Infracţiuni prevăzute în legi şi decrete

Prin rechizitoriul de 220 pagini al PARCHETULUI de pe lângă Î.C.C.J. – Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.E.M., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni :

- asociere infracţională în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prev. de art.8 din L.39/2003 raportat la art.323 cod penal;

- trafic de persoane şi trafic de minori în formă continuată, prev. de art.12 alin.1,2 lit.a din L.678/2001 modificată cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal şi art.13 alin.1,2,3 raportat la art.12 alin.2 lit.a din L.678/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal;

- proxenetism, prev. şi pedepsită de art.329 cod penal.

Prin acelaşi rechizitoriu a fost trimis în judecat, tot în stare de arest preventiv şi inculpatul C.C., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni :

- asociere infracţională în scopul săvârşirii de infracţiuni grave, prev. de art.8 din L.39/2003 raportat la art.323 cod penal;

- trafic de persoane majore şi minore în formă continuată, prev. de art.12 alin.1,2 lit.a din L.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal şi art.13 alin.1,2,3 cu referire la art.12 alin.2 lit.a din L.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal;

Faptele reţinute în sarcina inculpatului M.E.M. constau în aceea începând din anul 2002 a gestionat o adevărată afacere de prostituţie prin asociere infracţională cu mai mulţi complici, care i-au furnizat material de exploatare sexuală, în cadrul căreia mai multe tinere, în principal minore au fost exploatate sexual iar altele au acceptat să practice prostituţia de bună voie, în vederea obţinerii unui beneficiu financiar comun traficantului proxenet, revenindu-i procentul maxim din profitul realizat.

Tot în sarcina inculpatului M.E.M. s-a mai reţinut că :

-în vara anului 2002, în  legătură infracţională cu un recrutator iniţial

(G.I.) care i-a pus-o la dispoziţie, a constrâns-o pe V.O.D., victimă majoră, să practice prostituţia timp de 18 luni, determinând-o să întreţină raporturi sexuale în apartamente închiriate, în zone ultracentrale din capitală, pentru obţinerea de beneficii financiare ilicite în interes propriu;

-în cursul anului 2004 a recrutat-o prin abuz afectiv pe victima minoră

S.B. în vârstă de 16 ani pe care a determinat-o să practice prostituţia pentru o perioadă de 1 (un) an de zile, în apartamente din capitală, în scopul obţinerii de beneficii financiare ilicite;

- în cursul anului 2004, în colaborare infracţională cu suspectul P.O., care i-a vândut-o pentru o sumă de bani, sub promisiunea mincinoasă a unui loc de muncă decent, a recrutat-o pe victima majoră Ş.M., pe care, prin constrângere fizică şi psihică a exploatat-o sexual în apartamente închiriate în capitală, până în 2008 când l-a reclamat la poliţia din Bucureşti;

- în 2005 – 2006 a recrutat-o pe victima minoră R.G., prin intermediul inculpatului C.C., pe care a exploatat-o sexual 7-8 luni, în apartamentele închiriate din capitală, pe care le utiliza în acest scop ilicit;

- în cursul anului 2005 i-a fost pusă la dispoziţie de C.C. şi defunctul D.D.C. victima majoră  A.M. care a fost constrânsă să se prostitueze în favoarea sa şi a altor acoliţi, o perioadă de 6 luni de zile în apartamentele închiriate în acest scop;

- în 2006 victima minoră S.M.C. în vârstă de 15 ani a fost exploatată sexual fiind obligată să practice prostituţia o perioadă de 2 ani cu intermitenţe în apartamentele închiriate în Bucureşti;

- în cursul anului 2008 a recrutat-o prin înşelăciune pe victima majoră Ş.R. (fostă G.), pe care a şi abuzat-o sexual şi pe care a obligat-o prin acte de ameninţare şi şantaj să practice prostituţia în apartamente închiriate în Bucureşti, pentru o perioadă de o săptămână, activitatea de exploatare sexuală a acesteia fiind stopată ca urmare a denunţului penal formulat de Ş.M.;

- în cursul anului 2008 profitând de starea de confuzie pronunţată a victimei minore D.S., datorată unor împrejurări extrem de grave privind persoana sa, prin acte de înşelăciune directă a recrutat-o pe aceasta şi a determinat-i să practice prostituţia, pentru o perioadă de o lună, în beneficiul său prioritar, în  apartamente închiriate în capitală;

- profitând de situaţia materială deficitară a numitei M.S.E. a îndemnat-o şi i-a înlesnit practicarea prostituţiei, în apartamente închiriate în Bucureşti, în intervalul 2003 – 2005, obţinând foloase necuvenite de pe urma acestei îndeletniciri ilicite.

Activitatea infracţională a inculpatului C.C. constă în aceea că, începând cu anul 2005, în vederea obţinerii de beneficii financiare ilicite a dezvoltat colaborări infracţionale în forma unei asocieri infracţionale cu mai mulţi întreprinzători iliciţi, care acţionau pe linia exploatării sexuale a unor tinere, printre care şi cu inculpaţii M.E.M. şi cu defunctul D.D.C., punând la dispoziţie, în timp, mai multe tinere minore şi majore, în vederea practicării prostituţiei, printre care Ş. (fostă G.) R. şi A.M. (victime majore) şi R.G., victimă minoră.

În mod concret, în sarcina inculpatului s-a reţinut că :

- în cursul an ului 2005 a recrutat-o prin înşelăciune (promisiunea unui loc de muncă decent) pe victima majoră Ş.R. (fostă G.), punând-o la dispoziţia inculpatului M.E.M. în scop de exploatare sexuală, care a constrâns-o să întreţină raporturi sexuale pe bani, în apartamente închiriate în capitală, exploatarea sexuală a acesteia fiind stopată ca urmare a denunţului formulat de Ş.M.;

- în cursul anilor 2005 – 2006 a recrutat-o pe R.G., minoră la momentul racolării, profitând de vulnerabilitatea economică a acesteia, după care a predat-o inculpatului M.E.M., în scop de exploatare sexuală, victima practicând prostituţia 7-8 luni închiriate de M.E.M. prin interpuşi;

- profitând de dificultăţile materiale cu care se confrunta R.R. care avea în grijă un copil minor a determinat-o să plece în Italia, după împlinirea vârstei de 18 ani, unde a practicat prostituţia în perioada 2004 – 2006, obţinând beneficii financiare din exploatarea sexuală a acesteia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub  nr.1496/110/16 martie 2012, primul termen de judecată fiind fixat la 26 aprilie 2012.

La termenul din 7 iunie 2012 ambii inculpaţi au făcut cunoscut că nu înţeleg să fie judecaţi după procedura simplificată.

Cercetarea judecătorească s-a desfăşurat anevoios pe parcursul unui an de zile, datorită gradului ridicat de dificultate ale dosarului şi comportamentului unuia dintre inculpaţi, care a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă pentru tergiversarea soluţionării cauzei.

În cursul cercetării judecătoreşti;

-au fost audiate, în detaliu, la solicitarea instanţei victimele Ş.

M. (fila 216-220 vol.I), R.G. (fila 221,  222 vol.I), R.R. (fila 223, 224 vol.I), S.B. (fila 291,2912 vol.I), Ş.R. (fila 19-21 vol.II), M.S.E. (fila 50-53 vol.II), A.M. (fila 65 vol.III);

- au fost audiate, la solicitarea instanţei inculpaţii M.E.M. (fila 25,95 vol.II, fila 162 – 167 vol.III) şi C.C. (fila 22, 96 vol.II);

- au fost audiaţi martorii din lucrări : C.L. (fila 192,193 vol.II dosar urmărire penală), C.C.S. (fila 61 vol.III), A.V. (fila 62 vol.III), Ş. S.G. (fila 68 vol.III), M.G. (fila 69 vol.III), B.A. şi D.M.M. (fila 160,161 vol.III);

- au fost audiaţi martorii propuşi de către inculpaţi : S.C.F. ( fila 194 vol.II), D.M. (fila 195 vol.II), D.A.M. (fila 286,287 vol.II), A.E. (fila 288 vol.II), L.I.S. (fila 63,64 vol.III);

- victima K.O.D. (fostă V.) stabilită în străinătate la o adresă necunoscută, a trimis la dosar un memoriu prin care a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi că nu are pretenţii civile în cauză, solicitând ca cei vinovaţi să fie traşi la răspundere penală pentru faptele comise în dauna sa ( fila 275-276 vol.I dosar urmărire penală);

- la data de 08 noiembrie 2012 s-a depus o cerere de instituire sechestru asigurator, solicitată favorabil prin ÎNCHEIEREA din 7 martie 2013, după ce au fost identificate bunurile inculpatului M.E.M. (fila 150 vol.II);

- s-au depus la dosar acte medicale (fila 165 vol.II);

- s-au depus memorii la dosar din partea inculpaţilor şi acte în circumstanţiere (fila 61 vol.I, fila 120, 121 vol.I, fila 142, 143 vol.I, fila 159 – 165 vol.II, fila 197 – 219 vol.II, fila 67 vol.III, fila 76 – 77 vol.III, fila 90-94 vol.III, fila 182-196 vol.III, fila 205-216 vol.III, fila 236-238 vol.III);

- printr-un memoriu expediat la dosar, din străinătate, martorul din lucrări T.G.Ş., avocat de profesie, a făcut cunoscut că îşi menţiune declaraţiile sate în cursul urmăriri penale şi că nu mai are nimic de adăugat (fila 248,249 vol.III); declaraţia acestuia de la urmărirea penală, se află la fila 30-34 vol.III dosar urmărire penală);

- s-a analizat periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive a celor 2 (doi) inculpaţi, ultima încheiere de menţine a prevenţiei acestora din 28 mai 2013, fiind infirmată de către instanţa de recurs (d.p.606/31 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosarul nr.1496/110/2012), care a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luată împotriva celor doi, cu măsura restrictivă de libertate, a obligării de a nu părăsi localitatea.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, din cele XII volume ale dosarului de urmărire penală şi III volume la instanţa de fond, se reţin următoarele :

În fapt :

Prin rezoluţia nr.647/C2/2011 din 22 iulie 2011 procurorul general al României a infirmat ca nelegală soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorul D.D.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.329 alin.2,3 cod penal, dispusă în dosarul nr.391/P/2044 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, dispunându-se preluarea cauzei susmenţionate de către procurori din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ – Secţia de urmărire penală şi criminalistică, în vederea continuării cercetărilor şi soluţionării cauzei (fila 88-90 vol.III dosar urmărire penală).

Prin ordonanţa 857/P/2011 din 25 iulie 2011, Parchetul de pe lângă ÎCCJ – Secţia de urmărire penală şi criminalistică  a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea DIICOT (fila 91 vol.III dosar urmărire penală).

Prin adresa nr.20/CD/2011 din 26 iulie 2011 Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DIICOT, dosarul a fost trimis la Serviciul Teritorial Bacău al DIICOT (fila 87 vol.III dosar urmărire penală).

Denunţul din 6 martie 2008 al victimei Ş.M. (fila 16-19) formulat împotriva lui M.E.M. ş.a. a declanşat efectuarea de cercetări penale în dosarul nr.4121/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, care a fost declinat la Bacău şi înregistrat iniţial sub nr.45D/P/2010 la Serviciul Teritorial DIICOT Bacău.

Ca urmare a denunţului, M.E.M. a fost învinuit pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, fapta prevăzută şi pedepsită de art.329 alin.1 cod penal, constând în aceea că în perioada 2003 – 2008 a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către mai multe fete, printre care Ş.M. şi G. R., în diferite apartamente de pe raza capitalei, închiriate în acest scop pe numele fetelor, sumele de bani proveniţi din această activitate fiindu-i predate lui M.E.M., fetelor revenindu-le o mică parte din aceste sume (fila 27 vol.III dosar urmărire penală).

C.C. a fost cercetat în dosarul 111D/P/2009 al DIICOT – Serviciul Teritorial Bacău fiind suspectat că racolează tinere fete din judeţul Bacău, pe care împreună cu M.E.M. zis G. le trimite la Bucureşti, facilitându-le şi în cele mai multe cazuri obligându-le la practicarea prostituţiei şi beneficiind de foloase obţinute din „prestaţia” acestor tinere.

Pe rolul DIICOT – Serviciul Teritorial Bacău a mai existat în  lucru dosarul 17D/P/2008 având ca obiect declaraţiile victimei A.M. care în 2005 a fost preluată de D.D.C. şi C.C. şi a ajuns să practice prostituţia prin constrângere fizică, în favoarea lui M.E.M., o perioadă de 6 luni de zile.

Stabilindu-se că D.D.C., M.E.M. şi C.C. au colaborat pe linia exploatării sexuale a mai multor tinere care au fost determinate/constrânse/obligate să se prostitueze, dosarele de mai sus au fost conexate, cauza formând astfel obiectul dosarului 130 D/P/2009 al Serviciului Teritorial Bacău al DIICOT, cei trei fiind suspectaţi nu numai de proxenetism ci şi de trafic de fiinţe umane (minore şi majore).

Potrivit art.329 cod penal  proxenetismul constă în îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei, sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

Recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, precum şi constrângerea la prostituţie , constituie o formă agravată a infracţiunii de proxenetism.

Dacă fapta prevăzută în alin.(1) sau (2) este săvârşită faţă de un minor sau prezintă un alt caracter grav, pedeapsa prevăzută de lege este mai aspră.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit sau au fost destinate să servească, direct sau indirect, la comiterea infracţiunii prevăzute în alin.(1)-(3) şi cele care au dobândite prin săvârşirea acesteia se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Tentativă se pedepseşte :

Potrivit art.12 din L.678/2001, constituie infracţiunea de trafic de persoane, recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se opune sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoana care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.

Există o formă agravantă a infracţiunii de trafic de persoane, dacă fapta a fost săvârşită în urna din următoarele împrejurări:

-de două sau mai multe persoane împreună;

-s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a

sănătăţii.

Traficul de minori este reglementat de art.13 din L.678/2001 şi constă în

recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia.

Dacă fapta prev. la alin.(1) a fost săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoana care are autoritate asupra minorului, realizează conţinutul formei agravante a infracţiunii de trafic de minori.

Potrivit art.16 din L.678/2001, consimţământul persoana, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Potrivit art.20 din L.678/2001, persoana supusă traficului de persoane care a săvârşit, ca urmare a exploatării sale, infracţiunea de prostituţie nu se pedepseşte.

Potrivit art.19 din L.678/2001, la fel ca şi în cazul proxenetismului, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prev. în L.678/2001, ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, sunt supuse confiscării speciale.

Prin Decizia nr.XVI/2007, publicată în M.Of.542/17 iulie 2008 a ÎCCJ – Secţiile Unite s-a făcut distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane şi proxenetism.

Prin ÎNCHEIEREA 146/23 decembrie 2011 a Tribunalului Bacău, pronunţată în dosarul nr.6854/110/2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor D.D.C., M.E.M. şi C.C. pe o durată de 29 zile.

Prevenţia celor trei inculpaţi a fost prelungită prin încheierile Tribunalului Bacău nr.8/17 ianuarie 2012 şi 26/14 februarie 2012.

În cursul urmăririi penale, inculpatul D.D.C. a murit, motiv pentru care prin rechizitoriu s-a dispus încetarea urmăriri penale faţă de susnumitul, în judecată fiind trimişi doar inculpaţii M.E.M. şi C.C..

În 2002, pe când avea 31 de an i şi doar liceul terminat, M.E.M. a venit în capitală, locuind pe la prieteni, apoi cu chirie, cu gândul de a intra în afaceri. Referitor la studiile sale, la data de 12 martie 2009 inculpatul a declarat că este absolvent a 12 clase (fila 28 vol.III dosar urmărire penală), pentru ca prin declaraţiile ulterioare să precizeze că are studii superioare, fără a preciza ce facultate a terminat şi când anume, dacă a profesat vreodată în domeniul în care s-a pregătit, declarând ocupaţia de M., administrator de firmă.

Venind în capitală, inculpatul s-a hotărât să pună bazele unei afaceri de prostituţie.

Este posibil ca să-i fi venit această ideea datorită faptului că a fost clientul unor astfel de „stabilimente” de care era „invadată capitala” şi a văzut cum se desfăşoară o astfel de activitate. Pentru el era chiar un motiv de laudă că a frecventat saloane de masaj erotic, unde se practica şi prostituţia. Că în capitală existau multe saloane de acest fel a dovedit-o prin depunerea la dosar a mai multor ziare, cu publicitate agresivă pentru prostituţie.

Pentru afacerea de prostituţie, îi erau necesare câteva apartamente închiriate, colaboratori care să-i furnizeze tinere cu aspect plăcut care urmau să se prostitueze, publicitate prin presă şi prin localuri/cluburi, din serviciile sexuale prestat de fete urmând a-şi recupera investiţia făcută prin achitarea chiriei iniţiale, achiziţionarea de telefoane mobile pentru fiecare tânără, fetele plătindu-şi hainele, hrana, chiria, facturile telefonice, utilităţile apartamentului ş.a.

Având un coeficient de inteligenţă ridicat, deoarece a absolvit un liceu de elită din Bacău, fiind chiar şi olimpic, ajungând chiar la faza judeţeană a avut grijă ca să-şi desfăşoare activitatea infracţională cu prudenţă, pentru a nu da de bănuit, a nu fi depistat şi tras la răspundere penală.

Inculpatul M.E.M. nu era cunoscut cu antecedente penale însă intrase în conflict cu legea, deoarece primise o amendă administrativă de 1000 lei pentru evaziune fiscală prev. de art.13 din L.87/1994 şi a executat 10 zile amendă pentru un furt comis în Germania, la valoarea de 15 euro/zi (fila 92 vol.II dosar urmărire penală).

Oficial, inculpatul M.E.M. se prezenta ca fiind M.. Solicitându-se însă relaţii cu privire la firmele pe care le administrat, s-a constatat că nu era administratorul de drept al nici unei firme, nici asociat, membru asociat în întreprinderi individuale sau familiale, comerciant, persoană fizică autorizată, nu a figurat ca având conturi bancare (fila 69, 71 vol.II dosar fond) ceea ce înseamnă că inculpatul nu a fost un stâlp al societăţii aşa cum se prezenta „sunt om de afaceri, nu infractor, cu afaceri la vedere şi cu un rulaj de aproximativ 500.000 euro” (fila 136 vol.I dosar urmărire penală). Se pare că ar fi fost administratorul de fapt al afacerilor soţiei sale.

Inculpatul a avut grijă ca să desfăşoare activitatea ilegală de prostituţie, păstrându-şi mâinile curate.

Astfel că nu a închiriat apartamentele unde se desfăşura activitatea de prostituţie, pe numele său şi nu dădea el anunţurile la mica publicitate.

Pentru a-şi păstra aparenţele de om corect, avea nevoie de o colaboratoare dintre prostituate care să le înveţe pe tinere cum să se prostitueze, să le transmită tarifele, programul, regulile, să încaseze banii, să ţină contabilitatea primară a câştigurilor, să facă plăţile pentru utilităţi, să-i predea banii care i se cuveneau. Inculpatul nu a înţeles ca persoana respectivă să aibă calitatea de asociat al afacerii de prostituţie, cu care să împartă câştigul ci să fie un fel de şefă, cu autoritate printre prostituate, exploatată însă ca toate celelalte şi chiar mai dur. Dacă vreuna dintre fete avea păduchi, pentru că recrutarea acestora se făcea din zonele defavorizate ale societăţii, persoana de încredere a inculpatului trebuie să ştie cum să acţioneze.

Inculpatul a avut grijă ca să nu se prezinte în faţa tinerelor ca fiind „patronul” afaceri de prostituţie, însă le-a cunoscut pe toate deoarece fără avizul său nu era acceptată să se prostitueze nici o tânără, cu cele mai frumoase dintre ele întreţinând relaţii sexuale, având grijă să pară cât mai cinstit faţă de ele, scăzând c/val. prestaţiilor sexuale prestate din obligaţiile pe care le aveau faţă de „firmă”.

Fetele erau mutate în mai multe apartamente, pentru a nu se împrieteni între ele şi a nu se coaliza împotriva sa şi mai ales pentru a nu-l fura.

Inculpatul era conştient că exploatarea fetelor era cruntă şi că se putea aştepta oricând la o răzmeriţă din partea lor. Erau greu de stăpânit atâtea fete, astfel că şi din acest motiv avea neapărată nevoie de un colaborator devotat, de încredere.

Fetele aveau de îndeplinit o normă săptămânală, constând într-un anumit număr de clienţi. Ele încasau banii de la clienţi, însă erau obligate să predea inculpatului 80 % din ceea ce primeau, prin intermediul persoana de încredere. Niciodată inculpatul nu a încasat bani de la fetele care se prostituat în interesul său.

 Tinerele ştiau că sunt controlate cu privire la sumele încasate, deoarece primeau clienţi trimişi chiar de către inculpat care îi spuneau ce preţ au plătit pentru serviciile sexuale prestate.

Fetele dacă îşi îndeplineau „planul” se puteau prostitua şi în propriul lor interes, având chiar şi o anumită libertate de mişcare, însă „norma” era greu de îndeplinit.

La început a închiriat unul, apoi două apartamente, în scopul desfăşurării activităţii de prostituţie, la final având 7 (şapte) apartamente şi aproximativ 40 de victime, obligate să se prostitueze.

Că afacerea a mers bine o dovedeşte împrejurarea că în 2003 inculpatul a reuşit să-şi cumpere un apartament în capitală. Până în 2005 a avut un autoturism C., ulterior achiziţionându-şi maşini de lux.

N-au fost identificaţi toţi colaboratorii inculpatului M.E.M., prin rechizitoriu disjungându-se cauza penală faţă de alţi subiecţi infracţionali, în vederea continuării cercetărilor penale cu privire la infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art.8 din L.39/2003 şi art.12,13 din L.678/2001.

Nu toate victimele au fost recrutate prin intermediari, ci chiar inculpatul proceda la recrutarea acestora, de multe ori în cafeneaua deschisă la M.B., de către soţia sa.

Cronologia activităţii infracţională s-a desfăşurat, după cum urmează:

V.O.D., actual K., în vara anului 2004 se afla în căutarea unui loc de muncă onest. Întâlnindu-se întâmplător, în tren, cu G.I., prietenul din copilăria sa petrecută în judeţul Bacău, i-a spus că se află în căutarea unui loc de muncă.  Acesta în loc să o ajute în mod cinstit a pus-o în legătură cu inculpatul M.E.M., care i-a cerut numitei Ş.M. să o aducă de la gară.

În acelaşi tren, V.O.D. o cunoscuse şi pe Ş.M., însă aceasta nu-i spusese lui M.E.M., unde şi cum anume a cunoscut-o şi că au stat împreună la mare câteva zile.

Din declaraţiile M. Ş.(fila 52, 78 vol.II dosar urmărire penală) rezultă că M.E.M. îl cunoştea pe G.I., unul din cei care recrutau pentru inculpat resurse umane pentru exploatare sexuală.

Din declaraţia părţii vătămate V.O.D. aflată la fila 190, 191, 201 – 204 vol.II dosar urmărire penală, rezultă că se consideră victimă a traficului de persoane, deoarece a fost recrutată prin înşelăciune. Iniţial i s-a promis slujba de damă de companie, fără să fie obligată să întreţină raporturi sexuale cu clienţii, apoi a oferit masaj de relaxare, tot fără raporturi sexuale, ca până la urmă, după vreo săptămână să fie obligată să se prostitueze.

M.E.M. se informase de la G.I. cu privire la situaţia familială a părţii vătămate, dificultăţile materiale cu care se confrunta.

S-a prostituat împreună cu Ş.M., în acelaşi apartament din capitală şi a constatat că aceasta „ţinea un caiet în care menţiona clienţii şi ce sume dădeau” fiecare. Clienţii veneau ca urmare a unor anunţuri date la ziar de către M.E.M., în care erau indicate numerele de telefon la care puteau fi contactate. Încă de la început a primit de la inculpat un telefon mobil, la fel ca şi Ş.M., la care sunau clienţii., Tariful era de 2000 lei vechi pentru ½ h, de client. Era obligată să aibă 5-6 clienţi zilnic. Din suma de 2000 lei, primea 500 lei vechi, diferenţa încasând-o inculpatul M.E.M.. Clienţii soseau după prânz, până la miezul nopţii. Când făceau cumpărăturile (alimente ş.a.), s-a întâmplat să fie transportate de către  M.E.M. cu maşina, de multe ori acesta era singur, însă o dată era însoţit de D.D.C., pe care l-a recunoscut din planşa foto (fila 210 vol.II dosar urmărire penală).

De la Ş.M., partea vătămată a înţeles că inculpatul M.E.M. se întreţinea din banii obţinuţi de fete din prostituţie, aflând că avea şi alte tinere în aceiaşi situaţie.

Partea vătămată V.O.D. s-a prostituat astfel aproximativ un an şi jumătate. A evitat să-l enerveze pe M.E.M., întrucât aflase de la el „ că are multe relaţii şi se poate descurca în orice situaţie”.

Partea vătămată nu a înţeles să se constituie parte civilă cu toate că şi-a dat seama că „G. a obţinut mulţi bani de pe urma sa”.

Făcând un calcul sumar, partea vătămată a apreciat că într-un an de zile a pus la dispoziţia lui G. suma de 2.400.000.000 lei vechi, însă ea s-a prostituat un n şi jumătate. Întrucât nu a mai rezistat, a plecat.

Nici în cursul judecăţii, K.O.D. (fostă V.) nu a înţeles să se constituie parte civilă în cauză, solicitând ca cei vinovaţi să suporte rigorile legii (fila 275 – 276 vol.I dosar urmărire penală).

În cursul urmăririi penale l-a recunoscut pe inculpatul M.E.M. după planşa foto (fila 192 vol.II dosar urmărire penală). A recunoscut-o şi pe Ş.M. (fila 199 vol.II dosar urmărire penală), declaraţiile acestora coroborându-se perfect.

Despre V.O.D. inculpatul a declarat că a fost amendată contravenţional de Poliţia in Constanţa pentru prostituţie. Cu acel prilej ar fi fost amendată şi Ş.M., tot pentru prostituţie.

Declaraţiile părţii vătămate V.O.D. infirmă declaraţiile inculpatului M.E.M. potrivit cărora nu ar fi colaborat cu defunctul D.D.C..

Din cele ce se vor arăta în continuare se va vedea că D.D.C. de câte ori venea în capitală era găzduit în unul din apartamentele închiriate de M.E.M.. Din interceptarea autorizată a convorbirilor telefonice ale lui D.D.C. a rezultat că acesta i-a spus unui anume A. că M.E.M. are la dispoziţie mai multe fete care practică prostituţia, pe care le-a numit c---e.

Partea vătămată A.M., prin intermediul unei cunoştinţe comune din judeţul Bacău, la sfârşitul anului 2004, l-a cunoscut pe N.B. (numele corect fiind I.G.), care deţinea un local în judeţul Bacău. I s-a promis o slujbă de ospătar/barman, însă ajungând acolo a fost obligată să se prostitueze în favoarea patronului, care a vândut-i lui C.C., din Moineşti, care a obligat-o să se prostitueze în folosul său un an de zile, tariful fiind de 70-100 lei pentru ½ h. Victima a precizat că în această perioadă, inculpatul C.C. era contactat telefonic de oameni influenţi din municipiul Bacău (C.T., D.D., D.D.) care preluau fetele (pentru că în aceeaşi situaţie s-au mai aflat şi A., I., C., A.) de la inculpatul C.C. pentru aproximativ o săptămână şi le cazau în Hotelul „D.” din Bacău, unde aceştia le trimiteau clienţi cu care să întreţină raporturi sexuale contra unor sume de bani care erau încasate în totalitate de D.D., C.T. şi D.D., bani din care o cotă parte îi reveneau şi inculpatului C.C..

Timp de 1 (un) an de zile a practicat prostituţia pentru C.C., defunctul D.D., C.T. şi D.D., întreţinând raporturi sexuale cu peste 150 de clienţi.

În luna mai 2005, în contul unei datorii avute la inculpatul M.E.M. zis G., inculpatul C.C.  a vândut-o acestuia pe A.M. şi astfel a ajuns în Bucureşti, prin intermediul defunctului D.D.C., fiind dusă cu maşina de către C.C., într-un apartament pe C.M. unde a găsit şi alte fete, care practicau prostituţia pentru M.E.M..

Partea vătămată a precizat că a practicat prostituţia pentru acesta o perioadă de 6 luni, fiind obligată să întreţină raporturi sexuale cu peste 300 de clienţi, banii rezultaţi din aceste activităţi fiind încasaţi în totalitate de traficanţi.

Partea vătămată a mai arătat că în aceeaşi situaţie cu ea s-au mai aflat alte 20 de tinere, printre care, I. din Iaşi, I. in Comăneşti, M. din Moineşti, A. şi A. din Moineşti, E. din  – Bacău, G. din Bucureşti, M. ş.a.( fila 105-112 vol.II dosar urmărire penală).

Partea vătămată i-a recunoscut de pe planşa foto pe inculpatul M.E.M. (fila 118-119 vol.II dosar urmărire penală), pe inculpatul C.C. (fila 132, 133 vol.II dosar urmărire penală) şi pe D.R.D. (fila 125 doar urmărire penală).

Partea vătămată A.M. nu s-a constituit parte civilă nici în instanţă cu prilejul audierii sale la termenul din 4 aprilie 2013, precizând că în 2008, când a dat primele declaraţii nu a spus minciuni. Partea vătămată a mai arătat că a fost nevoită să facă un tratament datorită traumelor prin care a trecut. Nu a contestat planşele foto de la fila 118-119 vol.I dosar urmărire penală (fila 65 vol.III dosar fond).În cuprinsul rechizitoriului se arată că partea vătămată A.M. a fost victima infracţiunii de trafic de persoane.

Partea vătămată D.S., judeţul Bacău, în clasa a IX-a a abandonat liceul pentru că a intrat în conflict cu părinţii datorită faptului că a rămas însărcinată şi a fost nevoită să facă avort.

Întrucât tânărul cu care  rămăsese însărcinată i-a scos vorbe urâte în sat, s-a hotărât să plece în lume, ca să uite prin ceea ce a trecut, mai ales că părinţii săi plecase la muncă în străinătate.

Înainte de a pleca în străinătate, părinţii i-au lăsat bani astfel că nu sărăcia a îndemnat-o să plece de acasă.

La cafeneaua inculpatului M.E.M. a cunoscut-o mai întâi pe Ş.M.. Acesta aflând că este minora i-a cerut ca să revină pentru a sta de vorbă cu M.E.M.. Când a vorbit cu inculpatul, la începutul anului 2008 a fost întrebată dacă vrea să meargă cu clienţii contra cost, câştigurile urmând a fi împărţite, răspunzând afirmativ. Partea vătămată a precizat că până atunci nu a mai practicat prostituţia. La o săptămână după discuţia cu inculpatul M.E.M. a plecat la Bucureşti împreună cu Ş.M., care, cu banii primiţi de la G. a închiriat un apartament. Tot din banii lui a dat şi anunţuri la ziar şi a ţinut cheltuielile apartamentului. Cu siguranţă Ş.M. i-a spus lui M.E.M. că partea vătămată era minoră. Apartamentul închiriat se afla în Bucureşti.În acel apartament a mai locuit o fată G. R. care practica prostituţia tot pentru G.. Toate 3 (trei) aveau telefoane mobile primite de la inculpatul M.E.M., care de regulă a suna pe Ş.M.. A avut aproximativ 5 clienţi pe zi iar banii erau daţi personal M. Ş.care oprea partea lui G. şi îi dădea diferenţa. Timp de o lună cât s-a prostituat, a strâns pentru ea 1.200 lei.

S-a îmbolnăvit de rinichi, a fost luată cu salvarea şi telefonic l-a anunţat pe M.E.M. că nu mai vrea să aibă de o face cu el şi că nu mai vrea să practice „prostituţia pentru el”.

Fiind audiată de către procuror, partea vătămată a precizat că se consideră victimizată sub aspectul activităţii de prostituţie în beneficiul inculpatului M.E.M.

Ş.M. şi G. R. i-au propus să le însoţească la Poliţia capitalei pentru a depus o reclamaţie împotriva lui M.E.M.. Deşi avea convingerea că ar fi corect să-l reclame la poliţie pentru că obţine bani din exploatarea sexuală a fetelor, fiind şi ea tot o victimă nu le-a însoţit la Poliţia capitalei pentru că nu voia să afle părinţii săi că s-a şi prostituat, ar fi fost prea mult pentru părinţii săi, având în vedere abandonul şcolar şi avortul făcut.

Din planşa foto prezentată de procuror l-a recunoscut pe inculpatul M.E.M. (fila 164-167, 175-179 vol.II dosar urmărire penală).

Declaraţia părţii vătămate D.S. se coroborează cu declaraţia M. Ş., numai că prima discuţie între cele două a avut loc în decembrie 2007. Tot în decembrie 2007, inculpatul M.E.M. a stat de vorbă şi cu minora, pe atunci D.S.

Inculpatul a fost acel care a hotărât ca D.S. să se prostitueze în acelaşi apartament în care va locui Ş.M. şi la refuzul acesteia i-a spus că nu ea este cea care decide.

Ş.M. a confirmat că a primit de la inculpatul M.E.M. suma de 600 euro pentru închirierea unui apartament într-o zonă bună din capitală, pe care l-a şi închiriat. Susnumita a confirmat că ultimele  fete cu care s-a prostituat au fost S.M. şi R. (fila 65 vol.II dosar urmărire penală).

Partea vătămată D.S. nu a înţeles să se constituie parte civilă în cauză.

Partea vătămată Ş.R. fostă G., născută la 26 decembrie 1987 a fost victima traficului de persoane de care se fac vinovaţi inculpaţii C.C. şi M.E.M..

Inculpatul C.C. aflase de la iubita sa din acea vreme că în 2008 G. R. se afla în căutarea unui loc de muncă cinstit. Era o fată cuminte, cu principii morale bine conturate, care din păcate nu putea fi  ajutată de către părinţii săi, care nici măcar nu se aflau în ţară, fiind şi despărţiţi pe deasupra.

Iubita lui C.C. din 2008 era verişoară cu G. R., actual Ş.

Inculpatul o cunoştea de pe vremea când era doar o fetiţă, unchiul fetei a fost coleg de şcoală cu inculpatul C., carte locuia în acelaşi bloc cu bunica fetei, fusese prieten cu fratele fetei.

Aflând că G. R. actual Ş. doreşte să se încadreze în muncă, inculpatul C.C. s-a oferit să o ajute, punând-o în legătură cu inculpatul M.E.M., care i-a promis o slujbă onorabilă într-o cafenea care urma să se deschidă în capitală.

Pentru aceasta a plecat la Bucureşti.

A fost cazată în acelaşi apartament cu M. Ş., care i-a menţinut incertitudinea privind viitorul loc de muncă.

Fiind frumoasă, inculpatul M.E.M. şi-a bătut joc de ea, obligând-o să întreţină cu el raport sexual oral, învederându-i că acest gen de îndeletniciri va avea în continuare. Atunci a înţeles că a fost înşelată cu privire la oferta de muncă şi că este obligată să se prostitueze pentru M.E.M..

Şocul suferit a fost atât de puternic încât nu şi-a revenit nici în 2012 deoarece a plâns cu prilejul audierii sale, care a avut loc la data de 4 octombrie 2012 (fila 19-21 vol. II dosar fond).

Cu prilejul audierii acestei victime, inculpatul C.C. a stat tot timpul cu capul plecat, probabil de milă ori de ruşine, în timp ce inculpatul M.E.M. a avut o asemenea comportare încât instanţa a înţeles că nu degeaba câteva părţi vătămate au solicitat protecţia autorităţilor şi să fie audiate în condiţiile art. 77/1 Cod procedură penală.

La rândul său şi Ş.M. a fost obligată să se prostitueze de M.E.M., prin constrângere şi şantaj.

Ş.M. i-a promis că va găsi o cale de scăpare, pentru a pune capăt calvarului.

Partea vătămată Ş.R. fostă G. s-a prostituat timp de o săptămână, banii primiţi i-a predat M. Ş. care i-a dat inculpatului M.E.M., tariful fiind de 180-200 lei/h.

Victima Ş.R. l-a recunoscut după planşa foto pe inculpatul M.E.M. (fila 61, 65 vol. III dosar urmărire penală) şi a confirmat împrejurarea că Ş.M. a avut iniţiativa de a divulga activitatea infracţională a inculpatului susmenţionat.

Declaraţiile victimei Ş.R. aflate la fila 57-60 vol. III dosar urmărire penală, 155-160 vol. II dosar urmărire penală se coroborează cu declaraţiile victimei Ş.M., şi ale inculpatului C.C., care a susţinut că nu a avut să-i facă nici un rău, socotindu-l vinovat pe M.E.M., dacă este adevărat ce a declarat partea vătămată Ş.R..

Partea vătămată Ş.R. fostă G. se consideră o victimă a inculpatului M.E.M., însă nu a înţeles să se constituie parte civilă în cauză.

Partea vătămată R.G., a fost victima traficului de persoane, pe vreme când avea în jur de 17 ani, după ce absolvise 10 clase, la şcoala profesională de croitorie.

Întrucât nu-şi găsise un loc de muncă în meseria sa, din cauza sărăciei era dispusă să facă orice, chiar şi să se prostitueze deşi nu mai făcuse acest lucru şi nu prea ştia ce înseamnă.

Prin intermediul vecinei sale R.R. l-a cunoscut pe inculpatul C.C., care, aflând că din cauza dificultăţilor materiale R.G. este dispusă să facă orice a vândut-o inculpatului M.E.M. care avea în Bucureşti o afacere de prostituţie, pentru a stinge o datorie pe care o avea faţă de acesta.

Când a fost transportată în capitală, împreună cu ea a mai fost o fată A., căreia i se spunea „veveriţa”.

Ajungând în capitală, inculpatul C.C. i-a prezentat-o inculpatului M.E.M., care a plasat-o în mai multe apartamente pentru a practica prostituţia, toate în zonele centrale ale capitalei (D., U.). Partea vătămată a cunoscut-o şi pe Ş.M., prostituându-se împreună cu aceasta, în acelaşi apartament, constatând din atitudinea acesteia că i s-a impus să fie şefă, să controleze fetele. A constatat că Ş.M. era tot timpul timorată, mai ales când venea M.E.M., ori bărbatul împuternicit de el, să ridice banii din prestaţiile sexuale.

Partea vătămată a practicat prostituţia în jur de 7-8 luni, până la împlinirea vârstei de 18 ani, clienţii venind după anunţurile publicitare din ziare. Banii erau strânşi de Ş.M. aşa cum stabilise M.E.M. şi erau ridicaţi în fiecare seară de către inculpat ori complicele său, care nu a fost identificat, un bărbat tânăr, şaten, de 1,70 m înălţime, ochi căprui, în vârstă de 24 de ani.

Tarifele erau stabilite de M.E.M., ca şi programul de lucru. Raporturile erau de toate felurile, tariful minim era de 120 lei, iar maximum de 100 euro, pe noapte. Un procent de 70% îi revenea inculpatului, diferenţa revenind fetelor care se prostituau. Din banii care le reveneau tinerele îşi cumpărau hainele de lucru, alimente, astfel că nu mai rămâneau cu mare lucru.

Partea vătămată a constatat că inculpatul M.E.M. se purta frumos cu fetele pentru că „nici nu avea interesul să se poarte altfel cu noi, pentru că produceam pentru el”. Când vorbeau despre inculpat, fetele le era interzis să-i folosească numele real ci vorbeau despre G..

După ce a împlinit vârsta majoratului, prin intermediul inculpatului C.C. a plecat în Italia, unde a căutat de muncă dar nu a găsit, în final ajungând să se prostitueze. A revenit în ţară, de unde inculpatul C.C. a vândut-o în Franţa, unui anume D., tot pentru prostituţie. De la acel D., partea vătămată a înţeles că prin vânzarea sa, inculpatul C.C. şi-a achitat o datorie, fiind vorba de o maşină.

Partea vătămată se consideră victimă a traficului de persoane, activitatea de prostituţie fiind practicată în 2004-2005, timp de 7-8 luni.

A fost cercetată de Poliţia capitalei, în dosarul 4021/P/2008, când a identificat-o după planşele foto pe Ş.M. cât şi pe inculpatul M.E.M..

Organele de urmărire penală i-au arătat fotografia de pe actul de identitate al inculpatului C.C., pe care l-a recunoscut.

Nici cu prilejul audierii sale în instanţă, partea vătămată R.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză (fila 221-222 vol. I dosar urmărire penală). Declaraţiile sale de la urmărirea penală şi din instanţă se coroborează cu declaraţiile M.Ş. care a confirmat împrejurarea că atunci când victima a împlinit vârsta de 18 ani i-a făcut un tort, sărbătorind astfel evenimentul (majoratul).

Susţinerile victimei R.G. se coroborează cu declaraţiile inculpatului C.C., chiar dacă nu a recunoscut că a vândut-o de două ori: prima oară lui M.E.M. şi a doua oară lui D., în Franţa.

S-a confirmat şi împrejurarea că C.C. vorbea din când în când la telefon cu partea vătămată interesându-se dacă M.E.M. se poartă frumos cu ea, ceea ce înseamnă că ştia că M.E.M. se poartă urât cu fetele.

Inculpatul M.E.M. nu şi-a amintit de această parte vătămată, însă a fost nesincer.

Partea vătămată a solicitat protecţia autorităţilor (fila 139 vol. I dosar fond) şi a fost audiată în instanţă în condiţiile art. 77/1 Cod procedură penală.

Partea vătămată M.S. - E., născută la 16 aprilie 1982 s-a prostituat în interesul inculpatului M.E.M. din luna ianuarie 2004 până în iunie 2005. În cursul urmăririi penale a fost audiată ca martor, declaraţia acesteia aflându-se la fila 12-21 vol. VI dosar urmărire penală. A acceptat să dea declaraţie în faţa procurorului într-o altă încăpere, nicidecum în prezenţa inculpatului M.E.M., de care îi era „foarte frică”. Martorei îi era teamă atât pentru siguranţa sa cât şi a familiei (fila 21 dosar urmărire penală).

În instanţă a înţeles să fie audiată ca parte vătămată, solicitând a fi ascultată în condiţiile specifice prevăzute de art. 77/1 Cod procedură penală, întrucât îi este teamă atât pentru viaţa şi integritatea sa fizică cât şi a familiei sale (fila 18 vol. II dosar fond).

În instanţă a fost audiată la termenul din 8 noiembrie 2012, declaraţia sa aflându-se la fila 50-53 dosar urmărire penală. Din declaraţiile sale rezultă că a practicat prostituţia de bună voie, majoră fiind, dar forţată de lipsurile materiale cu care se confrunta familia sa, având şi rude apropiate cu probleme de sănătate.

S-a constituit parte civilă cu suma de 70.000 euro în echivalentul monedei naţionale la data executării, precizând că de pe urma sa inculpatul M.E.M. a avut un câştig de aproximativ 50.000 euro. A cunoscut mai mult de 20 de fete care au fost obligate să se prostitueze pentru M.E.M., mare parte din ele fiind aduse de către inculpatul C.C. Timp de 1 an şi jumătate s-a prostituat în 5-6 apartamente din capitală, situate în D., U., T., B-dul C. Apartamentele erau închiriate pe numele uneia dintre fete, de regulă pe numele şefei de apartament. Chiria era plătită de fetele care stăteau în acel apartament. În fiecare apartament locuiau mai multe fete: minim 3 fete într-un apartament de 2 camere, 7 fete într-un apartament de 3 camere. Chiria era de minimum 300 euro, pe lună, la un apartament de 2 camere. Fetele se prostituau, de la ora 8 dimineaţa până la ora 22 seara, având repaus în zilele de sâmbătă şi duminică însă nu întotdeauna erau libere la sfârşitul săptămânii deoarece aveau clienţi cu care plecau în deplasare. La hotel tariful era de 100 euro/h, iar în cameră (apartament) de la 700.000 la 1.500.000 lei vechi. Contabilitatea încasărilor o ţinea fiecare şefă de apartament, care făcea şi împărţirea banilor, cea mai mare parte revenindu-i inculpatului M.E.. Nu puteau să-şi însuşească bani în plus faţă de procentul stabilit. Inculpatul venea aproape în fiecare seară să ridice banii. M. Ş. îi era teamă de inculpatul M.E.M..

Ş.M. nu vorbea niciodată la telefon cu inculpatul ci se retrăgeau într-o cameră unde stăteau de vorbă, fără ca să audă celelalte fete ce discutau.

Pe inculpatul M.E.M. l-a perceput ca fiind proxenet, adică „peştele său”. Au fost instruite de către inculpat, ca în eventualitatea în care vor fi întrebate de poliţişti să spună că nu au nici un „peşte” deoarece lucrează pe cont propriu. Fetele nici nu-i prea ştiau numele real al inculpatului, singura care-l cunoştea fiind Ş.M.. Inculpatul a dorit să nu-i fie cunoscut numele real pentru a nu fi spus poliţiei de către victime. Printre victime au fost şi fete minore, una din ele fiind G. (R.G.) care şi-a serbat majoratul în timp ce lucra într-un astfel de apartament. Ş.M. i s-a plâns că inculpatul M.E.M. ar fi şantajat-o. A văzut pe piciorul M. Ş. o cicatrice şi întrebând-o ce i s-a întâmplat a aflat că a fost arsă cu ţigara de către inculpat.

Inculpatul nu i-a cunoscut numele adevărat al părţii vătămate, numele actual fiind dobândit prin căsătorie.

Partea vătămată M. E.-S. a indicat organelor de poliţie apartamentele din capitală unde s-a prostituat (fila 344-367, 425-489 vol. VI dosar urmărire penală). Toate fetele aduse de inculpatul C.C. au fost vândute inculpatului M.E.M.. L-a văzut odată pe acesta din urmă dându-i M. Ş. suma de 100 euro pentru a plăti preţul de achiziţie a unor fete.

La început M.E.M. a fost prieten cu D.. În timp ce inculpatul era plecat în străinătate, D. a vrut să-i fure afacerea, deoarece ar fi avut o datorie neachitată. Partea vătămată a înţeles că D. urmărea să îşi recupereze datoria de la M. prin intermediul fetelor care se prostituau în apartamente, însă prin fuga fetelor nu a mai avut ce să fure.

În perioada în care s-a prostituat în interesul inculpatului M.E.M., acesta avea un autoturism B.

 Partea vătămată S.B., a fost ascultată în cursul urmăririi penale ca martor, fiindu-i protejată identitatea pentru că inculpaţii erau periculoşi (fila 393-397 vol. II dosar urmărire penală). Tot în calitate de martor a fost audiată şi în faţa primei instanţe (fila 291-292). Nu s-a constituit parte civilă în cauză. Identitatea reală i-a fost protejată şi în instanţă.

Din declaraţiile acesteia rezultă că în clasa a IX-a, pe când avea 16 ani a abandonat liceul, hotărându-se să-şi caute o slujbă pentru a se întreţine singură. Prin intermediul unui bărbat, cunoscut cu numele de A. a cunoscut o fată O., care locuia în capitală. Tânărul „A.” face parte din lista furnizorilor de resurse umane pentru exploatare sexuală a inculpatului M.E.M.. A locuit în apartamentul O. din capitală, care însă era închiriat de către inculpat.

În 2004, M.E.M. era căsătorit şi avea un copil însă nimic nu l-a împiedicat să procedeze la escrocarea sentimentală a victimei minore S.B. pentru a-i câştiga încrederea şi a o dezamăgi ulterior, deşi aflase că era minoră, fugită de acasă, aflată în căutarea unui loc de muncă.

Timp de 3 (trei) luni, cât au fost iubiţi i-a promis o slujbă, bineînţeles fără a se ţine de cuvânt. A încercat şi victima să-şi găsească un job, însă fiind minoră, eforturile sale au fost zadarnice. Victima nu-l cunoştea pe inculpat sub numele real ci sub numele de G. şi nici ce serviciu avea, unde locuia. În tot acest timp a însoţit-o prin restaurante şi cluburi, plata consumaţiei fiind suportată de către inculpat, care nu purta verighetă. Când a aflat că era însurat şi că avea un copil cei doi s-au certat. Victima a vrut să fugă dar nu a avut unde.

Inculpatul s-a arătat mărinimos, permiţându-i să locuiască în continuare în apartamentul respectiv, cu condiţia ca să-şi plătească chiria, utilităţile şi să se întreţină singură.

Cum nu avea serviciu i s-a propus să se prostitueze, fiind astfel constrânsă de către inculpat să accepte propunerea, deşi nu mai prestase o astfel de activitate, fiind chiar împotriva acestui mod de viaţă.

Inculpatul a fost cel care a stabilit tarifele şi împărţirea banilor, procentul care-i revenea lui.

La început S.B. a ieşit în oraş, prin restaurante şi cluburi cu O. pentru a racola clienţi, dar fiind minoră era periculos, astfel că inculpatul a dat anunţuri în presă şi pe internet, oferindu-i şi un telefon mobil pentru a comunica clienţilor coordonatele unde poate fi găsită.

A început să se prostitueze pe când avea 16 ani şi jumătate, timp de aproximativ un an.

A constatat că în situaţia sa erau şi alte fete printre care A., A., A., A., R. o tânără poreclită „veveriţa”, Ş.M..

Inculpatul venea periodic să-şi ridice cota parte din câştigul fetelor care se prostituau.

Atât B. S. cât şi O. (numele real nu l-a cunoscut) au încercat să-l trişeze la bani, reţinând pentru ele un procent mai mare decât cel convenit însă au fost prinse şi s-au certat, inculpatul M.E.M. folosindu-se de clienţi pentru a controla fetele, ca să nu-l fure.

De la Ş.M. a aflat numele real al inculpatului, acela de M.E.M.. Ş.M. i s-a destăinuit că s-a prostituat „mult timp” pentru G.. Nu a cunoscut-o pe soţia inculpatului însă i-a văzut fotografia într-o revistă pentru bărbaţi.

Prin denunţul său Ş.M. a reclamat-o şi pe M. CA. - M., care ar fi iniţiat-o în „arta” prostituţiei, recunoscând-o după planşa foto (fila 54, 55 vol. III dosar urmărire penală).

S.B. a constatat că inculpatul M.E.M. era căutat de „persoane dubioase” care îi reproşau că nu şi-a achitat nişte datorii.

S.B. se consideră o victimă a traficului de persoane întrucât inculpatul a exploatat condiţiile de vulnerabilitate în care se afla, starea de minoritate, lipsa posibilităţilor de a se întreţine.

În cursul urmăririi penale a precizat că i-a plătit inculpatului suma totală de 65.000 euro iar în instanţă a indicat suma de peste 60.000 euro.

Partea vătămată S.M.C., a dat o declaraţie amplă în cursul urmăririi penale aflate la fila 404-407 vol. II dosar urmărire penală. Deşi a fost legal citată la toate adresele unde putea fi găsită nu s-a prezentat în faţa instanţei.

Nu s-a constituit parte civilă în cauză. A precizat că s-a prostituat în interesul inculpatului M.E.M., de la vârsta de 15 ani, pe o perioadă de 2 ani, cu intermitenţe în apartamentele închiriate de acesta în Bucureşti. A ajuns la acesta prin intermediul unui taximetrist.

Tarifele erau diferite, în funcţie de preferinţele clientului: relaţii sexuale normale, raport anal, oral, sado-maso. Raporturile sexuale erau protejate. Prima oară s-a prostituat într-un apartament, unde a întâlnit-o pe S. M., fiind apoi transferată în alte apartamente. Norma era de 40 de clienţi pe săptămână. Ş.M. i-a făcut instructajul cu privire la modul în care să se machieze, cum să se comporte cu clienţii şi cum să se gospodărească

A întâlnit şi alte fete care se prostituau în aceleaşi condiţii.

Când venea clientul, tinerele se aliniau ca fotomodelele pe podium, în îmbrăcămintea cât mai sumară. Clientul alegea o tânără pe care o prefera, cu care intra în una din camerele apartamentului.

Deşi minoră şi-a pus semne de întrebare privind această activitate de prostituţie în care erau angrenate atâtea fete, dându-şi seama că în spatele M. Ş. se află cineva care conduce această afacere. Târziu a aflat că este vorba de un anume „G.” din Bucureşti, care era „încasatorul banilor” şi că regulile le stabilea tot el. G. a constrâns-o pe Ş.M. să se poarte dur cu fetele.

A precizat că a primit nişte telefoane de la defunctul D.D., prezentându-se sub identitatea lui A., chemând-o la hotel pentru a sta de vorbă, reproşându-i că a „produs” pentru G.. A fost sunată la telefon, după ce a apărut la televizor sub numele de C. şi a dezvăluit că a văzut-o pe G. M.. Aceasta a fost cazată doar o noapte în unu din apartamentele lui G., după care a dispărut. După ce a apărut C. M. la televizor, înainte de căsătorie „a început vâlvătaia prin apartamente”.

L-a recunoscut pe inculpatul M.E.M., zis G. după planşa foto pusă la dispoziţie de către procuror.

Declaraţia victimei S.M.C. se coroborează cu declaraţia concubinei tatălui său (mamei sale vitrege), C.L. din dosarul 17D/P/2008 în care a arătat că minora i s-a destăinuit, că de la vârsta de 14 ani a fost racolată de nişte taximetrişti din Bacău, care au vândut-o unui bărbat pe nume „G.”, care avea mai multe apartamente închiriate în Bucureşti, unde erau cazate mai multe fete, care practicau prostituţia în folosul său. Declaraţia martorei C.L. de la urmărirea penală a fost menţinută şi în instanţă (fila 192, 193 vol. II dosar fond).

Partea vătămată R.R., a devenit mamă când era încă minoră, fără a fi căsătorită şi fără ca paternitatea copilului să fi fost recunoscută.

La începutul anului 2004, B.A., tatăl biologic al copilului fiind arestat şi-a lăsat concubina în grija inculpatului C.C., care abia fusese liberat condiţionat din executarea unei pedepse de 6 (şase) ani de închisoare.

Văzându-l pe C.C. cu mulţi bani, partea vătămată i-a cerut mai întâi să-i împrumute nişte bani de care avea nevoie pentru întreţinerea sa şi a copilului. Părinţii părţii vătămate nu o putea ajuta pentru că nu aveau nici ei.

Inculpatul C.C. a împrumutat-o pe R.R. cu bani, de fiecare dată când i-a cerut, propunându-o totodată să practice prostituţia în Italia, pentru că alte posibilităţi de a-şi întreţine copilul nu există, având în vedere că absolvise doar 10 (zece) clase. Când i s-a făcut această propunere, partea vătămată era minoră. Cei doi au întreţinut relaţii sexuale. Inculpatul s-a comportat în aşa manieră încât a câştigat încrederea părţii vătămate, care şi-a făcut chiar şi planuri de viitor împreună, însă inculpatul nu i-a împărtăşit sentimentele. Partea vătămată fiind convinsă că altfel nu-şi va putea creşte copilul a acceptat să plece în Italia să se prostitueze însă nu avea paşaport şi nici bani de transport, gazdă ş.a. În 2004 ţara noastră nefiind membră U.E. era necesar ca persoana care ieşea din ţară să aibă o sumă mare de bani asupra sa, pentru a se întreţine, pe durata şederii limitate în străinătate.

Inculpatul i-a dat bani părţii vătămate pentru a-şi scoate paşaportul, suportând şi celelalte cheltuieli, inclusiv suma de 3.000 euro pentru a obţine permisul de şedere (sogiorno), în baza căruia a putut închiria o locuinţă. Partea vătămată a primit bani şi pentru a da anunţuri publicitare, prin care făcea cunoscut că oferă servicii sexuale, contra cost.

Inculpatul a avut grijă ca să nu fie implicat în activitatea de prostituţie care urma să fie desfăşurată de către partea vătămată, pentru a nu fi tras la răspundere penală, însă a instruit-o pe R.R. cu privire la paşii pe care aceasta trebuia să-i urmeze în străinătate, pentru a desfăşura activitatea de prostituţie.

În anului 2004, deci după ce a trecut pragul majoratului, partea vătămată a plecat în Italia, fiind condusă de către inculpat până la autocar.

Ajunsă la destinaţie, partea vătămată i-a restituit inculpatului suma de 3.000 euro, pe care a folosit-o doar pentru obţinerea unei chitanţe de la bancă, în baza căreia a primit permisul de şedere. La început inculpatul a vorbit zilnic la telefon cu partea vătămată pentru a o dirija în ale prostituţiei, apoi la 2-3 zile.

Din câştigurile realizate partea vătămată îi trimitea inculpatului cea mai mare parte, pentru ea reţinându-şi strictul necesar (chirie, alimente, publicitate). Partea vătămată i-a trimis inculpatului C.C. sume cuprinse între 200-3.000 euro, la intervale de o săptămână până la o lună, cu condiţia ca minorul rămas în grija părinţilor să aibă tot ce-i trebuie pentru întreţinere. Cei doi au convenit ca din restul sumelor trimise, inculpatul să-şi înfiinţeze o firmă de construcţii cu care să se întreţină şi să ridice o casă pentru partea vătămată, numai că nu şi-a respectat promisiunile.

Din convorbirile telefonice purtate cu mama sa, partea vătămată a aflat că inculpatul îi dădea sume mici de bani, pentru copil. Partea vătămată nu a expediat bani pe numele părinţilor săi pentru că ştia că aceştia au viciul beţiei şi că există pericolul să-i cheltuiască pe alcool.

Ceea ce a determinat-o pe R.R. să plece în Italia pentru a se prostitua a fost promisiunea inculpatului că îi va ridica o casă, pentru ea şi copil.

Deşi i-a trimis inculpatului suma necesară pentru ridicarea unei case noi, acesta a zugrăvit doar o cameră din casa părintească a părţii vătămate, pe care a mobilat-o.

Partea vătămată revenea în ţară la 3 şi apoi la 9 luni. A venit în ţară şi la înmormântarea fratelui şi apoi a tatălui său, constatând de fiecare dată că inculpatul era din ce în ce mai prosper: şi-a cumpărat un autoturism B., şi-a amenajat apartamentul ş.a.

Partea vătămată a fost adusă în ţară de 2 ori de către inculpat, care a şi transportat-o de 3 ori în Italia, asigurând-o că a făcut aceste eforturi doar pentru ea, fără a fi convinsă de susţinerile inculpatului, care se pare să fi avut alte treburi. De fiecare dată când se întâlneau, inculpatul îi cerea bani pentru firmă, pentru a-şi plăti angajaţii, fără a prezenta însă decontul sumelor primite anterior.

Mai mult, partea vătămată a fost determinată să-i lase spre păstrare bijuteriile din aur, sub pretextul că exista pericolul să fie jefuită de vreun client. Inculpatul însă nu i-a păstrat bijuteriile, aşa cum a promis, ci le-a valorificat, având grijă să o facă pe R.R. să se simtă îndatorată pentru ajutorul acordat, după arestarea fostului său concubin (tatăl natural al copilului), spunându-i că i-a dus copilul la doctor ori de câte ori a fost necesar acest lucru, că l-a înscris la creşă/grădiniţă şi că i-a cumpărat minorului cele de trebuinţă.

Iniţial R.R. a fost audiată în dosarul 1D/P/2009 în calitate de parte vătămată (fila 27-32 vol. IV dosar urmărire penală).

Deşi a constatat că inculpatul C.C. a exploatat-o, partea vătămată R.R. nu i-a reproşat nimic pentru a se putea interesa de copilul său, având în vedere şi interesul acestuia.

Partea vătămată R.R. nu s-a constituit parte civilă nici cu prilejul audierii sale în faţa primei instanţe (fila 223, 224 vol. I dosar fond).

R.R. a confirmat împrejurarea că prin intermediul său, inculpatul C.C. a cunoscut-o pe victima minoră R.G..

După decesul tatălui său a suferit o puternică depresie, care a determinat-o să nu se mai prostitueze şi să-şi câştige existenţa din muncă cinstită. Perioada cât s-a prostituat în Italia (2004-2007) i-a produs o traumă sufletească, de care nu s-a putut vindeca, deşi se străduieşte să uite.

În momentul de faţă are o slujbă onestă, şi-a luat copilul cu ea în Italia, unde este elev în clasa a IV-a.

Susţinerile părţii vătămate potrivit cărora i-a trimis inculpatului C.C. mulţi bani sunt confirmate de tabelele de la fila 54-65 vol. III dosar urmărire penală. De asemenea sunt confirmate susţinerile părţii vătămate privind ieşirile-intrările din ţară ale inculpatului C.C., cu înscrisurile de la fila 44-49 vol. IV dosar urmărire penală.

R.R. i-a trimis inculpatului bani şi pe numele altor persoane, de regulă prostituate, întrucât nu întotdeauna avea la ea actele necesare pentru expediere, printre care G.E., D.M. ş.a.

La audierea victimei R.R., inculpatul C.C. era vizibil stânjenit, neputându-şi ridica privirea de la vârful pantofilor.

Susţinerile părţii vătămate R.R. se coroborează cu declaraţiile inculpatului C.C., chiar dacă acesta a pledat nevinovat (fila 22-24 vol. II dosar fond). Acesta a confirmat că a cunoscut-o pe R.R., prin intermediul concubinului său, pe vremea când se aflau amândoi în închisoare. Partea vătămată i-a fost dată în grijă, ca nu cumva să se agaţe cineva de ea. A recunoscut că a împrumutat-o cu bani înainte de a pleca în Italia, împrumutul fiindu-i restituit. A confirmat că a primit bani de la partea vătămată, chiar dacă erau expediaţi pe numele altor persoane.

Inculpatul a arătat că, dacă ar fi ca R.R. să-i ceară banii înapoi, scăzând ce a cheltuit cu întreţinerea copilului cât şi pentru repararea casei părinteşti, ar avea o datorie de 15.000 euro.

Cum partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, suma de mai sus trebuie confiscată.

Inculpatul a recunoscut că a convins-o pe R.R. să-i predea aurul spre păstrare, dar pe care nu l-a păstrat aşa cum a promis ci l-a valorificat. Din banii obţinuţi a susţinut că ar fi achitat o amendă a fratelui părţii vătămate, R.M.. Partea vătămată nu a confirmat că fratele său ar fi avut de achitat vreo amendă. Nu este exclus ca să fie vorba de fratele care a murit. Se impune şi confiscarea contravalorii aurului.

Inculpatul C.C. a recunoscut că a cunoscut-o pe R.G. înainte de a absolvi 10 clase, prin intermediul părţii vătămate R.R., cele două fete fiind vecine.

Pe vremea aceea, inculpatul avea o iubită cu care se afla în perspectivă de căsătorie, cunoscută de cele două victime, astfel că nu poate fi suspectat de escrocarea sentimentală a acestora.

Partea vătămată R.R. a întâlnit în apartamentul inculpatului C.C. mai multe fete, însă nu a întrebat care era rostul lor acolo.

Ş.M., se consideră o victimă a traficului de persoane întrucât prin înşelăciune şi şantaj a fost exploatată sexual o perioadă îndelungată de timp, rămânând cu probleme grave de sănătate. În cursul urmăririi penale a depus la dosar mai multe acte medicale eliberate de C.D.T.V.B. din Bucureşti (fila 101 vol. II dosar urmărire penală). Din cauza exploatării sexuale la care a fost supusă de la o vârstă fragedă, a ajuns ca din 2008 să facă analize din 3 în 3 luni, ajungând de multe ori la urgenţe, la ameţeli, dureri de cap foarte mari până a fost diagnosticată cu sindromul postmenopauză. Nu va putea avea copii niciodată. Dacă ar fi ca M.E.M. să plătească pentru tot răul care i l-a făcut i-ar trebui câteva vieţi.

S-a constituit parte civilă în cauză încă din cursul urmăririi penale, cu 20.000 euro daune morale şi 2.000 ron, daune materiale reprezentând contravaloarea tratamentelor medicale efectuate.

În instanţă s-a constituit parte civilă iniţial, printr-o cerere depusă la dosar de avocata sa (fila 161 vol. I dosar fond).

A solicitat protecţia autorităţilor şi să fie audiată în condiţiile art. 77/1 Cod procedură penală (fila 160 vol. I dosar fond).

A fost audiată în instanţă pe larg, la termenul din 7 iunie 2012, când s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro plus contravaloarea cheltuielilor medicale făcute pentru redobândirea sănătăţii (fila 216-220 vol. I dosar fond).

A fost audiată în condiţiile art. 77/1 Cod procedură penală, instanţa constatând în mod nemijlocit că este suferindă, de nerecunoscut faţă de cum arăta în fotografiile aflate la fila 48, 54 vol. III dosar urmărire penală şi 195, 199 vol. II dosar urmărire penală.

Despre denunţul susnumitei (fila 16-19 vol. III dosar urmărire penală) s-a făcut vorbire mai sus. Prin denunţarea faptelor supuse judecăţii, Ş.M. a rupt lanţurile sclaviei.

Aşa după cum rezultă din cele arătate mai sus, M.E.M., începând din 2002 a desfăşurat în capitală o afacere de prostituţie, transformând apartamentele închiriate în bordeluri, intitulate saloane de masaj erotic.

În ţara noastră prostituţia nu este legalizată, astfel că bordelurile nu funcţionau legal.

Pentru a se pune la adăpost de răspunderea penală susnumitul avea nevoie de un om de încredere, pentru că vroia să-şi păstreze mâinile curate, deşi activitatea era murdară, având însă grijă să încaseze foloasele.

Pentru M.E.M. acea persoană de încredere a fost Ş.M., pe care a cunoscut-o în 2003.

Ş.M. rămăsese însărcinată, fără să fi fost măritată. Când i-a adus la cunoştinţă vestea tânărului P.O., acesta a refuzat să o ia de nevastă, spunându-i că nu era pregătit pentru aşa ceva, recomandându-i avortul, fără a-i da însă bani pentru aşa ceva. La data respectivă, Ş.M. nu avea serviciu, deci nici bani, iar părinţilor săi nu le putea cere ajutor pentru că i-ar fi îndurerat prea tare, fiind singura lor fiică.

Sfătuindu-se cu P.O. cu privire la ce era de făcut, acesta i-a sugerat să plece la Bucureşti şi să se angajeze la un cunoscut de-al său, M.E.M., om de afaceri, bărbat serios, căsătorit.

Neavând alternativă, Ş.M. a acceptat propunerea. Cheltuielile de transport cu microbuzul până în capitală au fost suportate de P.O..

Ş.M. a fost aşteptată la destinaţie de M.E.M., care a condus-o cu maşina personală (un C. vechi) la el acasă, unde se afla şi soţia sa, M. CA. - M..

Despre angajare, cei doi au discutat a doua zi, când soţia inculpatului era plecată cu treburi, prin oraş. Cu acel prilej, M.E.M. i-a adus la cunoştinţa M. Ş.că în Bucureşti urmează să se prostitueze pentru el şi că ar fi cumpărat-o în acest scop de la P.O., cu 200 euro.

Bineînţeles că Ş.M. a refuzat vehement, primind însă o palmă şi fiind ameninţată că va fi stropită cu acid pe faţă.

Dacă cineva a înşelat-o pe Ş.M., ori dacă i-a întins o capcană, acela a fost P.O., nicidecum M.E.M., care i-a lăsat timp de gândire.

Este posibil ca acel P.O. să facă parte din categoria furnizorilor de materiale de exploatare sexuală, cu privire la care, prin rechizitoriu s-a disjuns cauza.

P.O. nefiind confruntat cu M.E.M. nu există o certitudine cu privire la vânzarea-cumpărarea M. Ş..

Aceasta neavând bani ca să se întoarcă la Bacău a acceptat propunerea inculpatului.

În ziua următoare, M.E.M. zis G. a condus-o în zona M.V., unde, însoţită de o altă fată C., care era tot din Bacău au fost puse să închirieze un apartament pe numele lor.

Din acel moment, în apartament au fost aduse şi alte fete, pentru prostituţie iar sumele de bani primite de la clienţi erau ridicate în fiecare seară, de către inculpat.

După ce a întrerupt sarcina, Ş.M. a fost obligată să se prostitueze, fără a i se oferi o pauză pentru refacerea organismului, fiind victima unei exploatări nemiloase.

Pentru a-şi face publicitate, M.E.M. i-a cerut să frecventeze un local „S.C.” din capitală.

Fetele au fost date afară din apartament de către proprietară, după un scandal cu cei de la „S.C.”.

Ş.M. a revenit în Bacău, la părinţi, cărora bineînţeles nu le-a spus nimic despre avort, nici de prostituţia practicată în capitală câteva săptămâni.

La sfârşitul lunii mai 2004, inculpatul M.E.M. a căutat-o acasă, cerându-i să se prostitueze în continuare, că altminteri îi va informa pe părinţii acesteia că s-a prostituat câteva luni în capitală ameninţând-o totodată şi cu mutilarea feţei cu acid.

De frică, Ş.M. a acceptat, primind de la inculpat un milion de lei vechi, pentru drum.

Inculpatul M.E.M. a găsit în capitală un alt apartament, pe care l-a închiriat tot pe numele M. Ş., recomandându-se soţul acesteia, aşa cum procedase şi cu prilejul închirierii celuilalt apartament.

În vara anului 2004, după ce s-a întors de la mare, Ş.M. a fugit din nou, revenind şi de această dată la părinţi.

Din nou inculpatul a căutat-o acasă pentru a o convinge să nu mai fugă. Pentru a o constrânge să nu mai fugă a ameninţat-o că are fotografii compromiţătoare ale acesteia, pe care le va arăta părinţilor, care astfel vor afla adevărata sa îndeletnicire în capitală a fiicei lor.

Şi de data aceasta partea vătămată a acceptat, tot de frică. A primit din nou bani de drum şi în septembrie 2004, era din nou în capitală, într-un alt apartament, închiriat în aceleaşi condiţii.

Apoi, a locuit în mai multe apartamente, în diferite zone ale capitalei, în care s-au perindat mai multe fete, aduse de „G.” şi de către prietenii săi din Bacău, majoritatea fetelor părăsind locaţiile în care li se facilita practicarea prostituţiei, datorită condiţiilor puse de acesta, care le lua aproximativ 80% din sumele obţinute şi le obliga să „lucreze” 10 (zece) ore pe zi, pentru a-şi îndeplini un anumit „plan” stabilit tot de el.

Inculpatul M.E.M. a obligat-o să dea anunţuri în diferite publicaţii în care se specifică, de regulă, faptul că se prestau activităţi de masaj.

Ş.M. a declarat că primea şi clienţi trimişi de către inculpat.

În vara anului 2006, datorită faptului că nu mai putea suporta condiţiile, stresul, presiunile la care era supusă de către inculpatul M.E.M., s-a hotărât să nu se mai prostitueze, fugind din nou la Bacău. Timp de aproximativ un an şi jumătate nu s-a mai văzut cu inculpatul.

Prin luna noiembrie 2007 a fost căutată din nou de către inculpat, care i-a propus să meargă la Bucureşti, spunându-i că de această dată ea se va ocupa să instruiască alte fete, pe care le va aduce el, pentru a se prostitua în aceleaşi condiţii pe care ea le cunoştea.

Ş.M. a refuzat oferta inculpatului, care i-a propus atunci să lucreze ca picolo la cafeneaua deschisă de soţia acestuia în M.B., lucru cu care a fost de acord.

Aici, nu a lucrat cu carte de muncă ci i se cerea ca să le îndrume către el pe fetele care veneau să dea interviuri pentru angajare la cafenea şi să le recomande slujbe în capitală.

În ianuarie 2008, M.E.M. i-a spus că nu o mai ţine să lucreze la cafenea şi că trebuie să meargă din nou în Bucureşti pentru a se prostitua, deoarece a mai găsit şi alte fete din Bacău care vor merge pentru acelaşi lucru.

Deşi Ş.M. i-a spus inculpatului că nu vrea să se prostitueze, inculpatul M.E.M. a început să o ameninţe că va spune tuturor prietenilor din Bacău şi va aflat tot oraşul cu ce s-a ocupat în capitală, va spune familiei ei, le va face rău membrilor familiei cât şi ei personal.

Fiindu-i milă de tatăl său grav bolnav (paralizat), Ş.M. a acceptat din nou să vină în capitală, pentru prostituţie.

A locuit împreună cu G. R., actual Ş. şi D.S., într-un apartament din Bucureşti pe care l-a închiriat în aceleaşi condiţii ca şi în cazurile precedente. A dat alte anunţuri publicitare prin presă.

Aici cele 3 (trei) au întreţinut raporturi sexuale cu diferiţi clienţi iar sumele de bani obţinute trebuiau depuse săptămânal de Ş.M. într-un cont deschis la R.B. de M.E.M., care se afla în Bacău, unde se ocupa de cafeneaua soţiei sale şi mai ales de racolarea altor tinere, pe care urma să le trimită în Bucureşti, pentru a se prostitua în interesul său.

La sfârşitul lunii februarie 2008 a început să o ameninţe, prin intermediul telefonului său mobil cât şi verbal ori prin SMS, pe Ş.M., reproşându-i acesteia cât şi celorlalte fete că nu-şi îndeplineau „planul” impus şi nu-i trimitea suficienţi bani.

Câteva mesaje de ameninţare prin telefonul mobil au fost salvate şi se află la fila 41-44 vol. III dosar urmărire penală.

Datorită traficului aglomerat din capitală, Ş.M. nu a ajuns la ora stabilită la bancă pentru a-i trimite banii inculpatului, motiv pentru care acesta a ameninţat-o rău de tot, s-a purtat grosolan, ca un sălbatic.

Acest incident a fost picătura care a umplut paharul suferinţelor şi a umilinţelor de tot felul, după care Ş.M. a depus denunţul.

În mod constant M.E.M. a pledat nevinovat.

Referitor la bani a arătat că a împrumutat-o pe M. Ş.cu mulţi bani, pe care aceasta i-a restituit eşalonat, dar nu în totalitate şi că ar fi depus denunţul pentru a scăpa de datorie.

În ceea ce priveşte banii, odată a spus că ar fi fost vorba de câteva mii de euro, altă dată că ar fi fost câteva sute de milioane de lei.

În dovedirea susţinerilor sale, inculpatul a cerut instanţei în mod insistent să solicite relaţii de la bancă (BCR), cu privire la viramentele bancare făcute de el, fără a preciza de la care sucursală/filială/ghişeu bancar a făcut viramentul. Cererea nu i-a fost admisă pentru că se urmărea tragerea de timp, în condiţiile în care a precizat iniţial că a trimis banii prin poştă, nicidecum prin virament bancar, cât şi personal în Bucureşti.

Instanţa constată că nu a fost vorba de nici un împrumut, ci de investiţia făcută de inculpat în afacerea de prostituţie, în vederea închirierii apartamentelor, a plăţii anunţurilor publicitare, pentru achiziţionarea telefoanelor mobile ş.a.

Inculpatul a mai arătat că ar fi împrumutat-o pe M. Ş.cu bani, cu camătă, iar într-o altă variantă că pentru a o împrumuta, la rândul său s-ar fi împrumutat cu camătă.

S-a dovedit că în timp ce era obligată să se prostitueze în interesul inculpatului M.E.M., numitei Ş.M. i-a murit mama, însă această împrejurare nu constituie o probă, în sensul că inculpatul i-ar fi dat bani cu împrumut pentru a-şi înmormânta mama. Pentru înmormântare nu se cheltuiesc sute de milioane de lei.

Dovezi scrise cu privire la existenţa unui contract de împrumut nu există.

Oricum cămătăria, nu este permisă de lege, astfel că ipoteza sacrificiului pentru obţinerea banilor daţi cu împrumut nu poate fi luată în considerare.

Legea obligă la confiscarea, atât a banilor investiţi în afacerea prostituţiei, cât şi a banilor obţinuţi din prostituţie.

Din probele dosarului rezultă că în timp s-au prostituat vreo 40 de tinere, în aproximativ 7 (şapte) apartamente din capitală, ceea ce înseamnă că afacerea de prostituţie a dobândit proporţii uriaşe, în condiţiile în care prostituţia nu este legalizată în ţara noastră.

Activitatea s-a desfăşurat după nişte reguli impuse de către inculpatul M.E.M. însă regulamentul de ordine interioară (un veritabil R.O.I.) a fost implementat de Ş.M.. Aceasta a fost pentru inculpat cm ceea ce este un diriginte de şantier în construcţii, ori un arendaş în agricultură.

Susnumita fiind obligată să ţină evidenţa încasărilor, să facă plăţile pentru utilităţi şi mai ales să împartă banii, conform procentelor stabilite prin R.O.I., în realitate a fost pusă şi să spele banii rezultaţi din prostituţie, care-i reveneau inculpatului. Acesta a introdus banii în afacerile la vedere ale soţiei sale ori în afacerile cu material lemnos, având o firmă paravan cu un astfel de obiect, ca bani curaţi ori îi juca la cazinou, fiind cunoscut ca un împătimit al jocurilor de noroc.

Pentru aceste sarcini în plus, Ş.M., care, nu numai că n-au fost deloc uşoare, dar erau şi periculoase, Ş.M. nu a fost scutită de la exploatarea sexuală, fiind obligată să se prostitueze la fel ca celelalte tinere, având aceeaşi „normă” de îndeplinit şi chiar mai mult. Dacă se întâmpla ca vreo fată să fie bolnavă ori în incapacitate de a întreţine raporturi sexuale, pentru realizarea planului stabilit de inculpat era obligată să se sacrifice şi să se prostitueze în locul fetei/lor respective şi acest lucru s-a întâmplat de multe ori, fapt ce explică de ce s-a îmbolnăvit atât de grav.

Inculpatul a încercat să dea vina pe Ş.M., în sensul că ea ar fi racolat fetele, le-a învăţat cum să se prostitueze, ea a primit şi împărţit banii, însă instanţa constată că a fost folosită de către inculpat în aceste scopuri, ca o sclavă, prin constrângere, ameninţare, şantaj şi chiar prin escrocare sentimentală, pentru a se pune la adăpost de răspundere penală.

Or, Ş.M. nu poate fi trasă la răspundere penală, nu numai pentru că a comis faptele prin constrângere, dar şi pentru că s-a desistat, motiv pentru care nici nu a fost trimisă în judecată.

M.E.M. şi Ş.M. n-au fost asociaţii afacerii de prostituţie, chiar dacă au colaborat, câştigurile n-au fost împărţite ca între asociaţi, ci foloasele au fost încasate doar de către primul.

Ş.M. se consideră o victimă a traficului de persoane. La fel este considerată şi în cuprinsul rechizitoriului.

S-au exercitat într-adevăr violenţe împotriva sa, atât fizice cât şi verbale, susţinerile acesteia privind rănile provocate de inculpat cu ţigara aprinsă sunt credibile însă nu întrebuinţarea violenţelor a fost determinantă. S-a arătat mai sus din ce cauză nu se poate reţine că Ş.M. ar fi fost indusă în eroare de către inculpat, cu privire la oferirea unui loc de muncă onest. Recrutarea acestei victime prin înşelăciune este exclusă, un vicleşug dacă a existat nu a aparţinut inculpatului.

După episodul violent, cu rănile provocate de inculpat, cu ţigara aprinsă, care a avut loc la început, Ş.M. a fugit, revenind acasă în Bacău, la părinţi. Din cele arătate mai sus rezultă că susnumita a fugit de mai multe ori, cu intenţia de a pune capăt obligaţiei de a se prostitua şi de a fi omul de încredere al inculpatului M.E.M..

De fiecare dată însă a fost căutată la domiciliul părinţilor săi de către inculpat care, prin şantaj a obligat-o să revină în capitală pentru a-şi continua activitatea, în aceleaşi condiţii înrobitoare.

Ş.M. a fost şantajată prin ameninţarea cu sluţirea şi mai ales prin darea în vileag în faţa părinţilor săi a secretului legat de avortul făcut, prin darea în vileag a fotografiilor compromiţătoare din care rezultă adevărata sa îndeletnicire din capitală, fiind astfel obligată să facă ceea ce i-a cerut inculpatul.

Din probele dosarului rezultă că Ş.M. provenea dintr-o familie, cu o scară de valori corectă, că şi-a iubit părinţii, pe care nu vroia să-i îndurereze pentru a nu-i avea pe conştiinţă, fiindu-i teamă că dacă aceştia vor afla cu ce se ocupă în realitate vor muri, în condiţiile în care aveau deja probleme grave de sănătate.

Inculpatul M.E.M. având un coeficient de inteligenţă ridicat a speculat problemele de conştiinţă şi frământările victimei, obţinând de fiecare dată acceptul acesteia de a relua activitatea în apartamentele din capitală unde se desfăşura prostituţia la scară industrială. Susnumitul a revenit la Ş.M. după fiecare fugă a acesteia şi pentru că nu a găsit o altă femeie care să o înlocuiască în problemele de management ale afacerii de prostituţie. Ş.M. nu era importantă pentru inculpat ca prostituată ci ca om de încredere, prin intermediul căreia îşi rezolva treburilor murdare, păstrându-şi mâinile curate, fiind practic de neînlocuit sub acest aspect.

Deşi a şantajat-o pe Ş.M., nu s-a impus extinderea procesului penal pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 194 Cod penal, pentru că şantajul în realitate constă într-o constrângere, fiind absorbit de constrângerea la prostituţie, din latura obiectivă a infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. 2 Cod penal.

Constrângerea presupunea obligarea, forţarea unei persoane să facă ceva, fie prin forţa fizică, fie prin şantaj. O persoană poate fi obligată să se prostitueze însă pentru a accepta să fie şefa prostituatelor, să administreze activitatea acestora, să colaboreze cu patronul afacerii de prostituţie, în afara constrângerii fizice este absolut necesară şi o constrângere morală.

Împrejurarea că Ş.M. a fost şefa rezultă şi din declaraţiile inculpatului C.C., care la urmărire penală a arătat că … am văzut-o de multe ori pe Ş.M. … ea controla fetele, am înţeles că o pusese G. un fel de şefă … cred că a avut şi o slăbiciune în raport cu aceasta (fila 184 vol. I dosar urmărire penală).

După cum s-a arătat mai sus, Ş.M. a fost în acelaşi timp prostituată, la fel ca oricare din tinerele care s-au prostituat în apartamentele inculpatului M.E.M., închiriate în acest scop, dar şi şefa fetelor obligate să se prostitueze, cele două activităţi fiind concomitente.

Victima nu a început activitatea ca prostituată, ca apoi să fi urcat în ierarhia prostituţiei, în calitate de şefă, deşi cu prilejul ultimelor diligenţe depuse de către inculpat i-a promis un regim oarecum privilegiat, fără a se ţine însă de cuvânt. Nici invers nu s-au petrecut lucrurile, adică să fi fost şefă la început şi apoi prostituată de rând.

Prin urmare, nu se poate reţine că Ş.M. a fost în acelaşi timp victima infracţiunii de trafic de persoane cât şi victima infracţiunii de proxenetism, deşi pentru constrângerea sa inculpatul s-a folosit de toate „armele de convingere”.

Cele două activităţi ale victimei Ş.M. neputând să fie separate, întrucât s-au desfăşurat simultan, având în vedere că şantajul a fost determinant pentru constrângerea sa la prostituţie, se va reţine că a fost victima infracţiunii de proxenetism, nicidecum a infracţiunii de trafic de persoane, neavând relevanţă împrejurarea că aceasta din urmă infracţiunea este mai gravă decât prima, dacă le analizăm după cuantumul pedepselor prevăzute de lege, întrucât nu poate fi aplicat acelaşi raţionament ca la contopirea pedepselor pentru fapte concurente.

Ş.R. fostă G. a fost victima traficului de persoane, pentru că a fost recrutată prin înşelăciune, la fel şi V. O. - D. actual K.

Victima A.M. a fost victima traficului de persoane, pentru că a fost vândută şi cumpărată de mai multe ori.

Partea vătămată M.S. - E. a fost victima infracţiunii de proxenetism, la fel ca şi D.S., S.B. şi S.A.M., care s-au prostituat de bunăvoie.

Victima minoră R.G. a fost victima infracţiunii de trafic de persoane, pentru că a fost vândută. Din declaraţia părţii vătămate Ş.M. rezultă că majoritatea fetelor aduse de inculpatul C.C. în apartamentele lui M.E.M., au fost vândute.

Victima R.R. a fost victima infracţiunii de trafic de persoane.

Potrivit DEX, cuvântul trafic are şi înţelesul de comerţ ilicit. A trafica înseamnă a face trafic, realizând profituri ilicite, a face operaţii clandestine, traficantul fiind persoana care face comerţ ilicit, iar prin traficare se înţelege acţiunea de a trafica şi rezultatul ei.

Or, vânzarea-cumpărarea de oameni este un comerţ ilicit.

Infracţiunea de trafic de persoane constă în obţinerea de profituri de pe urma exploatării unor persoane sau chiar a vinderii lor. Modalităţile alternative prin care se comit aceste infracţiuni sunt prevăzute de art. 12 şi 13 din Legea 678/2001, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane, în scopul exploatării acesteia.

Toate victimele din acest dosar au fost exploatate sexual, speculându-se situaţia materială precară, conflictele familiale cu care se confruntau, nivelul scăzut al instrucţiei ş.a.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost stabilită prin examinarea mijloacelor de probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătoreşti, indicându-se între paranteze filele din dosare avute în vedere.

Infracţiuni de felul celor supuse judecăţii se comit în cadrul grupurilor de criminalitate organizată.

Inculpaţii M.E.M. şi C.C. au fost trimişi în judecată şi pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea 39/2003, raportat la art. 323 Cod penal, pe considerentul că s-a identificat o conexiune infracţională cu defunctul D.D.C., gestionând împreună o afacere de prostituţie, în cadrul căreia, unele fete au fost victimizate sub aspectul exploatării sexuale, iar altele au acceptat să practice prostituţia de bunăvoie, în vederea obţinerii unui beneficiu financiar comun, dar diferit sub aspectul procentului care îi revenea fiecărui traficant proxenet.

Din probele dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că cei trei s-au cunoscut, având preocupări legate de exploatarea prostituţiei şi chiar au colaborat, câte 2 (doi) şi în câteva situaţii toţi trei.

Grupul infracţional organizat este definit în cuprinsul art. 2 lit. a din Legea 39/2003 însă în ceea ce priveşte noţiunea de asociere, regăsită în conţinutul art. 323 Cod penal raportat la art. 8 din Legea 39/2003, nu este definitivă prin lege.

Potrivit doctrinei, prin asociere se înţelege o structură organică, o repartizare a atributelor între membrii grupării, un program de activitate în care trebuie să intre săvârşirea unei sau mai multor infracţiuni, asocierea fiind o pluralitate constituită de făptuitori.

Instanţa constată că din probele administrate în cauză nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 323 Cod penal, cu raportare la art. 8 din Legea 39/2003, întrucât cooperarea dintre inculpaţi la săvârşirea faptelor supuse judecăţii a fost una specifică participaţiei ocazionale, prevăzută în Titlul III, Capitolul III din Partea Generală a Codului penal.

Infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută în art. 323 Cod penal şi participaţia penală reglementată în art. 23 şi următoarele Cod penal sunt instituţii diferite.

În cazul participaţiei, pericolul social provine din comiterea infracţiunii, pluralitatea reprezentând un element de accentuare a pericolului, care însă nu derivă din faptul că sunt mai mulţi infractori, ci din săvârşirea infracţiunii.

În cazul asocierii pentru săvârşirea de infracţiuni, pericolul social provine din însăşi constituirea şi finanţarea pluralităţii, al cărei scop este comiterea unei sau mai multor infracţiuni, asocierea având o existenţă independentă, cu o durată de timp şi implică o activitate de organizare a acţiunilor infracţionale, ceea ce în cauză nu poate fi reţinut pentru că nu rezultă din probaţiunea administrată.

Afacerea de prostituţie aparţinea doar inculpatului M.E.M., nicidecum a celor trei.

Inculpatul M.E.M. îşi recruta singur victimele dar a şi primit fete atât de la C.C. pentru prostituţie, cât şi de la defunctul D.D.C.

Colaborarea cu acesta in urmă a fost sporadică pentru că la rândul său avea propria afacere de prostituţie.

Cei trei s-au cunoscut fără putinţă de tăgadă, îşi comunicase reciproc numerele de telefon, se întâlneau atât în Bacău cât şi în capitală. Cu toate acestea, cei trei au colaborat ocazional, pe baza înţelegerilor prealabile, pe linia recrutării de fete pentru prostituţie. Deşi au colaborat, relaţiile dintre ei nu s-au caracterizat prin colegialitate, solidaritate ci dimpotrivă prin concurenţă, invidie, răutate, ducându-se o adevărată bătălie pentru a-şi fura unul altuia resursele umane pentru exploatare sexuală.

Până la urmă, afacerea de prostituţie a lui M.E.M. a încetat pentru că Ş.M.  a făcut denunţul penal dar şi pentru că un partener de afaceri a vrut să-i „fure” afacerea, reuşind să pună pe fugă fetele.

Reţinându-se împrejurarea că Ş.M.  a fost victima infracţiunii de proxenetism, nicidecum a infracţiunii de trafic de persoane, urmează a se proceda la schimbarea încadrării juridice, în ceea ce priveşte infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului M.E.M., din autor al infracţiunii de trafic de persoane în autor al infracţiunii de proxenetism.

Cele două activităţi desfăşurate de Ş.M. neputând fi separate pentru că s-au desfăşurat simultan, în sarcina inculpatului M.E.M. nu se pot reţine două infracţiuni, potrivit art.5 din RIL XVI/2007 publicat în M.Of. 542/17 iulie 2008.

Traficul de persoane se deosebeşte de proxenetism şi din felul cum s-au prostituat femeile : benevol ori forţat, dacă au fost sau nu induse în eroare, dacă au făcut sau nu obiectul unei vânzări.

S-a arătat mai sus,  cum a fost victimizată fiecare parte vătămată.

În funcţie de aceste aspecte se va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.E.M..

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.C., una din victimele sale şi anume R.R. s-a prostituat în străinătate (Italia).

S-a arătat mai sus că partea vătămată nu a fost forţată şi nici ameninţată, prostituându-se de nevoie, deoarece fusese convinsă de către inculpat că alte posibilităţi de a-şi creşte copilul nu va avea. Acesta chiar dacă nu i-a promis un loc de muncă onest în străinătate, pentru a-i obţine acceptul, de a practica prostituţia a indus-o în eroare, astfel încât să intre în panică şi să accepte propunerea făcută. Prin declaraţia sa, inculpatul C.C. a arătat : Prin anul 2004, R.R. îşi căuta o slujbă. M-am oferit să o ajut dar nu am găsit (fila 22 vol.II dosar fond). Instanţa constată că inculpatul nu a fost sincer atunci când a făcut precizarea de mai sus, deoarece nu a făcut dovada diligenţelor depuse pentru a-i găsi o slujbă onestă. Mai mult decât atât i-a dat şi bani să-şi procure paşaportul, bani de drum cât şi de şedere, pentru că la data respectivă fără o dovadă în acest sens nu i s-ar fi permis intrarea în Italia. Partea vătămată a fost îndrumată pas cu pas de către inculpat cu privire la ceea ce avea de făcut în Italia : în ce localitate să ajungă, cum să-şi caute gazdă, cum să dea anunţurile publicitare ş.a. Tot  acest ajutor nu a fost acordat dezinteresat de către inculpat ci în scop de exploatare.

La plecarea iniţială, partea vătămată a fost condusă de către inculpat doar până la autobuz. La data respectivă lui C.C. îi era frică de închisoare, deoarece abia fusese liberat condiţionat, fiind recidivist, însă ulterior a prins curaj şi a condus-o pe R.R., de câteva ori, cu maşina, atât la dus cât şi la întors în Italia.

Transportul victimei din ţara de origine prin ţările de tranzit în statul de destinaţie, ca modalitate alternativă prin care se realizează latura obiectivă a infracţiunii de trafic de persoane, nu trebuie să se realizeze chiar de la început, ori de fiecare dată. În cazul infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată, victimele se duc în străinătate şi se întorc în ţară de câteva ori.

În cazul acestei părţi vătămate s-a dovedit că a revenit în ţară de mai multe ori, atât pentru a-şi vedea copilul cât şi pentru înmormântarea rudelor apropriate (tată, frate).

Prin grija inculpatului C.C., victima R.R. a fost găzduită o noapte în unul in apartamentele închiriate de inculpatul M.E.M..

Dacă în ceea ce priveşte exploatarea sexuală a unei femei în ţară, fapta celui vinovat poate să constituie proxenetism ori trafic de persoane, atunci  când o persoană este racolată, trimisă în străinătate, transportată în străinătate pentru prostituţie, cel vinovat de regulă este autorul infracţiunii de trafic de persoane.

Faptele de trafic de persoane supuse judecăţii s-au comis în formă continuată. În cazul infracţiunilor cu durată de consumare, prezintă importanţă momentul epuizării.

Când şi-a început activitatea infracţională, inculpatul C.C. era recidivist postcondamnatoriu, însă la epuizarea infracţiunilor, recidiva a devenit post executorie.

Inculpatul C.C.  prin apărătorul său contestă recidiva pentru că anterior n-ar fi fost condamnat pentru fapte similare însă pentru a se reţine recidiva nu este necesar ca cel în cauză să fi fost condamnat pentru aceleaşi infracţiuni.

Având în vedere cum a fost trimis în judecată inculpatul C.C. se va proceda la schimbarea încadrării juridice.

Vinovăţia ambilor inculpaţi a fost pe deplin dovedită, cu excepţia infracţiunii prev. de art.323 cod penal raportat la art.8 din L.39/2003, care nu a existat.

Incriminarea proxenetismului în codul penal reprezintă îndeplinirea obligaţiei asumată de statul român prin D.482/1995 de aderare la Convenţia pentru reprimarea traficului de fiinţe umane şi a exploatării prostituării acestora, care prevede că părţile la această convenţie decid pedepsirea oricăror persoane care, pentru a satisface pasiunile altei persoane, ademeneşte, atrage sau îndeamnă, în vederea prostituării, o altă persoană, chiar cu consimţământul acesteia, sau care exploatează prostituţia altei persoane chiar cu consimţământul acesteia. În preambulul convenţiei se arată că „prostituţia şi răul care o însoţeşte, traficul de fiinţe umane în vederea prostituării sunt incompatibile cu demnitatea şi valoarea persoana umane şi pun în pericol bunăstarea individului, a familii şi a comunităţii”.

La rândul său, traficul de persoane este o infracţiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social şi una din cele mai josnice, cinice şi abjecte manifestări al conştiinţei înapoiate.

Traficul de persoane constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului şi a demnităţii umane şi implică practici crude, cum ar fi abuzul şi înşelarea persoanelor vulnerabile, precum şi folosirea violenţei, a ameninţărilor, a dependenţei pentru datorii şi a constrângerii.

Potrivit Deciziei cadru a Consiliului din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane în 2002/629/JAI, o victimă este considerată a fi vulnerabilă, printre altele şi când infracţiunea a fost săvârşită în scopul exploatării prostituţiei altuia şi a altor forme de exploatare sexuală.

Vinovăţia inculpatului M.E.M. rezultă în principal in declaraţiile victimelor sale. În mod constant acesta a pledat NEVINOVAT. Susnumitul a precizat că atunci când a cunoscut-o pe Ş.M. aceasta era deja prostituată. Mai mult, aceasta ar avea un frate condamnat pentru un omor care a îngrozit Bacăul.

Dacă o fi adevărat că Ş.M. are un frate criminal, nu prezintă nici o relevanţă în cauză pentru că nu trebuie să fie desconsiderată exploatată pentru fapta altuia.

Nu s-a dovedit că Ş.M. fusese prostituată, înainte de a-l cunoaşte pe inculpatul M.E.M., împrejurarea că susnumita suferise o decepţie sentimentală fiind cu totul altceva.

Inculpatul M.E.M. a denigrat-o pe Ş.M., astfel încât susţinerile sale să nu fie credibile. Dacă într-adevăr o fi fost prostituată, inculpatul nu trebuia să o racoleze pentru prostituţie şi să o facă omul său de încredere şi în acelaşi tip să o exploateze ca pe o sclavă.

Analizând declaraţiile victimei Ş.M. nu s-au constatat neconcordanţe, ceea ce înseamnă că a spus adevărul, susţinerile sale coroborându-se cu cele declarate de către celelalte victime.

Vinovăţia inculpatului M.E.M. rezultă şi din declaraţiile inculpatului C.C..

Acesta din urmă a avut o poziţie oscilantă, a pledat NEVINOVAT, însă din comportarea sa a rezultat că îi pare rău, recunoscând şi împrejurarea că a tras foloase, în special de pe urma părţii vătămate R.R..

Vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedită, urmează a fi condamnaţi la pedeapsa închisorii, pentru fiecare infracţiunea reţinută în sarcina lor.

Legislaţia europeană cere ca în cazul acestor infracţiuni grave, pedepsele să fie disuasive.

La individualizarea judiciară a pedepselor şi a modului lor de executare vor fi avute în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepselor, gradul de pericol social al faptelor comise, persoana infractorilor şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Astfel vor fi luate în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 cod penal, avându-se în vedere împrejurările comiterii faptelor, cât şi comportarea inculpaţilor în timpul procesului.

Inculpatul C.C. provine dintr-o familie modestă. A rămas orfan de tată de la vârsta de 2 ani, iar la vârsta de 13 ani a fost alungat de acasă de mama sa, bolnavă psihic.  A fost crescut de o bunică.  A absolvit liceul, fără a promova examenul de bacalaureat. Cu toate că ştia încă di copilărie ce este necazul, din probele dosarului rezultă că a manifestat dispreţ faţă de fetele sărace, care nu puteau fi ajutate de părinţi s-şi termine studiile şi să-şi găsească o slujbă cinstită. Din caracterizarea făcută de Ş.M. rezultă că se credea un mic zeu şi nimeni din anturajul său nu îi ieşea din cuvânt. Avea multă încredere în ele, fiind convins că îi cad fetele la picioare.

Oricum, era persoana care îi aducea fete lui M.E. (fila 69 vol.II dosar urmărire penală).

La fila 68 vol.II doar urmărire penală se află lista cu fetele aduse de C.C. pentru a se prostitua în apartamentele lui M.E.M..

Că inculpatul C.C. era arogant rezultă şi din cele relatate de partea vătămată R.R., care a arătat că pe S.C., un subordonat de al său, cu care a fost obligată să se căsătorească de formă, îl numea sclav (fila 29 vol.IV dosar urmărire penală).

Pentru că îi inspira teamă, R.R. nu a purtat nici o discuţie despre bani cu C.C. şi nici nu a făcut cunoscut că are de gând să u se mai prostitueze (fila 30 vol.IV dosar urmărire penală).

Totuşi, în timpul procesului C.C., chiar dacă nu a spus, a manifestat compasiune faţă de fetele care au suferit di cauza lui şi nu numai.  A exploatat-o crunt pe R.R., însă a avut cât de cât grijă de copilul acesteia, fără a cheltui cu minorul atâţia bani cât a cerut.

Inculpatul M.E.M. provine dintr-o familie bună, onorabilă. Absolvind un liceu de elită din Bacău, a avut acces la o educaţie aleasă, la cultură. Era de aşteptat ca să-şi câştige cinstit existenţa, să fie un stâlp al societăţii, să fie un om bun, însă a avut grijă să păstreze doar aparenţele. Deşi i-a fost teamă de defunctul D.D.C. avându-l ca model, a împrumutat mare parte din metodele folosite de acesta pentru exploatarea fetelor. Din caracterizarea făcută de Ş.M., rezultă că este o persoană inteligentă, pasivă, violentă, cu dublă personalitate, impulsiv, vicios, căruia îi place să joace în cazinouri sume mari de bani. În perioada 2004 – 2008 a încasat sume mari de bani de la fetele care se prostituat pentru el, inclusiv de la susnumita victimă (fila 71 vol.II dosar urmărire penală).

Inculpatul M.E.M. a pus bazele unei afaceri ilegale de prostituţie, care a dobândit proporţii industriale. A inspirat o asemenea teamă în rândul victimelor, încât acestea au solicitat protecţie autorităţilor, formulând cereri pentru a fi audiate în condiţiile art.77/2 cod pr.penală.

În timpul procesului nu a manifestat nici o vagă compasiune faţă de victime.

Având în vedere întinderea urmăririlor pe care Ş.M. va trebui să le suporte ca urmare a exploatării sexuale la care a fost supusă, inculpatului M.E.M. îi va fi aplicată cea mai  aspră pedeapsă principală în legătură cu răul făcut acestei victime, astfel  încât şi prin aplicarea regulilor concursului de infracţiuni, această sancţiune să fie determinantă, la stabilirea cuantumului pedepsei de executat, Problemele de sănătate ale victimei Ş.M. echivalează cu un handicap, cu efecte pentru toată viaţa.

Inculpatului M.E.M. îi va fi aplicată o astfel de pedeapsă pentru a se înţelege că în ţara noastră, prostituţia nu este tolerată. La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate acestui inculpat, vor fi avute în vedere şi pedepsele aplicate altui inculpat din Bacău (H.O.), care a fost trimis în judecată pentru fapte similare comise cam în aceeaşi perioadă.

Inculpatul C.C. având o bună comportare în cursul judecăţii va beneficia de efectele circumstanţelor atenuante prev. de art.74 lit.c din codul penal, aplicându-i-se pedepse principale sub minimul special prevăzut de lege.

Ambilor inculpaţi le vor fi aplicate pedepse complementare şi accesorii.

După aplicarea regulilor concursului de infracţiuni, vor fi stabilite pedepsele principale de executat.

În cazul inculpatului C.C. nu este posibilă suspendarea executării pedepsei rezultante, in cauza recidivei.

Din pedepsele principale aplicate celor doi inculpaţi, vor fi scăzute perioadele executate  prin reţinere şi arest preventiv.

În temeiul art.350 ali.1 cod pr.penală, în cazul ambilor inculpaţi, măsura obligării de a nu prăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, urmând a fi stabilite şi obligaţiile pe care aceştia va trebui să le respecte.

Inculpaţilor li se va atrage atenţia ca în caz de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor stabilite se va lua împotriva lor măsura arestării preventive.

Sub aspectul laturii civile, pretenţiile victimei Ş.M. vor fi admise în parte.

În cursul judecăţii, susnumita s-a constituit parte civilă cu 100.000 euro cu titlu de daune morale, atât în scris prin intermediul avocatei sale (fila 161) cât şi oral (fila 216-220 vol.I dosar fond), precizând că a suportat cheltuielile medicale pentru redobândirea sănătăţii.

Repararea materială a daunelor morale este justificată juridic atât la nivel de principiu, de prevederile art.998-9899 cod civil, în vigoare la data faptelor, care folosesc termenul de prejudiciu, fără a distinge între cel material şi moral, cât şi dispoziţiile codului penal.

Atingerile aduse prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale – dreptul la viaţă, la integritate corporală şi la sănătate, dreptul la libertate individuală, dreptul la viaţa personală, la intimitate şi la linişte, la sensibilitate, la afecţiune şi la dragoste, dreptul la viaţa de familie,  dreptul la cinste, la onoare, la demnitate, la prestigiu şi la reputaţie, cauzează sau pot cauza nu numai prejudicii materiale, ci şi prejudicii morale.

Un criteriu fundamental consacrat de doctrină şi jurisprudenţă în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral estre echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea cuantumului unor asemenea despăgubiri, implică fără îndoială şi o doză de aproximare, obligând instanţă să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care niciodată nu va putea fi înlăturat în totalitate, şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Şi în termenii Convenţiei Europene, criteriul echităţii în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în acelaşi timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorul prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victimă.

Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere şi evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează şi pot fi astfel supuse aprecierii instanţei de judecată.

Ş.M. s-a constituit parte civilă încă din cursul urmăriri penale, însă M. E. – S. s-a constituit parte civilă, după citirea actului de sesizare al instanţei, în cursul urmăririi penale având calitatea de martor.

Partea vătămată M.S.E. s-a constitui parte civilă cu suma de 70.000 euro ( fila 50 vol.II dosar fond), în monedă naţională la data executării, întrucât a întâmpinat dificultăţi privind existenţa sa. Suma de mai sus, transformată în lei va fi confiscată însă de la inculpat,  întrucât constituie folosul acestuia de pe urma exploatării sexuale a susnumitei.

Vor fi confiscate şi foloasele realizate de inculpat, de pe urma celorlalte victime, inclusiv de pe urma victimei Ş.M.

La fel se va proceda şi în cazul inculpatului C.C..

În vederea recuperării prejudiciului, va fi menţinut sechestrul asigurator dispus în timpul procesului, asupra autoturismului inculpatului M.E.M..

Vor fi confiscate corpurile delicte şi se va dispune păstrarea suporţilor (tehnici şi optici) care au fost predate Tribunalului Bacău pentru a fi păstraţi în Camera de Corpuri Delicte, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Toate victimele au fost asistate ori reprezentate la proces de avocaţi, urmând a se indica cine anume şi-a angajat apărător şi cine a beneficiat de asistenţa juridică din oficiu.

Onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu vor fi suportate din fondul special al M.J.L.C.

Ambii inculpaţi au fost asistaţi de mai mulţi avocaţi aleşi.

În final, fiecare inculpat va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Instanţa :

I. În baza art.11 pct.2 lit.a din codul de procedură penală coroborat cu art.10 lit.a din codul pr.penală;

Achită pe inculpatul M.E.M., pentru comiterea infracţiunii prev. de art.8 din L.39/2003 raportat la art.323 cod penal, întrucât fapta nu există.

În baza art.334 cod pr.penală;

Schimbă încadrarea juridică din art.13 alin.1,2,3 raportat la art.12 alin.2 lit.a din L.678/2001 modificată, în art.329 alin.1,3 cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal (victime S.B., S.M.C. şi D.S.).

Schimbă încadrarea juridică din art.12 alin.1,2 lit.a din L.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, în  art.329 alin.1,2 cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal (victime Ş.M. şi M.S.E.).

Schimbă încadrarea juridică din art.13 alin.1,2,3 raportat la art.12 alin.1 lit.a din L.678/2001 modificată cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, în art.13 alin.1,2 din L.678/2001 modificată (victimă R.G.).

În consecinţă :

În baza art.12 alin.1,2 lit.a din L.678/2001 modificată, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal;

Condamnă pe inculpatul M.E.M., la pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane majore (victime  V.O.D., A.M. şi Ş.R. (fost G.).

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II şi lit.b din codul penal, pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art.13 alin.1,2 din L.678/2001 modificată;

Condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori ( victima R.G.).

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II şi lit.b din codul penal, pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art.329 alin.1,3 cod penal ,cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal;

Condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism ( victime S.B., S.M.C. şi D.S.).

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II şi lit.b din codul penal, pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art.329 alin.1,2 cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.

Condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism (victime Ş.M. şi M.S. E.).

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II şi lit.b din codul penal, pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b din codul penal;

Contopeşte pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea.

În baza art.35 alin.3 cod penal;

Contopeşte pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea.

Pedepse de executat : 10 (zece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II şi lit.b din codul penal.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II şi lit.b din codul penal, pe durata şi în condiţiile art.71 alin.2 cod penal.

În baza art.88 cod penal;

Scade din pedeapsa principală aplicată perioada executată în intervalul 23 decembrie 2011 – 31 mai 2013.

În baza art.350 alin.1 cod pr.penală;

Înlocuieşte măsura obligării de a ni părăsi localitatea dispusă prin d.p.606/31 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul nr.1496/110/2012/a10 cu măsura restrictivă de libertate a obligării de a nu părăsi ţara.

II. În baza art.11 pct.2 lit.a din cod pr.pen. raportat la art.10 lit.a din codul de procedură penală;

Achită pe inculpatul C.C., pentru comiterea infracţiunii prev. de art.8 din L.39/2003 raportat la art.323 cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b din codul penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.8 din L.39/2003 raportat la art.323 cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a din codul penal, întrucât fapta nu există.

În baza art.334 cod pr.penală;

Schimbă încadrarea juridică din art.12 alin.1,2, lit.a din L.678/2001 modificată, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal şi art. 37 lit.a din codul penal, în art.12 alin.1,2 lit.a din L.678/2001, modificată cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal,cu aplicarea art.37 lit.b din codul penal ( victime Ş.R. fostă G., A.M. şi R.R.).

Schimbă încadrarea juridică din art.12 alin.1,2 lit.a din L.678/2001 modificată cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal şi art. 37 lit.a din codul penal, în art.12 alin.1,2 lit.a din L.678/2001 (victimă R.G.) cu aplicarea art.37 lit.b din codul penal.

În consecinţă :

În baza art.12 alin .1,2 lit.a din L.678/2001 modificată, cu aplicarea art.37 lit.b din codul penal, art.74 lit.c din codul penal şi art.76 lit.b din  codul penal;

Condamnă pe inculpatul C.C. cu datele de stare civilă indicate mai sus, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane (victime majore Ş.R. fostă G., A.M. şl R.R.).

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II şi lit.b din codul penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art.13 alin.1,2 raportat la art.12 alin.1,2 lit.a din L.678/2001 modificată cu aplicarea art.37 lit.b din codul penal,art.74 lit.c şi art.76 lit.b din codul penal;

Condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane (victimă minoră R.G.).

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II şi lit.b din codul penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art.33 lit.a şi art.34 lit.b din codul penal;

Contopeşte pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea.

În baza art.35 alin.3 cod penal;

Contopeşte pedepsele complementare în pedeapsa cea mai grea.

Pedepse de executat : 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.-a teza II şi lit.b din codul penal.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II şi lit.b din codul penal pe durata şi în condiţiile art.71 alin.2 cod penal.

În baza art.88 cod penal;

Scade din pedeapsa aplicată perioada executată în intervalul 22 decembrie 2011 – 31 mai 2013.

În baza art.350 alin.1 cod pr.penală;

Înlocuieşte măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin d.p.606/31 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău, pronunţată în dosarul nr.1496/110/2012/a10 cu măsura restrictivă de libertate a obligării de a nu părăsi ţara.

În baza art.145/1 alin.1,2 cod pr.penală raportat la art.145 cod pr.penală;

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpaţii M.E.M. şi C.C. sunt obligaţi să respecte următoarele măsuri :

- să se prezinte la instanţele de judecată ori de câte ori vor fi chemaţi până la terminarea procesului ;

- să se prezinte la organele de poliţie desemnate cu supravegherea lor, prin d.p.606/31 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău, conform programului de supraveghere întocmit sau ori de câtre ori vor fi chemaţi;

- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu deţină , să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu se apropie de victimele prezentului dosar,d e membri familiilor acestora, de martori şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect.

Atrage atenţia fiecărui inculpat că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii sau a obligaţiilor stabilite se va lua măsura arestării preventive.

În baza art.145 alin.2/1 cod pr.penală;

Obligă pe inculpatul M.E.M. la plata sumei de 10.000 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Ş.M..

Respinge cererea victimei M.S.E. prin care s-a constituit parte civilă în cauză.

Ia act că părţile vătămate S. R. (fostă G.), A.M., V.O.D., D.S., R.G., S.B., S.M.C. şi R.R., nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art.19 din L.678/2001 modificată, art.329 alin.4 cod penal, raportat la art.188 cod penal;

Dispune confiscarea de la inculpatul M.E.M.  a sumei de 1.468.000 lei (RON) reprezentând câştigurile ilicite realizate de pe urma victimelor ( 12.000 lei Ş.R. fostă G., 50.000 lei A.M., 225.000 lei M.S.E., 240.000 lei V.O.D., 6000 lei D.S., 450.000 lei Ş.M., 25.000 lei R.G., 260.000 lei S.B., 200.000 lei S.M.C., actual Nicolae).

Menţine sechestrul asigurator dispus în timpul procesului asupra autoturismului inculpatului M.E.M..

Dispune confiscarea de la inculpatul C.C.  a următoarelor corpuri delicte : 

CD inscripţionat „DAFE”;

HDD W.D. seria WCANKL 608442;

HDD W.D. seria WCANKMO 93723

5 minicasete (proces – verbal fila 271 dosar fond), aflate în camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

Dispune confiscarea de la inculpatul M.E.M.  a cartelei SIM .

Dispune păstrarea suporţilor tehnici ( 29 buc) a suporţilor optici ( 15 buc) predaţi Tribunalului Bacău pentru a fi păstrate în Camera de Corpuri Delicte până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Constată că Ş.M., D.S., R.R. şi M.S.E. au fost reprezentate de avocaţi aleşi, care n-au solicitat obligarea inculpaţilor la plata onorariilor suportate.

Ia act că celelalte părţi vătămate au fost reprezentate de avocat desemnat din oficiu, onorariile urmând a fi suportate din fondul special al M.J.L.C. potrivit referatelor depuse la dosar.

Constată că inculpaţii cu au fost asistaţi de avocaţi aleşi.

În baza art.191 alin.2 cod pr.penală;

Obligă pe fiecare inculpat la plata de cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează :

15.000 lei, inculpatul M.E.M.

10.000 lei, inculpatul C.C..

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru inculpaţi şi de la comunicare pentru celelalte părţi.

Domenii speta

Spete similare