O simplă eroare materială nu poate conduce la nulitatea titlului executoriu contestat, în circumstanţele în care acest act conţine suficiente elemente de identificare pentru a nu exista niciun dubiu asupra identităţii debitorului

Decizie 16/2011 din 04.10.2011


Contestaţie la executare

O simplă eroare materială nu poate conduce la nulitatea titlului executoriu contestat, în circumstanţele în care acest act conţine suficiente elemente de identificare pentru a nu exista niciun dubiu asupra identităţii debitorului.

Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com., de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 16/18 ianuarie 2011

 

 Prin sentinţa civilă nr. 150 din 28.01.2010 pronunţată de Judecătoria Năsăud a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea Asociaţia culturală IA în contradictoriu cu Administraţia Finanţelor Publice Năsăud.

 Împotriva acestei soluţii a formulat recurs contestatoarea.

Tribunalul, examinând în baza  prev. art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală, nefiind dat niciun motiv de casare sau modificare a hotărârii.

Instanţa de fond în mod justificat a constatat că o simplă eroare materială nu poate conduce la nulitatea titlului executoriu contestat, în circumstanţele în care acest act conţine suficiente elemente de identificare pentru a nu exista niciun dubiu asupra identităţii debitorului.

În aplicarea disp. art. 723 Cod procedură civilă care prevăd că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă, tribunalul nu a dat curs solicitării reclamantului transmisă prin fax de a se acorda încă un termen de judecată recurentei pentru o pretinsă lipsă de apărare deoarece cauza a mai suferit amânări din acest motiv.

De asemenea nu se poate reţine nici pretinsa lipsă de procedură în condiţiile în care recurenta a avut termen în cunoştinţă, ştie că termenul de judecată a fost stabilit pentru data de 11 ianuarie 2011, o nouă schimbare a sediului său în această fază a procesului nu mai are nici o relevanţă asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză iar pronunţarea deciziei s-a amânat tocmai pentru a putea depune concluzii scrise şi pentru a nu-i fi lezate recurentei drepturile procedurale.