Legea nr.188/1999 r

Sentinţa nr. 821/2012

Şedinţa publică de la 29 februarie 2012

Pe rol judecarea cauzei  privind  reclamantul P.G. şi pârâtul  I.P.J. în temeiul Legii 188/1999,r.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-au prezentat reclamantul şi consilier juridic D.P. pentru pârât.

Procedura de citare  legal îndeplinită.

După efectuarea referatului oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, învederează că prin serviciul registratură-arhivă s-a depus din partea reclamantului întâmpinare.

Reclamantul depune la dosar adeverinţa nr.84288/16.02.2011, iar reprezentantul pârâtului adresa nr.9455/28.02.2012 , reclamantul  precizând că nu doreşte un nou termen pentru a studia acest document.

Constatându-se cauza în stare de judecată, tribunalul a acordat cuvântul pe fond.

Reclamantul P.G. a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Reprezentantul pârâtului I.P.J., consilier juridic D.P. a solicitat respingerea acţiunii întrucât reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu la data de 15.12.2010 şi nu poate beneficia de acordarea drepturilor solicitate.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă ;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12 iulie 2011, reclamantul P.G.  a chemat în judecată pârâtul I.P.J. pentru următoarele motive :

În perioada 1994-2010 a fost agent de poliţie în cadrul I.P.J. iar la data de 15.12.2010, conform deciziei medicale nr.A2255/02.12.2010 emisă de Comisia de Expertiză Medico - Militară de pe lângă Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Dr.Şt.Odobleja a fost declarat inapt pentru serviciul în poliţie, cu scoatere din evidenţă, gradul 3 de invaliditate, încetându-i raporturile de serviciu.

Dosarul de pensionare pentru invaliditate gradul 3 a fost întocmit de către I.P.J. după data de 01.01.2011 şi înregistrat la nr.70517/20.02.2011 iar la Casa de Pensii a M.A.I. înregistrat la nr.3121240/22.02.2011.

Legea nr. 118/2010, art. 10 alin. 1 menţionată în antetul de pe decizia nr. 160245/06.04.2011 emisă de Casa de Pensii face referire la dispoziţiile legale privind înscrierea la pensie anticipată şi pensie anticipată parţial, neavând nici o legătură cu pensia de invaliditate.

Decizia de pensionare nr.160245/2011 se aplică şi prezintă efecte începând cu data de 01.01.2011 şi nu intră  sub incidenţa Legii nr.118/2010, care avea aplicabilitate până la data de 31.12.2010. Mai mult, art.9 din aceeaşi lege,  face referire strict la pensia de drept sau anticipată şi nu la persoanele  clasate inapt.

În Legea nr.285/2010, art.13 alin.2, se face distincţie în mod clar între pensie şi clasare inapt:„ în anul 2011 prevederile alin.1 nu se aplică în situaţia imposibilităţii menţinerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate”.

În concluzie, reclamantul a arătat că decizia de pensionare nr.160245/06.04.2011 emisă de Casa de Pensii a M.A.I. intră sub incidenţa Legii nr.285/2010, art.13 alin.2 unde este prevăzută acordarea îndemnizaţiilor la ieşirea în pensie.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe Legea nr.285/2010, art.13 alin.2 şi solicită reclamantul acordarea drepturilor băneşti ce i se cuvin şi de care a fost privat ilegal.

S-au anexat decizia medicală nr. A 2255/1 din 02.12.2010, decizia nr. 160245/06.04.2011 emisă de Casa de Pensii, decizia nr.160245/06.04.2011 privind recalcularea pensiilor în baza Legii nr.119/2010, adresa nr.85282/15.06.2011 emisă de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Gorj.

 Prin încheierea de şedinţă din data de 28.09.2011,  tribunalul a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre competentă soluţionare secţiei Conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului, întrucât s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 263/2010, art. 153 în conformitate cu care „Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:  a) modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale;  b) modul de stabilire a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere; c) înregistrarea, evidenţa şi certificarea contribuţiei de asigurări sociale;  d) hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii şi ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii privind deciziile de pensie; e) deciziile comisiilor medicale de contestaţii şi ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii date în soluţionarea contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacităţii de muncă; f) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; g) modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale; h) plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie încheiate în baza prezentei legi; i) contestaţiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi; j) alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi.

La termenul de judecată din data de 11.11.2011 s-a luat o precizare reclamantului cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată,  arătând că nu contestă decizia de pensionare emisă în temeiul legii nr.263/2010 ci faptul că fostul angajator, I.P.J. nu i-a acordat, cu ocazia încetării raporturilor sale de muncă, plăţile compensatorii prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art.360/2002 „poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniforma şi exercita atribuţiile stabilite pentru Politia Romană prin lege, ca instituţie specializata a statului. Exercitarea profesiei de poliţist implică, prin natura sa, îndatoriri si riscuri deosebite. Statutul special este conferit de îndatoririle şi riscurile deosebite, de portul de armă si de celelalte diferenţieri prevăzute în prezentul statut” şi „poliţistul este investit cu exerciţiul autoritarii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor si îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege”.

Acţiunea civilă este promovată de un funcţionar public (potrivit legii nr.360/2002) în vederea recunoaşterii unor drepturi decurgând din activităţile desfăşurate de acest funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi prevăzute în lege.

Calitatea reclamantului este aceea de reprezentant al autorităţii publice care exercită o funcţie publică, astfel cum această funcţie publică este definită în art.2 din legea 188/1999 („funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome.

Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică. Persoana care a fost eliberată din funcţia publică şi se află în corpul de rezervă al funcţionarilor publici îşi păstrează calitatea de funcţionar public”).

În ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze litigiile privind funcţionarii publici, art.109 din legea 188/1999 stabileşte că toate „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”, iar cum în speţa de faţă legea nu impune o altă instanţă în mod expres, litigiul este în căderea secţiei de contencios administrativ şi nu a celei de conflicte de muncă.

Pe cale de consecinţă, această calitate de funcţionar public a reclamantului atrage o competenţă specială în ceea ce priveşte soluţionarea litigiului de faţă, şi anume Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior a fost scoasă cauza de pe rolul Secţiei de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale Tribunalului  şi transpusă pe rolul Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului . 

Prin întâmpinare, pârâtul I.P.J.  a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În conformitate cu prevederile art.9 din Legea nr.118/2010, intrată în vigoare la data de 03.07.2010 cu aplicabilitate până la 31.12.2010, în această perioadă nu se acordă ajutoare sau, după caz, îndemnizaţii de ieşirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă. Textul face referire la drepturile prevăzute în Anexa IV/2, pct.2, alin. (1) din Legea nr.330/2009, act normativ ce reglementa salarizarea personalului bugetar la acea dată.

În consecinţă, întrucât reclamantului P.G. i-au încetat raporturile de serviciu la data de 15.12.2010, acesta nu poate beneficia de acordarea drepturilor sus menţionate.

Este evident că în legea de salarizare pentru anul 2011, respectiv Legea nr.285/2010,  la art.13 alin.2 este prevăzută acordarea unor astfel de drepturi, reglementate de această dată în Legea nr.284/2010, pentru persoanele trecute în rezervă, clasate inapt, însă aceste reglementări nu se aplică în cazul reclamantului, care  a trecut în rezervă, la 15.12.2010.

În concluzie,  în speţă fiind aplicabile reglementările în vigoare la data trecerii în rezervă, reclamantul nu poate beneficia de ajutoarele solicitate.

În conformitate cu prevederile art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă,  s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Reclamantul a răspuns întâmpinării şi a reiterat argumentele din cererea de chemare în judecată, susţinând că nu putea fi trecut în rezervă la data de 15.02.2010 întrucât dispoziţia şefului I.P.J.  nr. S 790 a fost emisă la 21 decembrie 2010,  neexistând o explicaţie valabilă pentru faptul că în perioada 15 decembrie 2010 – 31 decembrie 2010 a fost salarizat, aşa cum rezultă din adresa I.P.J.  nr. 78275 din 21 decembrie 2011, că a primit în acest interval de timp norma nr. 6 de hrană, că dacă a fost trecut în rezervă cu data de 15 decembrie 2010 nu înţelege de ce i s-a cerut să predea materialele pe care le-a avut în dotare, respectiv legitimaţia şi insigna de serviciu, predate la 1.02.2011, fişa de lichidare fiind întocmită la acelaşi moment.

Dosarul de pensionare întocmit de I.P.J. a fost înregistrat cu nr. 70517 la data de 20.02.2011 şi trimis către Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. unde s-a înregistrat cu nr. 3121240 din 22.02.2011 iar decizia de pensionare nr. 160245 a fost emisă la 6.04.2011 în temeiul Legii nr. 119/2010 recalculată, care a intrat în vigoare la 1.01.2011.

În decizia medicală nr. A 2255 din 2 decembrie 2010 este prevăzut într-un paragraf că după comisia medicală de expertiză va rămâne în concediu medical până la sosirea documentelor pentru trecerea în rezervă.

De câte ori reclamantul s-a adresat în scris I.P.J. să-i comunice în ce bază a ieşit la pensie, legea prin care a ieşit la pensie, la ce dată a intrat în vigoare, aceştia au refuzat să dea un răspuns fără a preciza motivul, făcând vorbire de fiecare dată de Legea nr. 118/2010 cu aplicabilitate până la 31 decembrie 2010, refuzând să se pronunţe deoarece el nu a ieşit la pensie în baza acesteia.

Acesta este motivul pentru care s-a solicitat acordarea drepturilor compensatorii ce îi revin conform Legii nr. 285/2010 art. 13 alin. 2.

Luând în examinare prezenta acţiune aşa cum a fost motivată, raportat la înscrisurile depuse de părţi la dosar, tribunalul constată următoarele;

Reclamantul a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul I.P.J.  să se dispună obligarea acestuia la plata sumelor compensatorii cuvenite în conformitate cu art. 13 alin. 2 din Legea nr. 285/2010, susţinând că  decizia de pensionare nr. 160245  din 6 aprilie 2011 emisă de Casa de Pensii a MAI are într-adevăr ca dată a încetării raporturilor de serviciu 15 decembrie 2010 şi este emisă în baza art. 10 alin. 1 din Legea nr. 118/2010, plata drepturilor de pensie făcându-se cu data de 1 ianuarie 2011, însă în realitate nu a fost pensionat în conformitate cu Legea nr. 118/2010 ci sub imperiul Legii nr. 285/2010, aceasta având în vedere că decizia a fost emisă la 6 aprilie 2011 în baza Legii nr. 119/2010 care a intrat în vigoare la 1.01.2011, în perioada 15 decembrie 2010 până la 31 decembrie 2010 fiind salarizat şi primind şi norma de hrană.

Analizând aceste susţineri ale reclamantului tribunalul constată că la data de 2 decembrie 2010, conform deciziei medicale nr. A 2255 reclamantul a fost declarat inapt pentru serviciul în poliţie ,cu scoatere din evidenţă şi ulterior prin decizia nr. 160245 emisă la 6 aprilie 2011 de casa de pensie a Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost pensionat, obţinând o pensie de invaliditate în conformitate cu Legea nr. 118/2010 art.10 alin. 1.

În cuprinsul deciziei de pensie se consemnează că în urma examinării actelor înregistrate la numărul 3121240 din 22.02.2011 din dosarul de pensionare privind pe reclamant s-a constatat gradul de invaliditate III, data încetării raporturilor de serviciu fiind 15.12.2010 şi drepturile de pensie fiind stabilite începând cu 1.01.2011.

Ceea ce trebuie examinat în prezenta cauză este dacă în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 118/2010 „ Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, în sistemul public de pensii, precum şi în sistemele de pensii neintegrate acestuia, dispoziţiile legale privind înscrierea la pensie anticipată şi pensie anticipată parţială nu se mai aplică”, în realitate reclamantul susţinând că beneficiază de drepturile compensatorii la trecerea în rezervă întrucât nu îi este aplicabil art. 9 din Legea nr. 118/2010 “Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă” ci art. 13 alin. 2 din Legea nr. 285/2010 ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011 în conformitate cu care „(1) În anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică. (2) În anul 2011, prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia imposibilităţii menţinerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate”.

Aşa cum rezultă din adresa nr. 9455 din 28.02.2011 în cazul poliţiştilor declaraţi inapţi  pentru serviciul în poliţie, data încetării raporturilor  de serviciu este aceea la care decizia medicală de evaluare a capacităţii de muncă  este avizată de comisia centrală de expertiză medico-militară, conform notei raport nr. 143724 din 24 noiembrie 2006 a direcţiei management, resurse umane şi a direcţiei financiare din cadrul MAI.

Decizia medicală emisă reclamantului (nr. A 2255 din 2 decembrie 2010) de Spitalul Clinic de Urgenţă Militar „Dr. St. Odobleja” a fost avizată de comisia centrală de expertiză medico-militară la data de 15 decembrie 2010 (înscrisul fiind ataşat la fila 2 a dosarului nr. 9455/95/2011).

Prin urmare, data încetării raportului de serviciu, în concret prin trecerea în rezervă ca urmare a declarării „inapt pentru serviciul de poliţie cu scoatere din evidenţă”, grad III de invaliditate este 15 decembrie 2010, cu atât mai mult cu cât  reclamantul nu a susţinut că  ar fi contestat decizia medicală şi nici decizia de pensionare în privinţa reţinerii eronate ca dată a încetării raporturilor de serviciu 15 decembrie 2010, ambele decizii rămânând definitive în sistemul căilor de atac conferite de lege.

Temeiul legal al acordării drepturilor salariale în perioada 15 decembrie 2010 – 31 decembrie 2010 îl constituie Legea nr. 330/2009, aplicabilă de la 1 ianuarie 2010,  art. 26 alin. 5 coroborat cu art. 26 alin. 1 din anexa  nr. IV  reglementări specifice personalului încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională în conformitate cu care „1) Cadrele militare trecute în rezervă sau direct în retragere primesc solda lunară, precum şi celelalte drepturi salariale stabilite în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite, până la sfârşitul lunii în care a avut loc schimbarea poziţiei de activitate.

(2) Termenul legal de predare a funcţiei începe de la data schimbării poziţiei de activitate. Dacă termenul legal de predare a funcţiei depăşeşte luna respectivă, plata drepturilor băneşti prevăzute la alin. (1) se face, în continuare, până la terminarea predării, fără a depăşi acest termen. Termenul legal de predare a funcţiei nu poate depăşi 30 de zile calendaristice pentru cadrele militare, respectiv 22 de zile lucrătoare pentru poliţişti şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

(5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică, în mod corespunzător, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cărora le încetează raporturile de serviciu”.

În raport de considerentele expuse se concluzionează că într-adevăr reclamantul a fost pensionat sub imperiul Legii nr. 118/2010 în conformitate cu care  nu beneficia de indemnizaţia la trecerea în rezervă, aceasta întrucât data încetării raporturilor de serviciu este 15 decembrie 2010.

Nu are nici o relevanţă argumentul reclamantului în sensul că decizia de pensionare nr. 160245 a fost emisă la 6.04.2011, în baza actelor trimise de IPJ  şi înregistrate cu nr. 3121240 din 22.02.2011 atâta vreme cât chiar prin decizie se confirmă că punerea în plată a pensiei s-a făcut cu 1 ianuarie 2011, aspect recunoscut de altfel şi de reclamant.

Recalcularea cuantumului pensiei de invaliditate în temeiul dispoziţiei nr. 160245 din 6 aprilie 2011 (fila 4) nu prezintă importanţă cu privire cu privire la  eventuala modificare a datei încetării raporturilor de serviciu,  Legea nr. 119/2010 coroborându-se cu Legea nr. 263/20010 în privinţa recalculării pensiilor cuvenite militarilor şi poliţiştilor în privinţa cuantumului pensiei şi a stagiului de cotizare.

Prin urmare, reclamantul nu se regăseşte în situaţia în care încetarea raportului de serviciu să fi avut loc în perioada începând cu 1 ianuarie 2011 sub imperiul Legii nr. 285/2010 când într-adevăr  prevederile art.13 alin. (1) nu se aplică în situaţia imposibilităţii menţinerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate, prin urmare cei aflaţi în situaţia prevăzută de alin. 2 putând fi beneficiarii indemnizaţiilor la trecerea în rezervă.

Cu motivarea expusă, în temeiul actelor normative invocate şi a art. 18 din Legea nr. 554/2004 acţiunea se priveşte ca neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie .

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 29 februarie 2012, la sediul Tribunalului Gorj.

Domenii speta

Spete similare