Prin sentinţa penală nr. 85 din 23.01.2013, pronunţată de JUDECĂTORIA BACĂU în dosarul nr. 7223/180/2012 s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat.
In baza art. 189 al.1 C.p.p. s-a dispus plata onorariului aparatorului desemnat din oficiu, avocat C.O., in cuantum de 100 lei din fondurile MJLC.
In temeiul art. 192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat, au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau sub nr. 7223/180/2012 avand ca obiect recunoastere sanctiune pecuniara, autoritatile poloneze au solicitat clarificari cu privire la cererea prin care numitului C.C.L. i-a fost aplicata sanctiunea pecuniara in valoare de 7.000 zloti.
Instanta a dispus din oficiu atasarea dosarului nr. 15660/180/2011.
In baza s.p. 1934/06.12.2011 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 15660/180/2011, ramasa definitiva prin nerecurare s-a dispus :
În temeiul art. 184 - 187 din Legea nr. 302/2004 s-a respins sesizarea autorităţilor poloneze privind recunoaşterea sancţiunii pecuniare”.
Analizând actele dosarului 15660/180/2011 instanta a constatat ca autoritatile poloneze au solicitat recunoastere sactiunii pecuniare de 7000 zloti ce a fost aplicata numitului C.C.L. in baza deciziei nr. VK 1456/08 pronuntata de Judecatoria Raionala pentru Wroclaw-Srodmiescia din Wroclaw V Sectia penala . In sarcina intimatului a fost retinuta infractiunea de furt cu ajutorul cardurilor bancare false.
Ulterior la data de 25.05.2012 Judecatoria Raionala pentru Wroclaw-Srodmiescia a solicitat din nou executarea sentinţei penale din data de 26.11.2008 pronuntata in dosarul nr. VK 1456/08 pe numele intimatului C.C.L..
Instanta a apreciat ca exista identitate de parti, obiect si cauza intre cele doua dosare, motiv pentru care a admis excepţia autoritatii de lucru judecat. Faptul ca instanta la pronuntarea sentintei penale nr. 1934/06.12.2011 a avut in vedere suma de 700 de zloti si nu 7.000 zloti astfel cum s-a solicitat de catre autoritatile din Polonia, nu inlatura identitatea de parti, obiect si cauza ci lasa deschisa calea recursului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU, criticând soluţia ca fiind nelegală întrucât, în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia autorităţii de lucru judecat.
Prin cererea înregistrată sub nr. de dosar nr. 15660/180/2011 autorităţile judiciare polone au solicitat recunoaşterea sancţiunii pecuniare în sumă de 7.000 zloţi polonezi, reprezentând amenda aplicată cetăţeanului român C.C.L. pentru săvârşirea infracţiunii de furt de bani cu ajutorul cardurilor bancare, în baza sentinţei pronunţate în dosarul VK 1456/08 – Oz.113/11, de către JUDECĂTORIA RAIONALĂ pentru WROCLAW – SRODMIESCIA.
Prin sentinţa penală nr. 1934/06.DEC.2011, pronunţată în dosarul nr. 15660/180/2011 al JUDECĂTORIEI BACĂU, în temeiul art. 184 – 187 din LEGEA nr. 302/2004 a fost respinsă sesizarea autorităţilor polone privind recunoaşterea sancţiunii pecuniare.
În motivarea hotărârii s-a avut în vedere că cetăţeanul român a fost sancţionat cu amendă de 700 zloţi polonezi, astfel încât valoarea amenzii aplicate se situează sub limita de 70 euro.
Sentinţa penală pronunţată în acest dosar nu a fost atacată cu recurs.
Prin cererea înregistrată la data de 25.05.2012, sub nr. de dosar 7223/180/2012 al JUDECĂTORIEI BACĂU, autorităţile judiciare polone au reiterat solicitarea de recunoaştere a aceleiaşi sancţiuni pecuniare, care a făcut obiectul dosarului nr. 15660/180/2011.
La termenul de judecată din data de 17.01.2013, din oficiu, instanţa a invocat excepţia de lucru judecat, pe care ulterior a admis-o apreciind îndeplinite condiţiile acesteia, având în vedere identitatea de părţi, obiect şi cauză între cele două dosare.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă ansamblul de efecte acordate de lege unei hotărâri judecătoreşti definitive, în virtutea căreia, aceasta este considerată că exprimă adevărul.
Pentru existenţa autorităţii de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită condiţia unei duble identităţi între cele două cauze: de părţi şi de obiect.
Având în vedere că prin sentinţa penală nr. 1934/ 06.12.2011, instanţa s-a pronunţat cu privire la altă sumă, respectiv 700 zloţi polonezi şi nu la suma corectă, de 7000 zloţi, considerăm că nu există identitate de obiect între cele două dosare, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat.
TRIBUNALUL, analizând hotărârea recurată, sub toate aspectele, în fapt, în drept, precum şi din perspectiva motivului de recurs invocat, constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente :
Prima instanţă de judecată, încă de la prima sesizare cu recunoaşterea sancţiunii pecuniare, se impunea efectuarea unei corespondenţe între JUDECĂTORIA BACĂU şi autorităţile poloneze, în vederea nelămuririi ivite, dacă valoarea amenzii penale era de 700 de zloţi sau 7000 zloţi polonezi.
Aceeaşi obligaţie de lămurire asupra valorii amenzii penale, o avea instanţa şi în cea de-a doua solicitare ( ds. nr. 7223/180/2012 al JUDECĂTORIEI BACĂU), potrivit art. 247 din Legea 302/2004, privind „COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ” ( republicată), art. 241 alin. 3 din LEGE.
Prima sentinţă penală dată în această cauză ( s.p. nr. 1934/06.12.2011 a JUDECĂTORIEI BACĂU în dosarul nr. 15660/180/2011) este mai mult decât deficitară, întrucât în dispozitivul acesteia nu se menţionează decât că „În temeiul art. 184 – 187 din Legea 302/2004, respinge sesizarea autorităţilor poloneze privind recunoaşterea sancţiunii pecuniare, dispozitiv din car e nu se poate deduce despre ce condamnat este vorba, ce sentinţă penală are în vedere, ce pedeapsă, ce sumă are de plătit.
Nici motivarea acestei sentinţe nu este suficientă. Din conţinutul ei aflăm că este vorba de un cetăţean român C.C.L. care ar fi fost sancţionat cu o amendă de 700 de zloţi polonezi, precum şi faptul că în urma calculului efectuat această sumă se situează sub pragul de 70 EURO, şi că pentru acest temei trebuie respinsă sesizarea.
La data pronunţării, acestei prime sentinţe penale – 06.12.2011, LEGEA 302/2004 suferise o republicare ( la 30.05.2011) astfel că temeiurile juridice indicate, atât în prima sentinţă penală, cât şi în cea de-a doua sunt trecute greşit. Aplicabile sunt cele de la 233 – 247 din LEGEA 302/2004.
Considerăm că în cauză, nu se discută de 700 de zloţi polonezi, ci de 7000 de zloţi polonezi, fiindcă această sumă figurează atât în certificatul întocmit ( filele 4 – 14), cât şi în sentinţa penală poloneză ataşată, . Infracţiunile pentru care cei trei inculpaţi, cetăţeni români C.L.C., C.Ş. şi V.E.R. au fost condamnaţi de JUDECĂTORIA RAIONALĂ WROCLAW - SRODMIESCIE ( FILA 15) în dosarul VK 1456/08, vizează infracţiuni bancare ( 107 carduri clonate), astfel că ne situăm în dispoziţiile art. 239. Domeniul de aplicare al LEGII 302/2004, vizând „fapte legate de criminalitate informatică”, nefiind nici un impediment din acest punct de vedere în recunoaşterea sancţiunii pecuniare aplicate.
În al doilea dosar, această eroare nu se mai regăseşte, instanţa era pe deplin lămurită asupra faptului că amenda penală aplicată a fost de 7000 de zloţi polonezi, sens în care a solicitat cursul valutar pentru această sumă ( fila 19 dosar fond), însă a fost respinsă solicitarea autorităţilor poloneze, invocându-se acest principiu al autorităţii de lucru judecat.
Raportându-ne la prima judecată, faţă de care se invocă excepţia sub pretextul că ar mai fi fost odată judecată cauza, apreciem că nu putem vorbi despre o „judecată în sine”. Sentinţa penală nr. 1934 din 06.12.2011 a JUDECĂTORIEI BACĂU, suferă de multiple lipsuri : sentinţa penală, numele condamnatului, suma de bani ( în ceea ce priveşte dispozitivul şi motivarea ).
Nu s-ar putea reţine că a avut loc atunci o judecată propriu-zisă, hotărârea fiind vădit lipsită de elementele necesare impuse de normele C C J E , de normele interne procedural penale.
Discutăm aici despre „AVIZUL nr. 11 (2008) al CONSILIULUI CONSULTATIV AL JUDECĂTORILOR EUROPENI ( C C J E ) ( 2008)5 de la STRASBOURG din 18.12.2008, precum şi de art. 354 – 357 Cod pr. penală.
Un studiu, o analiză asupra aspectului şi conţinutului acestei hotărâri, ar fi trebuit să îl facă instanţa de fond, în dosarul nr. 7223/180/2012 să observe că, nu este vorba nici de aceeaşi sumă de bani. Pe de altă parte o asemenea excepţie nu poate fi invocată în etapa executării hotărârii penale.
Nici legea specială în 302/2004 nu restricţionează în vreun fel posibilitatea de a reitera, de a se solicita ori de câte ori este necesar punerea în executare a hotărârii penale, art. 237 „ Drept de executare a hotărârii este redobândit de statul român”....
Apreciem că în dosarul de faţă, nu sunt întrunite condiţiile cerute de legea specială şi care se referă la cazurile de refuz ale recunoaşterii sancţiunii penale poloneze ( art. 236 – 237), precum şi art. 241 lit. g care are în vedere valoarea de 70 EURO, pentru că, aşa cum am arătat mai sus prima instanţă ( I dosar) a fost în eroare asupra sumei de 700 de zloţi.
Discutabilă este şi posibilitatea de a fi sau nu atacabile cu recurs astfel de sentinţe penale, cu un astfel de obiect. Astfel, prima sentinţă penală nr. 1934 din 06.12.2011 nu cuprinde nicio referire la posibilitatea de a fi sau nu atacabilă cu recurs . În cea de-a doua sentinţă penală ( ce o avem spre analiză astăzi) face vorbire despre posibilitatea de a fi atacată cu recurs în 10 zile de la pronunţare ( s.p. 85/23.01.2013 a JUDECĂTORIEI BACĂU).
În acest mod s-ar putea explica neatacarea cu recurs a primei sentinţe penale nr. 1934/06.12.2011 de către procuror.
În al doilea dosar, instanţa de fond a specificat faptul că hotărârea poate fi recurată, în baza principiului că, dacă legea nu distinge, se aplică cadrul procedural general, aşa cum se indică în art. 385/3 Cod pr. penală .
„Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel”.
Dar, în cauza de faţă ne aflăm în cadrul unei proceduri administrative ( de recunoaştere a sancţiunii penale aplicate de alt stat), aşa cum se discută şi în cazul emiterii de mandate europene de arestare şi mandate de urmărire internaţională, aspect clarificat prin DECIZIA nr. 30/2008 de către I C C J în soluţionarea recursului în interesul legii „emiterea mandatului de urmărire internaţională în vederea extrădării nu presupune întocmirea unei încheieri, nefiind o procedură jurisdicţională”, ( pentru ipoteza admiterii unei astfel de solicitări ). Doar în cazul încheierii prin care se respinge solicitarea de extrădare activă, se poate formula recurs, art. 66 alin.5 din Legea 302/2004.
Aşadar chestiunea este controversată dacă poate fi atacată cu recurs şi în ce termen.
Pentru toate aceste argumente, tribunalul consideră c ă această solicitare de recunoaştere a amenzii penale de 7000 de zloţi polonezi aplicată inculpatului C.C.L., trebuie soluţionată pe fond, o astfel de excepţie nu-şi are aplicabilitate, pe de o parte pentru că iniţial nu a avut loc o „judecată” a cauzei ( potrivit normelor procedurale europene şi naţionale) şi pentru că legea specială 302/2004 nu îngrădeşte posibilitatea de a fi reiterată oricând executarea unei sancţiuni penale.
Fiind întrunite condiţii art. 385/9 pct. 17 coroborat cu art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod pr. penală, se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă - JUDECĂTORIA BACĂU, sentinţa penală recurată nr.85/23.01.2013 fiind astfel casată în totalitate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod pr penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina statului, intimatul C.C.L. beneficiind de asistenţă juridică din oficiu.
ADMITE recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU, împotriva sentinţei penale nr. 85 din 23.01.2013, pronunţată de JUDECĂTORIA BACĂU în dosarul nr. 7223/180/2012.
Casează în totalitate sentinţa penală recurată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la JUDECĂTORIA BACĂU.
Judecătoria Târgu Jiu
Plangere contraventionala
Tribunalul Brașov
procesul verbal de contraventie-amenda
Judecătoria Buhuși
Înlocuire amendă contravenţională
Tribunalul Argeș
Pentru a consulta jurisprudenţa instanţei, accesaţi site-ul http://www.justitie-ag.ro/tr_ag/practica_instanta.asp
Judecătoria Sectorul 3 București
plangere contraventionala