Civil- plângere contravenţională

Prin plângerea contraventionala înregistrata la Judecatoria Tulcea sub nr.......... din data de 18.08.2010,  petenta S.C. "........." S.R.L. Sulina a solicitat în contradictoriu cu M.F.P.- Garda Financiara - Sectia Tulcea anularea procesului-verbal de contraventie seria H nr. 0272062 din 17.08.2010, ca fiind netemeinic si nelegal.

Prin sentinta civila nr. 1654/9.05.2011 Judecatoria Tulcea a admis în parte plângerea contraventionala si a dispus înlocuirea sanctiunii cu amenda contraventionala cu sanctiunea avertismentului, mentinând sanctiunea complementara a suspendarii activitatii pe o perioada de trei luni.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut în motivare ca potrivit notei de constatare încheiata la data de 12.08.2010 (fila 12 dosar fond), pensiunea "........." detine 5 camere pentru cazare fiind ocupate toate. Ultimul bon fiscal emis cu aparatul de marcat electronic fiscal din dotarea punctului de lucru, seria AMEF 0140006115, era B.F. nr. 1/10.08.2010 pentru suma de 102 lei reprezentând cazare 1x100 lei si taxa hoteliera 2 lei. Pâna la momentul efectuarii controlului aparatul nu emisese raportul de închidere zilnica a casei de marcat (raport Z) pentru perioada 10.08.2010 - 11.08.2010 si nu existau încasari în gestiunea punctului de lucru. Pentru definitivarea controlului s-a întocmit invitatie.

S-a mai retinut de catre instanta ca, în nota explicativa încheiata la data de 17.08.2010, petenta prin reprezentant legal a aratat cu privire la prima contraventie faptul ca existau afisate preturile pentru produsele în cauza însa acestea au cazut, iar cu privire la încasarea contravalorii celor doua facturi fiscale emise prin chitante fiscale si nu prin emiterea de bonuri fiscale cu aparatul de marcat din dotare a aratat ca s-a terminat rola fiind necesar sa se emita un document în speta chitanta de casa.

A retinut prima instanta ca atât prin plângerea introductiva, cât si ulterior, prin sustinerile orale, petenta nu a învederat existenta si emiterea bonurilor fiscale aferente serviciilor de cazare pentru care s-au emis facturile fiscale nr. 262/13.08.2010 si respectiv 263/13.08.2010.

Astfel, în nota explicativa nr. 1134/17.08.2010 (fila 17 dosar fond) petenta prin reprezentantul legal a aratat ca a emis facturi si a eliberat chitante fiscale întrucât "s-a terminat rola la casa de marcat" iar din declaratia martorului ......... (fila 33 dosar fond), propus de catre petenta, a rezultat ca acesta a auzit discutia dintre administrator si turisti în care "primul spunea ca s-a terminat rola jurnal a aparatului de marcat", "... ulterior administratorul a mers în alt corp de cladire pentru a aduce o rola noua" (fila 33 dosar fond).

Instanta de fond a apreciat ca nici plecarea inopinata a clientilor cazati în pensiune si nici terminarea rolei la aparatul de marcat nu justifica omisiunea de a emite bonuri fiscale si nu reprezinta un caz fortuit, deci îi este imputabila petentei fapta descrisa.

Cât priveste lipsa afisarii preturilor de comercializare la anumite produse, explicatia "au fost dar au cazut",  instanta a apreciat ca aceasta nu poate fi primita iar declaratia martorului ......... potrivit careia "preturile ... sunt afisate peste tot", "... sunt puse lânga fiecare produs", nu este relevanta, în conditiile în care acesta nu a fost prezent la fata locului si nu a perceput direct împrejurarile din data de 12.08.2010, în care petenta a fost sanctionata contraventional. Instanta a aratat ca aceasta dispozitie urmeaza a fi avuta în vedere cu privire la  individualizarea sanctiunii.

Instanta de fond a constatat ca pentru sumele încasate s-au întocmit facturi si chitante fiscale depuse la dosar chiar de catre intimata (file 13-16 doar fond), retinând ca obligatia de a emite bon fiscal are drept scop combaterea evaziunii fiscale. A apreciat judecatorul instantei de fond ca din moment ce formularele financiar-contabile întocmite de petenta, respectiv facturile si chitantele fiscale permit evidentierea veniturilor în contabilitate si prin urmare plata impozitului, în fapt nu s-a cauzat pentru stat niciun prejudiciu.

A considerat instanta de fond ca,  fata de valoarea mica a sumei pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, deci urmarea produsa si tinând cont de faptul ca nu exista dovezi ca petenta ar mai fi fost sanctionata pentru savârsirea de fapte contraventionale de aceeasi natura, deci circumstantele personale ale contravenientului, sanctiunea amenzii de 8.000 de lei nu a fost individualizata potrivit criteriilor prevazute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 si nu este proportionala cu gravitatea faptei, sanctiunea avertismentului, fiind suficienta pentru corectarea conduitei petentei.

Cu privire la fapta de comercializare a unor produse pentru care nu erau afisate preturile de vânzare, prima instanta a retinut depozitia martorului audiat în cauza constatând ca situatia de fapt din data de 12.08.2010 a fost un episod izolat, cu atât mai mult cu cât nu existau dovezi ca petenta ar mai fi fost sanctionata pentru savârsirea de fapte contraventionale de aceeasi natura, astfel încât, retinând gravitatea redusa a faptei, instanta a face aplicarea dispozitiilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001 si a înlocuit sanctiunea amenzii contraventionale în suma de 2.000 de lei cu sanctiunea avertismentului.

Cu privire la sanctiunea complementara, s-a retinut de catre instanta de fond ca atâta vreme cât fata retinut ca procesul-verbal încheiat de organul constatator exista, constituie contraventie si a fost savârsita de petenta, fiind stabilit o sanctiune contraventionala principala, aplicarea sanctiunii complementare expres prevazute de lege este obligatorie, chiar daca s-a facut o reindividualizare a celei principale în cadrul solutionarii plângerii contraventionale".

Împotriva acestei sentinte a formulat recurs, în termen legal, Garda Financiara Tulcea, criticând-o ca netemeinica si nelegala motivat de faptul ca nu s-a facut o corecta individualizare a faptei care a avut o urmare sociala grava. Prin neutilizarea aparatului de marcat electronic fiscal petenta a împiedicat organul de control în efectuarea verificarilor operative si inopinate ce au ca scop identificarea si combaterea evaziuni fiscale, comisarii garzii financiare neputând astfel identifica veniturile realizate de operatorul economic supuse ulterior impozitarii.

Recurenta mai argumenteaza ca pentru produsele comercializate din bar în perioada 10.08.-12.08 2010 nu au fost emise nici un document contabil, dar este improbabil ca în acest interval de timp operatorul economic sa nu fi comercializat nici un bun, ultimul bon fiscal fiind emis la data de 10.08.2010.

În ceea ce priveste cea de a doua fapta, s-a subliniat faptul ca petenta a recunoscut  ca nu avea preturi afisate, iar aceasta fapta da  posibilitatea vânzatorului de a comercializa produsele respective cu un pret diferit, de regula mai mare decât cel evidentiat în documentele contabile, eludând in acest fel impozitul datorat catre stat si prejudiciind interesul consumatorului care  nu va avea posibilitatea sa analizeze raportul calitate - pret.

În drept, s-au invocat prevederile art. 34 al 2 din O.U.G. nr. 2/2010, solicitându-se admiterea recursului, modificarea hotarârii primei instante si respingerea plângerii contraventionale, ca neîntemeiata.

Analizând legalitatea sentintei recurate în raport de criticile invocate, tribunalul constata ca recursul este neîntemeiat.

Prin procesul de contraventie seria H nr. 0272062 din data de 17.08.2010, petenta S.C. "........." S.R.L. Sulina a fost sanctionata cu amenda contraventionala în cuantum de 1.000 lei pentru savârsirea contraventiei prevazuta de art. 1 lit. h din Legea 12/1990  întrucât s-a retinut ca la punctul de lucru al societatii  din localitatea Sulina s-au comercializat o serie de produse pentru care nu erau afisate preturile de vânzare si cu amenda în cuantum de 8.000 de lei pentru savârsirea contraventiei prevazuta de art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999 întrucât la data de 13.08.2010 au fost emise  doua facturi fiscale si doua chitante fiscale fara a emite catre cumparator bonuri fiscale cu aparatul de marcat din dotare.

Explicând cele doua fapte, administratorul societatii petente  a aratat cu privire la prima fapta ca preturile afisate au fost dar au cazut, iar cu privire la cea de a doua fapta ca s-a terminat rola de la casa de marcat, fiind nevoit sa emita un alt tip de documente fiscale

Martorul audiat în cauza a învederat faptul ca administratorul societatii a fost fortat de împrejuri sa nu emita bonuri fiscale întrucât grupul de turisti care cumparase produse si servicii se grabea foarte tare sa prinda cursa rapida de  la ora 12 spre Tulcea, moment care s-a suprapus cu cel al terminarii rolei jurnal a aparatului de marcat electronic fiscal. S-a mai aratat si ca administratorul a fost surprins de plecarea în acel moment a turistilor si ca pâna s-a întors cu noua rola, acestia plecasera. Totodata, martorul a aratat ca produsele din punctul  de lucru au întotdeauna preturile afisate

Desi aceste probatorii nu fac dovada  inexistentei faptei contraventionale sau a vinovatiei persoanei care le-a savârsit, în mod corect prima instanta a facut aprecieri cu privire la individualizarea sanctiunii

Potrivit prevederilor art. 5 si art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 sanctiunea care trebuie aplicata unui contravenient  trebuie sa fie proportionala cu pericolul social a faptei savârsita, adica sa tina cont de toate împrejurarile de savârsire de scopul urmarit, urmarea produsa si circumstantele personale ale contravenientului.

Urmarind îndeplinirea acestor conditii în cauza, se constata ca atingerea adusa valorii sociale protejate de lege este extrem de scazuta întrucât petenta nu a intentionat sa eludeze dispozitiile si reglementarile fiscale, aspect dovedit prin emiterea facturilor si chitantelor fiscale pentru serviciile prestate, iar de regula, preturile produselor si serviciilor sunt afisate în cadrul punctului de lucru.

Având în vedere si faptul ca societatea petenta nu a mai fost sanctionata pentru acest gen de fapte, ca în realitate nu s-a produs nici un prejudiciu, se apreciaza ca sanctiunea avertismentului  este suficienta pentru ca acest gen de manifestari sa nu se mai repete.

Rezulta astfel ca în mod corect prima instanta a dispus înlocuirea sanctiuni amenzii  cu cea a avertismentului  si in temeiul art. 312 al. 1, urmeaza a respinge recursul, ca nefondat

Fata de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civila, recursul este privit ca nefondat si va fi respins în acest mod.

Domenii speta

Spete similare