În urma analizării probelor dosarului se constată cu prisosinţă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Această împrejurare rezultă din antecedentele penale ale inculpatului care este recidivist, fiind ...

Sentinţă penală 65/F/2010 din 11.01.2011


Liberare provizorie sub control judiciar.

În urma analizării probelor dosarului se constată cu prisosinţă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Această împrejurare rezultă din antecedentele penale ale inculpatului care este recidivist, fiind condamnat în mai multe rânduri pentru infracţiuni de violenţă. Caracterul violent al inculpatului este evidenţiat şi  de declaraţiile date în cauză de părţile vătămate. În cauza de faţă, instanţa apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul  cercetării inculpatului în stare de libertate  rezultă şi din reacţia publică la săvârşirea unor astfel de infracţiuni, de posibilitatea  comiterii unor fapte similare de către alte persoane în lipsa  unei reacţii eficiente a autorităţilor judiciare faţă de cei bănuiţi ca autori ai  unor infracţiuni de trafic de minori şi proxenetism.

Trib. Bistriţa-Năsăud, s. pen., înch. nr. 65/F/9 iunie 2010, nepublicată

Prin cererea înregistrată inculpatul ML a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea acesteia.

Analizând  actele şi lucrările dosarului şi cele aflate în dosarul nr. 52 D/P/2009 al DIICOT – Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud, instanţa reţine în fapt următoarele:

Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 12/CC/2010 din data de 15 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul penal nr.3788/112/2010 pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal; art. 329 alin. 2 Cod penal; art. 329 alin.1 Cod penal şi art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplic. art. 37 lit. „b” şi art. 33 lit. „a” Cod penal, apreciindu-se că sunt incidente dispoziţiile art. 143 şi 148 lit. f Cod procedură penală.

Faptele săvârşite de inculpat, faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală prin Ordonanţa din data de 15 aprilie 2010 constau în aceea că:

În cursul lunii noiembrie 2009 a primit-o şi apoi a găzduit-o pe minora AIG în scopul exploatării prin întreţinerea de relaţii sexuale, după care în perioada decembrie 2009 – februarie 2010 a transportat-o cu autoturismul pe care-l deţinea, în mai multe rânduri şi la diferite intervale de timp în diferite locuri de pe raza judeţului Bistriţa Năsăud, precum Dumitra, Bistriţa sau Rusu/Josenii Bîrgăului, pentru a se întâlni în diferite locaţii cu diferiţi bărbaţi şi a întreţine cu aceştia relaţii sexuale în schimbul unor sume de bani sau alte bunuri (combustibil, mâncare, băutură ş.a); în cursul lunii ianuarie 2010 a recrutat-o pe numita TIE în scopul practicării prostituţiei pentru el, propunându-i să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţi pe care îi va găsi el; - în cursul lunii ianuarie 2010 a înlesnit practicarea prostituţiei de către TIE prin aceea că i-a găsit clienţi cu care să întreţină relaţii sexuale şi a transportat-o în acest scop în diferite locaţii de pe raza judeţului Bistriţa Năsăud şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta; - în cursul zilei de 14 aprilie 2010 a condus pe drumul public un autoturism, cu toate că nu poseda permis de conducere auto.

Instanţele care au dispus luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive (prin încheierea penală nr. 19/CC/12.05.2010 şi Încheierea penală nr. 28/CC/09.06.2010 ambele ale Tribunalului Bistriţa Năsăud) au apreciat că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 143 Cod procedură penală, deoarece există probe suficiente în sensul că inculpatul, precum şi coinculpatul PA au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi.

Astfel, din analiza şi coroborarea probelor administrate până în prezent, rezultă că inculpatul a desfăşurat activităţi specifice traficului de minori şi de proxenetism.

Pe de altă parte, probatoriul administrat, relevă că în cursul lunii noiembrie 2009 a găzduit-o pe minora AIG în scopul exploatării prin întreţinerea de relaţii sexuale; că în perioada decembrie 2009 – februarie 2010 a transportat-o pe minoră, în mai multe rânduri, la diferite locaţii de pe raza judeţului pentru a se întâlni cu bărbaţi în scopul întreţinerii de relaţii intime în  schimbul unor sume de bani sau alte foloase; că în luna ianuarie 2010 a recrutat-o pe numita TIE în scopul practicării prostituţiei pentru el, în aceeaşi perioadă înlesnind practicarea prostituţiei de către acesta prin aceea că i-a găsit clienţi cu care să întreţină relaţii sexuale şi a transportat-o în acest scop în diferite locaţii, trăgând foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta.

În fine, infracţiunile de conducere pe drumurile publice fără permis de conducere au fost constatate în flagrant.

Aceste împrejurări sunt relevate de depoziţiile minorei PP, ale numitelor TIE şi FPR, declaraţii ce se coroborează cu cele ale  martorilor (vol. I), dar şi cu transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi cu diferite persoane (vol. II).

Instanţele care au dispus luarea  şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive au constatat că în privinţa inculpatului sunt îndeplinite şi cerinţele art. 148 lit. „f” Cod procedură penală întrucât pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare (între 5 şi 15 ani şi interzicerea unor drepturi), iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect a fost dedus din faptul că lăsat în libertate, inculpatul ar putea continua activitatea infracţională iar impactul unei eventuale lipse de reacţie din partea autorităţilor, în conştiinţa colectivă ar fi extrem de dăunător.

Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată pentru motivele arătate în continuare.

În prealabil, instanţa constată că subzistă şi în prezent motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, respectiv cerinţele art. 148 lit. „f” Cod procedură penală. Pentru aceste considerente, prin Încheierea penală nr. 28/CC/09.06.2010 a Tribunalului Bistriţa Năsăud  s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive faţă de inculpat cu încă 30 de zile.

În urma analizării probelor dosarului se constată cu prisosinţă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Această împrejurare rezultă din antecedentele penale ale inculpatului care este recidivist, fiind condamnat în mai multe rânduri pentru infracţiuni de violenţă. Caracterul violent al inculpatului este evidenţiat şi  de declaraţiile date în cauză de părţile vătămate. În cauza de faţă, instanţa apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul  cercetării inculpatului în stare de libertate  rezultă şi din reacţia publică la săvârşirea unor astfel de infracţiuni, de posibilitatea  comiterii unor fapte similare de către alte persoane în lipsa  unei reacţii eficiente a autorităţilor judiciare faţă de cei bănuiţi ca autori ai  unor infracţiuni de trafic de minori şi proxenetism.

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puţin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.

Aplicarea dispoziţiilor legale care reglementează această instituţie se poate justifica în cazul unor infracţiuni mai puţin grave, luându-se  în considerare încrederea pe care o poate oferii inculpatul că lăsat în libertate nu va  săvârşi şi alte infracţiuni şi îşi va îndeplini obligaţiile care i se impun.

În speţă, infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt grave (trafic de minori şi proxenetism) iar datele care caracterizează persoana acestuia, nu oferă garanţii certe din care să rezulte că prin comportamentul său nu va stânjeni buna desfăşurare a procesului penal (în sensul influenţării unor martori, părţi vătămate, ori aflarea adevărului cu privire la faptele pentru care este cercetat). Acest aspect rezultă din probele dosarului conform cărora s-a manifestat agresiv faţă de persoanele traficate dar şi din poziţia  şi atitudinea manifestată pe durata procesului penal,  în condiţiile în care a negat săvârşirea anumitor fapte.

Raportat la împrejurările relevate şi faptul că lăsarea în  libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, instanţa apreciază cererea acestuia, de liberare provizorie sub control judiciar, ca fiind neîntemeiată.

De altfel, cererea formulată este şi inoportună  în momentul de faţă în contextul în care cercetările penale au fost extinse, probaţiunea ce urmează a fi administrată este deosebit de complexă şi nu există garanţii că lăsat în libertate inculpatul va respecta obligaţiile  prevăzute de art. 160/2 alin. 3 Cod procedură penală.

Pentru considerentele arătate, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, iar în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va dispune obligarea acestuia la plata de cheltuieli judiciare către stat.