din urmă a declarat la termenul de judecată din 17.10.2013 că este de acord cu admiterea recursului promovat de reclamantă.

Examinând recursul dedus judecăţii, prin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport de prevederile 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi având în vedere actele şi lucrările dosarului,Curtea a reţinut următoarele:

Prin acţiunea introductivă reclamanta O. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii R. I. şi R. E. să se constate că părţile sunt moştenitorii legali ai defunctului R. A., decedat la data de 30.08.2006, să se stabilească masa succesorală rămasă după defunct şi cotele-părţi ce le revin moştenitorilor şi să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile din masa succesorală.

În cauză nu s-a contestat faptul că părţile au vocaţie succesorală după defunctul R. A., reclamanta şi pârâtul R. E. fiind copiii defunctului din prima căsătorie, iar pârâta R. I. fiind soţia supravieţuitoare din a doua căsătorie a defunctului.

Pentru a dobândi calitatea de moştenitori succesibilii au însă obligaţia prevăzută de art. 700 Cod civil de a-şi exercita dreptul de opţiune succesorală într-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii, întrucât simpla vocaţie succesorală determinată de încadrarea într-o clasă de moştenitori legali este lipsită de relevanţă juridică în absenţa exercitării dreptului de opţiune succesorală.

Prin urmare pentru a fi moştenitori, succesibilii trebuie să fi acceptat succesiunea.

Prin art. 689 Cod civil este prevăzut modul în care se poate exprima acceptarea, fie expres, fie tacit şi se arată în ce constă o acceptare tacită sau expresă. Astfel prin textul de lege menţionat se prevede că acceptarea este expresă când se însuşeşte titlul  sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat şi este tacită, când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare.

Faţă de prevederile legale invocate, instanţa de recurs a reţinut că actele săvârşite de succesibili pot fi considerate ca o acceptare tacită numai dacă din ele rezultă manifestarea voinţei de a accepta succesiunea, fiind esenţial ca actele respective să implice neîndoielnic intenţia acestora de a accepta succesiunea.

În speţă reclamanta a invocat faptul că a acceptat tacit succesiunea rămasă după defunct prin preluarea din masa succesorală a unor bunuri, respectiv două cărţi, din care una este o carte de rugăciuni foarte veche, o faţă de masă ţesută manual şi un colier de mărgele cu pietre semipreţioase, cu o vechime considerabilă. Trebuie precizat însă că din probele administrate în cauză rezultă că preluarea acestor bunuri de către reclamantă nu s-a făcut cu intenţia de accepta succesiunea, martorii audiaţi în cauză declarând că după înmormântarea defunctului însăşi reclamanta a precizat că a preluat bunurile respective pentru că au o valoare sentimentală.

Având în vedere că bunurile preluate de reclamantă constituiau doar amintiri de familie şi preluarea unor astfel bunuri, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, nu se încadrează în categoria actelor care pot fi considerate ca fiind acte de acceptare tacită a succesiunii, instanţa de recurs a apreciat că nu are relevanţă faptul dacă bunurile în discuţie au fost preluate cu acordul sau fără acordul celorlalţi succesibili.

În ceea ce priveşte valoarea bunurilor menţionate, tot din declaraţiile martorilor rezultă că bunurile preluate de reclamantă nu aveau o valoare ridicată şi pe de altă parte trebuie precizat că reclamanta nu a dovedit ce valoare economică ar fi avut aceste bunuri pentru un colecţionar.

În consecinţă, având în vedere că în afară de preluarea bunurilor la care s-a făcut referire mai sus reclamanta nu a făcut efectuat alte acte care să implice intenţia sa de a accepta succesiunea, instanţa de recurs a reţinut că în speţă în mod justificat s-a stabilit în fazele procesuale anterioare că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 689 Cod civil, pentru ca aceasta să poată fi socotită moştenitor acceptant al moştenirii rămase după defunctul R. A.

Contrar susţinerilor reclamantei din memoriul de recurs, instanţa de apel nu a contrazis concluziile primei instanţe referitoare la acceptarea de către ea a moştenirii. Astfel  instanţa de apel a reţinut că sunt acte de acceptare tacită a moştenirii, actele de administrare definitivă asupra unor bunuri din masa succesorală ut singuli şi actele de folosinţă exercitate de succesibili asupra bunurilor succesorale, făcute în calitate  de moştenitor, însă a subliniat că reclamanta nu a îndeplinit  acte care să se încadreze în această categorie şi ca atare nu poate avea calitatea de moştenitor acceptant.

Prin urmare, instanţa de recurs a reţinut că în mod justificat s-a reţinut de către instanţa de apel, care a confirmat soluţia primei instanţe că reclamanta, deşi are vocaţie la succesiunea tatălui său, nu a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii, astfel că nu are calitate procesuală activă în cauză.

Ca atare, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, invocat de reclamantă nu este incident în cauză, deoarece motivele pe care se sprijină decizia atacată susţin soluţia pronunţată de instanţa de apel, nefiind contradictorii.

 De asemenea, nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, având în vedere că în susţinerea acestui motiv de recurs reclamanta de fapt a făcut referire la interpretarea probelor administrate în cauză, or interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs prevăzut de textul de lege menţionat.

Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate, Curtea a reţinut că decizia atacată este legală şi în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul dedus judecăţii.

Domenii speta

Spete similare