Cerere de antrenare răspundere materială

. Cod Operator 2443

Dosar nr. 4603/95/2011

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Sentinţa  Nr. 312/2012

Şedinţa publică de la 29 Februarie 2012

Completul compus din:

Judecător sindic  -  Mădălina Lungănoiu

Grefier - Constanţa Ghiţu

 Pe rol fiind  examinarea cererii de antrenare răspundere materială formulată de lichidatorul judiciar ….. SPRL împotriva pârâtului … , fost administrator social al SC …. SA Tg.Jiu .

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, s-a prezentat practician in insolvenţă ….  din partea lichidatorului judiciar pentru debitoare  şi av. ….  pentru pârâtul …. .

Procedura completă.

S-a  făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă  ,reprezentantul lichidatorului judiciar depune la dosar  concluzii scrise  , după care dosarul fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul .

Practician in insolvenţă ….  ,  a solicitat respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de a formula cerere  , iar pe fond admiterea cererii de antrenare răspundere  , aşa cum a fost formulată .

Av. …. a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune şi respingerea  cererii de antrenare răspundere  .

JUDECĂTORUL SINDIC 

Asupra cererii de faţă ,

Prin  cererea înregistrată la data de …. , lichidatorul judiciar ….. SPRL  pentru debitoarea SC  ….. SA Tg.Jiu , a solicitat antrenarea răspunderii materiale a pârâtului ….. în baza art. 138 pct.1 lit. a,b,d, e  din L. 85/2006  pentru întreaga masă pasivă de  105.827,78  lei .

În motivarea cererii se arată că debitoarea a achiziţionat o serie de bunuri mobile a căror valoare  contabilă este de 137.969 lei , din care valoarea înregistrată este de 27.300 lei, iar valoarea rămasă neamortizată  este de 110.669 lei .

Că, deşi aceste bunuri au fost achiziţionate  de 2 ani , ele au fost degradate în totalitate  neputând  fi valorificate , vinovat făcându-se administratorul societar care nu a  manifestat interes pentru păstrarea lor în bune condiţii , acestea fiind găsite aruncate la aşa zisul sediul al debitoarei 

Referitor la bunul mobil remorcă fără sistem de frânare de 750 kg , acesta este  lipsă în gestiune iar cu privire la  autoturismul VOLKSWAGEN GOLF  cumpărat şi apoi vândut lichidatorul a apreciat că cheltuielile efectuate de administratorul societar cu procurarea de piese auto pentru reparaţia lui ,  nu se justifică având în vedere că preţul de vânzare de 14.484,40 lei este mic în raport  cu preţul de cumpărare la care se adaugă şi suma cheltuielilor suplimentare , respectiv 25.253 lei fără TVA raportat la anul procurării , respectiv nov. 2005 .

În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 112-114 C.pr.civilă şi pe prev. art. 138 pct. 1 lit. d din L. 85/2006 .

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune , iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de antrenare a răspunderii ca nefondată, întrucât aspectele invocate de lichidatorul judiciar nu sunt imputabile pârâtului şi nu ar exista legătură de cauzalitate între pretinsele fapte şi starea de insolvenţă a debitoarei.

Judecătorul sindic, analizând  actele şi lucrările dosarului , urmează a se pronunţa în principal cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de către pârât.

Astfel, se reţine faptul că , deşi excepţia a fost invocată de pârât la data de 08.02.2012, după intrarea în vigoare a noului cod civil, prin care este abrogat Decretul nr.167/1958 cu privire la prescripţia extinctivă , în cauză rămân aplicabile dispoziţiile art. 18 din acest act normativ, în sensul că „instanţa judecătorească şi organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acţiune sau la executarea silită este prescris”.

Acest lucru este posibil ca urmare a dispoziţiilor art.223 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil, care statuează că „procesele şi cererile în materie civilă şi comercială, în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal investite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite”.

Prin urmare, aceste dispoziţii tranzitorii se aplică şi în cazul de faţă, când, deşi excepţia a fost invocată de pârât mai târziu decât termenul prevăzut în Codul civil, se aplică normele procedurale în vigoare la data sesizării instanţei, care a fost15.03.2011, anterior intrării în vigoare a Codului civil,când această prescripţie putea fi invocată de instanţă din oficiu, în orice stadiu al procesului.

În ceea ce priveşte fondul acestei excepţii, se va analiza incidenţa în cauză a dispoziţiilor speciale, respectiv art.139 din Legea nr.85/2006, evident, în varianta aflată în vigoare la data formulării cererii de antrenare a răspunderii.

Astfel, potrivit art.139 din lege, „acţiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripţia începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunţării deschiderii procedurii.”

În aceste condiţii, se reţine faptul că sentinţa de deschidere a procedurii faţă de debitoare s-a pronunţat la data de ….05.2007.

Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la starea de insolvenţă a fost depus la data de …..10.2007. În acest raport s-a făcut referire la faptul că persoana vinovată de această stare a debitoarei este administratorul social, pârâtul ….. Mai mult, chiar în cererea de antrenare a răspunderii, se face referire , în dovedire, la raportul cauzal , arătându-se că nu a fost contestat la vremea respectivă, însăşi cererea fiind întemeiată pe acest raport, şi , bineînţeles pe cel de completare cu aspecte legate de sumele imputabile.

Din analizarea acestui prim raport cauzal rezultă că existau date încă de la acel moment, potrivit cărora „a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariţia stării de insolvenţă”.

Doctrina şi literatura de specialitate este unanimă în a aprecia că, în condiţii normale, raportul cauzal este documentul pe baza căruia se apreciază cine se face vinovat sau nu de starea debitoarei, ori în cazul de faţă existau aceste elemente concrete care să permită cunoaşterea persoanei responsabile, astfel încât data acestui raport este data de începere a curgerii termenului de prescripţie.

Deşi s-a susţinut faptul că nu se putea face o cerere de antrenare fără a se cunoaşte suma pentru care se solicită antrenarea răspunderii, judecătorul sindic apreciază că acest aspect nu este sustenabil, în condiţiile în care există riscul prescrierii dreptului la acţiune, şi oricum, acest aspect se putea stabili ulterior printr-o expertiză, legea nefăcând referire la acest aspect, ci doar la cunoaşterea persoanei care a cauzat apariţia stării de insolvenţă, nu şi a sumei care i se impută.

De altfel, pârâtul a şi solicitat efectuarea în cauză a unei expertize, la care însă a renunţat pe parcurs, deoarece nu a înţeles să mai plătească onorariul expertului desemnat.

În aceste condiţii, textul de lege instituie în mod cumulativ două termene de care trebuie să se ţină cont atunci când se analizează prescrierea dreptului la acţiune: un termen de 3 ani, care începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariţia stării de insolvenţă, deci, în cazul de faţă instanţa apreciază că termenul a început să curgă  de la data de …..10.2007, iar pe de altă parte, trebuie neapărat să se aibă în vedere ca începerea curgerii termenului să nu depăşească doi ani de la data deschiderii procedurii ( pentru cazul în care nu s-a putut cunoaşte la momentul întocmirii raportului cauzal ,persoana care se face vinovată de starea de insolvenţă a debitoarei.)

Cum în cazul de faţă datele de referinţă se regăsesc în raportul cauzal, depus la data de 26.10.2007, acesta este momentul de la care începe să curgă termenul de 3 ani de prescripţie a dreptului la acţiune, deci în acest interval de timp, persoanele îndreptăţite, conform dispoziţiilor legale aveau dreptul să formuleze acţiunea pentru antrenarea răspunderii materiale.

Aşadar, termenul de prescripţie s-a împlinit la data de …..10.2010, iar acţiunea pentru antrenarea răspunderii materiale a fost introdusă după această dată, la ….03.2011.

Prin urmare, va fi admisă excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi va fi respinsă în acest temei acţiunea.

Cum  soluţionarea de această manieră a cauzei face inutilă cercetarea fondului, instanţa nu se va mai pronunţa cu privire la acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite  excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Respingerea cererea de antrenare răspundere a pârâtului …..  domiciliat în Tg.Jiu, . jud.Gorj.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţa publică de la 29 Februarie 2012 la Tribunalul Gorj

.

Domenii speta

Spete similare