Procedura insolventei

Când planul de reorganizare, incluzând graficul de plăţi este în plină derulare, procedura insolvenţei fiind o procedură concursuală servind intereselor tuturor creditorilor cuprinşi în plan şi în aceste grafice, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006,  pe perioada derulării planului nu sunt permise alte plăţi în afara celor aprobate, iar modificarea Planului de reorganizare nu poate avea loc decât în condiţiile art. 101, alin. 5 din legea insolvenţei, cu aprobarea Adunării creditorilor; Dobânzile penalizatoare solicitate de către un creditor exced planului de plăţi cuprins în planul de reorganizare, încalcă prevederile art. 41 alin 3 din Legea insolvenţei, potrivit cărora, în cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile,  majorările ori penalităţilor de orice fel sau cheltuielile accesorii sau obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi.

Prin Decizia nr. 2130/R/06.12.2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă, a fost respins recursul recurentei B.T. formulat împotriva sentinţei civile nr. 2088/01.10.2012  pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 5017/108/2009* în contradictoriu cu debitoarea R.A. DM.

Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel a reţinut că Prin sentinţa civilă nr. 2088/01.10.2012  pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 5017/108/2009* s-a respins cererea formulată de creditoarea BT SA - Suc. Arad în contradictoriu cu debitoarea în reorganizare judiciară R.A. DM, pentru modificarea tabelului definitiv al creanţelor.

Analizând cererea, judecătorul sindic  a constatat că tabelul definitiv al creanţelor a fost modificat, depus la dosar şi afişat, apoi publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă, creditoarea BT fiind înscrisă în acest tabel în grupa creditorilor garantaţi, cu o creanţă de 200.000 lei.

Ca urmare a definitivării tabelului definitiv al creanţelor debitoarei R.A. DM Arad şi a manifestaţiei de voinţă a acesteia, la dosarul cauzei s-a depus Planul de reorganizare, conţinând şi un plan de plăţi, dar şi un grafic de plăţi, plan în care creditoarei BT urma să i se facă următoarele plăţi: plata sumei de 159.976 lei în trim. IV al anului 2010, suma de 10.000 lei în trim. 1 al anului 2011 şi suma de 30.024 lei în trim. II al anului 2011.

Aceste plăţi au fost efectuate în întregime.

În plan, la cap. 4.5 se face menţinea că „prezentul plan îşi propune în primul rând plata în întregime a creanţelor ce se cuvin creditorilor ".

În şedinţa Adunării Creditorilor din data de 26.10.2010 se votează aprobarea planului de reorganizare, la această şedinţă participând şi BT care a aprobat fără nici o reţinere, condiţionare sau cerere specială acest plan. Singura sa cerinţă a fost legată de ratificarea acestei aprobări, ratificare comunicată administratorului judiciar potrivit înscrisului de la fila 1355 dosar. De remarcat că nici cu această ocazie nu s-a condiţionat aplicarea planului în nici un mod.

Ulterior acestei date, judecătorul sindic a aprobat prin sentinţă planul şi a dispus începerea aplicării sale.

Ca urmare a pronunţării unei decizii de confirmare a unui nou creditor în procedură de către Curtea de Apel Timişoara, creditor care nu fusese înscris din cauza săvârşirii infracţiunii de fals de către agentul procedural faţă de care s-a dispus condamnarea penală, planul a suferit modificări dar şi în forma revizuită creditoarea BT şi-a dat acordul fără rezerve sau condiţionări, potrivit înscrisurilor de la filele 1431 şi urm.

Judecătorul sindic nu neagă nici existenţa contractelor şi nici prevederile cuprinse în aceste contracte, însă este cert că Planul de reorganizare, cuprinzând şi graficul de plăţi, este în plină derulare până la finalul trimestrului al doilea din anul 2013, astfel cum a aprobat Adunarea Creditorilor.

Cum plata de 200.000 lei către BT a fost efectuată, astfel cum chiar această creditoare recunoaşte, iar potrivit cap. 4.5 din Planul de reorganizare, planul îşi propune în primul rând plata în întregime a creanţelor ce se cuvin creditorilor, iar până la finalul planului de reorganizare această creditoare nu a mai fost cuprinsă cu nici o sumă de bani pentru a se face vreo plată, nici nu s-a indicat dacă alte sume de bani se vor achita ulterior finalizării planului, judecătorul sindic a constatat că, deşi nu există nici o negociere cu administratorul judiciar cu privire la clauzele contractuale, prin includerea referirilor la modalitatea de stingere a creanţelor aprobată chiar de această creditoare care a fost prezentă la şedinţele Adunării Creditorilor, adunare care cu majoritate de voturi a aprobat planul, a intervenit implicit o convenţie între debitoarea în reorganizare şi bancă, în sensul stingerii integrale a creanţelor în conformitate cu disp. art. 4.5 din plan şi a graficului de plăţi.

Este adevărată şi susţinerea administratorului judiciar că, dacă în materia derulării procedurii insolvenţei, dispoziţiile legii insolvenţei vin în concurs cu dispoziţiile din alte legi speciale, legea aplicabilă în această situaţie este legea insolvenţei, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. XII/2006, astfel că judecătorul sindic nu poate reţine ca fiind corectă modalitatea de stingere a creanţelor astfel cum a făcut-o creditoarea BT care a reţinut penalităţile de întârziere şi „alte debite neautorizate", acestea din urmă nefiind explicate în nici un mod de către bancă. Mai mult, nu a depus la dosar nici o modalitate de calcul, astfel cum s-a solicitat, ci a menţionat sume brute, fără arătarea în concret a unui calcul matematic cu date de început şi sfârşit, cu procentul aplicat şi căror sume, astfel că nu se poate reţine nici măcar caracterul cert, lichid, exigibil, potrivit cu disp. art. 379 cod procedură civilă.

De asemenea, judecătorul sindic a constatat că această creditoare este într-o confuzie de interpretare a legii, deoarece creanţele născute în timpul procedurii nu se trec în tabelul definitiv al creanţelor, potrivit art. 64, alin. 6 din Legea nr. 85/2006, iar tabelul definitiv al creanţelor nu se poate modifica decât în urma formulării unor contestaţii întemeiate pe baza disp. art. 75 din aceeaşi lege, iar contestaţiile să fi fost admise definitiv şi irevocabil.

Pe de altă parte, judecătorul sindic a constatat că, prin aprobarea planului incluzând şi graficul de plăţi către creditori, plan aprobat chiar de creditoarea BT, cu derulare până la finalul trim. II 2013, a intervenit o prorogare a termenelor de scadenţă potrivit acestor grafice, creditorii acceptând derularea planului în aceste condiţii.

Aşadar, cum planul de reorganizare, incluzând graficul de plăţi este în plină derulare, procedura insolvenţei fiind o procedură concursuală servind intereselor tuturor creditorilor cuprinşi în plan şi în aceste grafice, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, că pe perioada derulării planului nu sunt permise alte plăţi în afara celor aprobate, iar modificarea Planului de reorganizare nu poate avea loc decât în condiţiile art. 101, alin. 5 din legea insolvenţei, cu aprobarea Adunării creditorilor, judecătorul sindic neavând astfel de atribuţii, având în vedere şi considerentele de mai sus, judecătorul sindic a respins cererea de reactualizare a creanţei şi modificare a tabelului definitiv de creanţe, ca neîntemeiată.

 Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs creditoarea Banca Transilvania - Sucursala Arad solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În motivare se arată că ca instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra unei probe depuse la dosarul cauzei, respectiv adresa nr. 63/2012 emisă de administratorul judiciar şi intrată în BT sub nr. 4093/2012, precum şi adresa nr. 34202/2009, prin care administratorul judiciar, reiterează dreptul băncii de a calcula accesoriile generate de principalul creanţei de 200.000 lei cu care a fost înscrişi în tabelul de creanţă, penalităţi care pot fi calculate până la data efectuării ultimei plăţi din programul de plată a creanţelor, data la care s-a achitat integral creanţa reţinută în Tabelul Definitiv, drept pe care a înţeles să şi-l exercite.

Administratorul judiciar nu s-a opus cererii creditoarei, invocând vreun motiv de nelegalitate, acesta s-a opus, apreciind cerere ca fiind nedovedita, aspect care se regăseşte şi în raportul de activitate depus de administratorul A.G. privind perioada desfăşurată din data de 30.01.2012 şi până în 07.05.2012. În baza acestor considerente instanţa de fond a solicitat băncii să depună în probaţiune până la primul termen de judecată un înscris din care să rezulte modul de calcul al dobânzilor penalizatoare, aspect pe care banca l-a dus la îndeplinire, ataşând adresa nr.29882/17.09.2012.

Creditoarea recurentă precizează că cererea vizează o acţiune de modificare a tabelului de creanţă şi nici o contestaţie la acest tabel, aşa cum eronat susţine  instanţa de fond, întrucât suntem în prezenta unei cereri de actualizare a creanţelor, cerere care se circumscrie dreptului conferit creditorului conform art. 41 alin 3 din Legea nr. 85/2006, drept ce reprezintă o excepţie legală .

 Examinând recursul contestatoarei prin prisma motivelor invocate în fapt şi în drept, precum şi a întâmpinării depuse de lichidator potrivit art. 304 pct.9 şi 304 ind.1 C.proc.civ., Curtea de Apel constată că recursul este  nefondat.

 Cu privire la critica neacordării de către prima instanţă a accesoriilor solicitate de către creditoare, Curtea relevă că aceste dobânzi penalizatoare nu se înscriu în dispoziţiile art. 41 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, în procedură a fost aprobat un plan de reorganizare a activităţii debitoarei, iar în conţinutul acestui plan s-a prevăzut modul de stingere a creanţei principale deţinută de creditoarea recurentă. Aşa cum o arată şi recurenta în cererea sa întreaga creanţă consemnată în planul de reorganizare în sumă de 200.000 lei a fost achitată.

Dobânzile penalizatoare solicitate de către banca creditoare exced planului de plăţi cuprins în planul de reorganizare, se raportează la contractul de creditare încheiat anterior deschiderii procedurii şi încalcă prevederile art. 41 alin 3 din Legea insolvenţei, potrivit cărora, în cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, a majorările ori penalităţilor de orice fel sau cheltuielile accesorii sau obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi.

Astfel fiind, a respins recursul creditoarei BT.

Domenii speta

Spete similare