Drepturi băneşti

Dosar nr.

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa nr. 2446/2013

Şedinţa publică din

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

 Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul M în contradictoriu pârâta L.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura  de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al  cauzei de către grefierul de şedinţă, se constată ataşat la dosarul cauzei prin serviciul registratură al instanţei, răspunsul la întâmpinare formulat de către reclamantul M.

Având în vedere solicitarea reclamantului de soluţionare a cauzei în lipsă, cercetarea judecătorească fiind terminată şi cauza  în stare de judecată, s-a trecut la soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. .., reclamantul M  a chemat în judecată pârâta L pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 1.117 lei actualizată cu dobânda legală, în ziua plătii, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, aferent perioadei lucrate.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a prestat activitate pentru pârâtă în funcţia de asistent în cercetare în perioada 11.11.2010 - 01.06.2011, în regim normal de lucru, 8 ore pe zi, în temeiul contractului individual de muncă înregistrat sub nr. .., iar raporturile de muncă cu pârâta au încetat cu acordul părţilor la data de 01.06.2011.

A arătat că nu a beneficiat de nici o zi de concediu de odihnă în perioada lucrată şi a solicitat pârâtei prin intermediul unei notificări la data de  05.07.2011 plata sumei de 1117 lei, reprezentând compensarea în bani  a concediului de odihnă neefectuat, iar pârâta a refuzat compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus în copie actul de identitate, contractul individual de muncă nr. .. adeverinţa nr…, notificarea expediată la data de 05.07.2011 şi răspunsul pârâtei la notificare.

În drept, a invocat prevederile art. 139 şi urm. din Codul muncii.

Pârâta L a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivând că între reclamant  şi L a fost încheiat contractul individual de muncă nr. .. pe perioadă determinată, până la data de 10.11.2013, obiectul său  constând în îndeplinirea atribuţiilor şi activităţilor desfăşurate  în cadrul  proiectului  POSCCE intitulat „ Noi posibilităţi de  integrare sustenabilă a producţiei de biodiesel ; Valorificarea  glicerinei şi a esterilor acizilor omega „BIOGYVAL”.

La data de 01.06. 2011 contractul individual de muncă a încetat prin acordul părţilor  în conformitate cu dispoziţiile  art. 55 lit. b din Codul Muncii.

A precizat că toate drepturile de natură salarială sunt plătite din proiectul menţionat  mai sus, proporţional cu activitatea lucrată în fiecare lună în bugetul proiectului, nefiind prevăzute sume aferente concediilor de odihnă deoarece în contractul individual de muncă nu a fost prevăzută durata şi acordarea concediului de odihnă, fapt cunoscut şi acceptat de reclamant prin semnarea contractului, care conţine clauze  specifice  proiectelor POSCCE.

Analizând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul constată că acţiunea reclamantului  este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamantul M a fost angajat al pârâtei L în funcţia de asistent de cercetare, în temeiul contractului individual de muncă înregistrat sub nr. … încheiat pe durată determinată, respectiv 11 noiembrie 2010-10 noiembrie 2013. Raporturile de muncă dintre reclamant şi pârâtă au încetat prin acordul părţilor la data de 01.06.2011, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 318/8.06.2011 eliberată de pârâtă.

Reclamantul a susţinut că în perioada în care şi-a desfăşurat activitatea în cadrul instituţiei de învăţământ pârâte nu a beneficiat de concediu de odihnă şi nici nu a primit indemnizaţia cuvenită proporţional cu activitatea prestată.

La rândul ei, pârâta s-a apărat susţinând că în contractul încheiat cu reclamantul nu au fost prevăzute sume aferente concediului de odihnă, iar reclamantul a cunoscut acest lucru încă de la încheierea contractului individual de muncă.

Apărarea pârâtei nu poate fi primită de instanţă. În conformitate cu dispoziţiile art. 144 alin. 1 din Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor. Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că acest drept nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări. Prin urmare, reclamantul, ca oricare alt salariat, nu putea fi privat de dreptul la concediu de odihnă anual plătit. Pârâta nu se poate prevala de faptul că nu a prevăzut în contractul individual de muncă dreptul la concediu de odihnă al reclamantului, în condiţiile în care în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Codul muncii, clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 145 alin. 1 din Codul muncii, durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 zile lucrătoare. Cum în contractul individual de muncă nu s-a prevăzut o durată pentru concediul de odihnă, instanţa constată că reclamantul era îndreptăţit la 20 de zile de concediu de odihnă anual. Reclamantul a lucrat însă 6 luni şi 20 de zile, astfel că pentru această perioadă trebuia să beneficieze de 11 zile de concediu de odihnă.

Potrivit art. 150 din Codul muncii, pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mica decât salariul de bază, indemnizaţiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute in contractul individual de munca. La alin. 2 se menţionează modalitatea de calcul, şi anume că indemnizaţia de concediu de odihnă reprezintă media zilnica a acestor drepturi salariale din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.

Reclamantul a avut un salariu de 2890 lei, iar prin împărţirea la 20 de zile, rezultă că indemnizaţia pentru fiecare zi de concediu era de 144,50 lei. Instanţa a arătat deja că reclamantul era îndreptăţit la un număr de 11 zile, astfel că indemnizaţia cuvenită pentru acestea era de 1589,50 lei (144,50 lei x 11 zile).  Cum prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat însă obligarea pârâtei la plata sumei de 1117 lei,  instanţa va obliga pârâta să-i plătească reclamantului suma de 1117 lei, la care se va adăuga dobânda legală începând cu data de 15 ianuarie 2013 (aceasta fiind data când plicul conţinând cererea de chemare în judecată a fost depus la poştă, potrivit ştampilei aplicate). Instanţa are în vedere faptul că  în conformitate cu dispoziţiile art. 1088 alin. 2 din vechiul Cod civil, în vigoare la data încetării raporturilor de muncă dintre părţi, dobânzile se cuvin de la data formulării cererii de chemare în judecată.

În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, pârâta va fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de  400 lei, reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanţa aflată la fila 3 din dosar.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele enunţate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul M, domiciliat ……în contradictoriu pârâta L.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1117 lei reprezentând drepturi indemnizaţia cuvenită pentru concediul de odihnă aferent perioadei 11.11.2010-01.06.2011, la care se adaugă dobânda legală aferentă începând cu data de 15 ianuarie 2013.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din .. 2013, la Tribunalul Gorj

Domenii speta

Spete similare