Recusrs-pretentii

Dosar nr. 3722/327/2007

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, COMERCIALA

SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ NR.186

Şedinţa publică din data de 4 martie 2009

Prin cererea înregistrată la data de 13 iulie 2007 sub nr. 3722/327/2007, reclamantul (...) a chemat în judecată pe pârâţii (...) şi (...), solicitând obligarea acestora în solidar la plata sumei de 10.625 lei reactualizată, reprezentând suma primită de către aceştia la data de 6 iulie 2004.

Prin sentinţa civilă nr. 1742 din 20 iunie 2008, Judecătoria Tulcea a respins acţiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanta a prezentat în susţinerea acţiunii un înscris sub semnătură privată, intitulat "chitanţă" care are două semnături indescifrabile, înscris care nu poartă menţiunea "bun şi aprobat", astfel că înscrisul nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege.

Instanţa a mai reţinut că din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat că între părţi a intervenit o convenţie, o înţelegere ad-hoc prin care s-au înţeles să intre într-o afacere, fiecare cu o cotă de contribuţie în bani şi bunuri, astfel că suma pretinsă de către reclamant prin acţiune nu reprezintă un împrumut.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul (...) care a criticat-o ca netemeinică, nelegală.

S-a susţinut în motivarea recursului că greşit instanţa de fond a reţinut că înscrisul nu prezintă elementele prevăzute de lege întrucât este suficient să fie semnat de către cei de la care provine, iar nemenţionarea "bun şi aprobat" arătând în litere suma sau câtimea lucrurilor şi apoi semnătura, nu este de natură să afecteze valabilitatea înscrisului.

S-a mai arătat că unul dintre pârâţi şi-a recunoscut semnătura de pe înscris, astfel că instanţa de fond trebuia să dea eficienţă acestei situaţii, urmând să ţină seama de dispoziţiile art. 1176 Cod civil.

Recurentul a mai arătat că pârâţii intimaţi nu au contestat înscrisul sub semnătură privată, nici semnăturile, astfel că trebuiau avute în vedere dispoziţiile art. 1178 Cod civil.

Instanţa de fond nu putea să reţină doar pe baza declaraţiilor martorilor faptul că părţile nu s-au înţeles cu privire la un împrumut ci cu privire la o asociere, în scopul derulării unei afaceri întrucât conform dispoziţiilor Codului comercial, asocierile în participaţiune trebuie să fie probate prin act scris - contract de asociere, cod de înregistrare fiscală, bilanţ contabil, contract de arendă, declaraţie anuală de venit la organul fiscal.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.

Examinând cauza în recurs, în raport de criticile formulate, tribunalul constată recursul întemeiat.

Inscrisul care a stat la baza promovării acţiunii este intitulat "chitanţă" şi s-a încheiat între (...), (...) care au luat cu împrumut suma de 106.249.904 lei vechi de la (...), la data de 6 iuli3 2004, cu obligaţia primilor doi să restituie suma până la 15 decembrie 2004.

Chiar înscrisul denumit "chitanţă" foloseşte ca terminologie noţiunile de "împrumut", "ne obligăm să restituim până la data de 15 decembrie 2004" şi cuprinde numele împrumutaţilor şi ale împrumutătorului.

Inscrisul este parţial dactilografiat, tipizat parţial scris de mână, purtând trei semnături la rubrica "semnătură".

Inscrisul avut în vedere de către reclamant la promovarea acţiunii este un înscris sub semnătură privată ce poate fi întocmit în orice mod şi semnat personal de către părţi, fără intervenţia vreunui organ de stat, prin care se constată existenţa unui fapt juridic ori încheierea unui act juridic sau orice situaţii şi împrejurări privitoare la acestea.

Inscrisul sub semnătură privată poate servi ca mijloc legal de probă, iar pentru anumite categorii de înscrisuri se cere îndeplinirea unor condiţii speciale de formă.

Chiar dacă înscrisul intitulat "chitanţă" nu poartă menţiunea "bun şi aprobat", scrisă de debitor, nu înseamnă însă că nu poate avea valoarea unui început de dovadă scrisă, că nu face dovada existenţei convenţiei de împrumut şi care este valabilă între părţi, în condiţiile în care însă înscrisul nu este tăgăduit sub aspectul scrierii, a menţiunilor consemnate, a semnăturilor de către pârâţi.

Dacă pârâţii ar fi înţeles să conteste scrierea din înscris ori semnăturile, instanţa ar fi putut face verificări în acest sens ori tăgăduirea înscrisului, nu s-a făcut cercetarea în ce priveşte falsul, nu s-a solicitat acest lucru ba chiar mai mult decât atât, unul dintre pârâţi şi-a recunoscut semnătura de pe înscris, prezentat în original instanţei, spre recunoaştere, fapt consemnat şi în încheirea de şedinţă din 8 mai 2008 a Judecătoriei Tulcea.

Faptul că pârâţii neagă existenţa acestui înscris, dar nu solicită verificarea lui sub aspectul falsului, nu este de natură să determine instanţa să aprofundeze cercetarea judecătorească pentru a dovedi o altă convenţie ce ar fi intervenit între părţi, şi care nu are nicio legătură cu convenţia derivată din înscrisul denumit "chitanţă" încheiat la 6 iulie 2004, înscris care cuprinde termeni clari, precişi şi care vizează un împrumut, fără a se face vreo referire la o asociere dintre părţi.

Este posibil ca între părţi să se fi derulat şi operaţiuni de asociere în vederea desfăşurării unei activităţi agricole profitabile dar aceasta evident nu se confundă cu obligaţia asumată de pârâţi de a restitui împrumutul sumei de 106.249.904 lei la data de 15 decembrie 2004.

Din înscrisul intitulat "proces verbal de predare primire din 6 ianuarie 2005 (fila 15 dosar fond) rezultă că şi martorul (...) audiat de către instanţă a avut o astfel de obligaţie de restituire a unei sume de bani, restituire pe care a făcut-o, rezultând din acel înscris că şi pârâţii din acţiune au de restituit o sumă de bani, că aceştia personal vor face restituirea, aspecte consemnate în înscris şi atestate prin semnătură şi de martorul (...).

Din înscrisurile aflate la fila 32 - 33 dosar recurs, rezultă că reclamantul recurent a împrumutat şi altor persoane în condiţii similare, pe baza înscrisului identic cu cel din dosar denumit chitanţă dar pe aceste exemplare rezultă că sumele au fost restituite, fiind efectuate menţiuni, atestate prin semnătură în acest sens, chiar pe înscrisul ce a stat la baza împrumutului.

De altfel, nici convenţia de asociere după cum susţin pârâţii nu s-a materializat într-un contract de asociere, nu s-a putut face dovada acestei asocieri decât pe baza martorilor audiaţi astfel că orice legătură dintre înscrisul denumit "chitanţă" şi orice altă convenţie decât cea de împrumut nu va putea fi reţinută de către Tribunal în urma analizei probelor administrate.

In consecinţă, cum critica recurentului este întemeiată, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 3 Cod proc.civ., se va admite recursul, se va modifica sentinţa atacată în totalitate în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâţilor în solidar la plata sumei de 10625 lei RON (106.249.904 ROL) reactualizată către reclamant, reprezentând împrumut conform chitanţei din 6 iulie 2004.

Urmează a fi obligaţi pârâţii la plata sumei de 1226 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

1

Domenii speta

Spete similare