CIVIL.Actiune in evacuare. Ocuparea imobilului cu bunuri mobile ale piritulu

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ____ sub nr. ______ din data de  01.09.2010, reclamantul _____ a chemat în judecată pe pârâtul  ____  solicitând să se  dispună  evacuarea  pârâtului  din imobilul situat în comuna ______, având  nr. cadastral 4060, înscris în cartea  funciară nr. 1063  a localităţii ______, pe care l-a ocupat în mod abuziv, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a învederat instanţei că a cumpărat imobilul situat în comuna _____, printr-un contract de vânzare-cumpărare, cu clauza de îngrijire, întreţinere şi uzufruct  viager, înregistrat sub nr. 2152/18.03.2010,  autentificat de B.N.P. _______.

Ulterior  acestei tranzacţii, s-a încheiat  contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1392/3.06.2010, de B.N.P. ______ prin care s-a înstrăinat, pentru reîntregirea  proprietăţii, uzufructul asupra aceloraşi  imobile. Prin acest ultim contract  a  dobândit  dreptul de proprietate deplină a imobilului format din locuinţă şi anexe gospodăreşti, precum şi asupra terenului aferent, situat în  comuna ________.

S-a susţinut că, anterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare, pârâtul a ocupat în mod  abuziv o cameră, un foişor, un balcon şi o parte din beci, refuzând a le mai elibera. Camera a  fost încuiată, refuzul pârâtului de  a elibera aceste dependinţe fiind unul evident.

A mai arătat reclamantul că a pus în vedere pârâtului să elibereze imobilul, încercând să preîntâmpine un posibil litigiu şi să rezolve  pe cale amiabilă această situaţie, dar că de fiecare dată s-a  lovit de un  refuz categoric din partea acestuia, în dese rânduri provocând scandal. Aceste din urmă manifestări din partea pârâtului l-au determinat să îl notifice prin intermediul executorului judecătoresc, la  data de 03.08.2010, în vederea eliberării imobilului.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 61 din Legea  114/l996.

Pârâtul _____ a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a  solicitat respingerea  acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea  reclamantului la plata  cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. _____Judecătoria _____ a admis acţiunea principală, a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în comuna ______, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a respins cererea reconvenţională.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. _____la data de 18.10.2007, cât şi prin contractul de vânzare  cumpărare autentificat sub nr. l392  din 3.06.2010  de  B.N.P. ______ reclamantul  a dobândit  dreptul de proprietate  asupra imobilului format din  locuinţă, anexe şi teren aferent, situat în comuna ________. Părţile în proces sunt fraţi, iar pârâtul, anterior încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare a ocupat o parte din imobil, respectiv o cameră, un foişor, un balcon şi beci, refuzând să le elibereze, deşi a fost  notificat la data de  03.08.2010  prin intermediul  executorului judecătoresc.

S-a apreciat că, urmare a modalităţii în care s-au întocmit contractele de vânzare-cumpărare de  către mama lor, numai în favoarea  reclamantului, între părţi au început să apară  neînţelegeri, pârâtul refuzând să mai elibereze camera şi anexele pe care le ocupase anterior încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.

În privinţa cererii reconvenţionale, precizată, având ca obiect obligarea reclamantului să îi restituie suma de 3900 lei, dată cu titlu de împrumut în luna decembrie 2009, instanţa a respins-o, apreciind că dovada împrumutului de consumaţie este supusă regulilor generale.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul _______ cererea sa fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, sub nr. _______.

În motivare, apelantul-pârât a susţinut că prima instanţă a cercetat fondul numai pe jumătate, mulţumindu-se cu audierea, în calitate de martori, a unor persoane care dau dovadă de subiectivism. Persoanele audiate sunt în stare conflictuală, fiind în concubinaj cu partea, astfel că nu ar fi putut să fie apreciate ca fiind corectă declaraţia martorului Ilie Gherghina şi subiectivă cea a martorului Vija Carmen.

S-a mai arătat că apelantul a adus la cunoştinţa instanţei faptul că, în acţiune, nu este specificată în mod concret, modalitatea în care imobilul este ocupat abuziv. A precizat în întâmpinare că nu locuieşte în imobil, având domiciliul stabilit în municipiul _____, iar în urma înţelegerii existente cu mama sa, dar şi cu intimatul-reclamant, a intrat în folosinţa unei camere, a unui hol, a unei părţi din beci, unde are depozitate o serie de bunuri.

Apelantul a considerat că instanţa avea obligaţia să lămurească obiectul cauzei şi să stabilească dacă ocuparea imobilului se face prin locuirea efectivă sau prin depozitarea unor bunuri. Prin soluţia pronunţată, instanţa ar fi creat un beneficiu pentru intimat, în condiţiile în care toate bunurile, deţinute de pârât rămân în imobilul din comuna ______.

Analizând apelul de faţă prin prisma criticilor formulate, a materialului probator şi a prevederilor legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Expresie a principiului disponibilităţii, care guvernează procesul civil, tribunalul urmează să analizeze legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, în temeiul art. 295 din Codul de procedură civilă, numai în limita criticii formulate de către apelantul-pârât _______fără să analizeze soluţia primei instanţe cu privire la celelalte cereri în raport de care pârâtul-reclamant ar fi avut interes să promoveze calea de atac. Astfel, din motivele de apel, rezultă că a fost criticată numai soluţia dată de prima instanţă cererii principale, având ca obiect evacuarea, fără să se mai susţină excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi fără să fie criticată hotărârea, sub aspectul respingerii cererii reconvenţionale.

Apelantul a susţinut că prima instanţă a cercetat fondul numai pe jumătate, mulţumindu-se cu audierea, în calitate de martori, a unor persoane care dau dovadă de subiectivism. Tribunalul constată că, deşi apelantul a susţinut că prima instanţă nu a cercetat fondul, în realitate nu a invocat faptul că judecătoria nu s-ar fi pronunţat asupra tuturor cererilor, ci stabilirea situaţiei de fapt pe baza unor declaraţii date de martori care ar fi fost subiectivi sau în relaţie de duşmănie cu apelantul. „Fără a intra în judecata fondului” ar fi însemnat ca prima instanţă să fi soluţionat cauza în temeiul unei excepţii procesuale, să fi omis să se pronunţe asupra unei cereri ori să fi dat altceva decât s-a cerut.

Prima instanţă a stabilit dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului din _______, pe baza celor rezultate din înscrisuri, respectiv contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2452/18.10.2007 la Biroul Notarilor Publici _____şi 1392/03.06.2010 la Biroul Notarilor Publici _______. Ocuparea unor încăperi din casa de locuit şi anexele gospodăreşti, dobândite de către reclamant, prin depozitarea de bunuri, a fost stabilită de judecătorie şi pe baza declaraţiei martorului _______ iar starea conflictuală dintre părţi conform depoziţiei martorului _______. Situaţia de fapt, astfel cum a fost determinată de prima instanţă, nu a fost contestată: apelantul nu locuieşte efectiv în imobilul cumpărat de către intimat, având locuinţa în municipiul Buzău, însă nu a contestat că a depozitat o serie de bunuri şi că refuză eliberarea camerelor ocupate. În raport de această situaţie de fapt, judecătoria, în mod corect, a apreciat că reclamantul este în situaţia în care nu îşi poate exercita folosinţa asupra întregului imobil, în timp ce pârâtul nu are un titlu pentru a mai folosi în continuare imobilul.

S-a mai invocat în motivele de apel că apelantul a adus la cunoştinţa instanţei faptul că, în acţiune, nu este specificată în mod concret, modalitatea în care imobilul este ocupat abuziv. A precizat în întâmpinare că nu locuieşte în imobil, având domiciliul stabilit în municipiul ______ iar în urma înţelegerii existente cu mama sa, dar şi cu intimatul-reclamant, a intrat în folosinţa unei camere, a unui hol, a unei părţi din beci, unde are depozitate o serie de bunuri. Asupra acestora aspecte, tribunalul s-a pronunţat, reţinând că ocuparea unor camere din imobil sunt de natură să îl împiedice pe reclamant în exercitarea tuturor prerogativelor dreptului de proprietate. Nu are relevanţă în cauză care ar fi bunurile aflate în acele camere, cât timp chiar şi apelantul susţine că a folosit cu acest scop o parte din construcţie.

Apelantul a considerat că instanţa avea obligaţia să lămurească obiectul cauzei şi să stabilească dacă ocuparea imobilului se face prin locuirea efectivă sau prin depozitarea unor bunuri. Prin soluţia pronunţată, instanţa ar fi creat un beneficiu pentru intimat, în condiţiile în care toate bunurile, deţinute de pârât rămân în imobilul din comuna ______.

Cu privire la acest motiv, tribunalul, după cum a arătat, consideră că nu are relevanţă în cauză modul în care sunt ocupate camerele, respectiv prin locuirea efectivă a pârâtului sau prin depozitarea unor bunuri. Judecătoria a stabilit, în mod corect, că reclamantul nu are folosinţa unei părţi din imobil, iar împiedicarea exercitării unuia dintre prerogativele dreptului de proprietate s-a făcut prin ocuparea, fără titlu, a camerelor (depozitarea de bunuri). Obiectul acţiunii a fost evacuarea pârâtului, instanţa s-a pronunţat asupra acestui obiect, punerea în executare a măsurii însemnând inclusiv eliberarea camerelor de bunurile depozitate. Reclamantul a exercitat acţiunea în evacuare, care este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinţei bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate. Scopul acţiunii (cauza), în raport de motivele de fapt invocate, nu a fost ca apelantul să nu mai aibă locuinţa în imobilul din comuna ______ ci predarea bunului în materialitatea sa, eliberarea camerelor ocupate fără titlu.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa constată că situaţia de fapt a fost corect stabilită, în raport de probele administrate, iar normele legale au fost aplicate corect, astfel că, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul şi va menţine hotărârea atacată.

Hotărârea este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 299, art. 301 din Codul de procedură civilă, şi, sub sancţiunea nulităţii, se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului.

Domenii speta

Spete similare