Anulare act administrativ

1. Obiectul cererii

Prin cererea formulată de reclamantul SC D. SRL înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.01.2013 , sub nr de dosar 579/110/2013 s-a solicitat, în contradictoriu cu C.L. BACĂU anularea actelor administrative reprezentat de. HCL 172/26.07.2012 şi HCL 323/27.12.2012 .

În motivare, reclamantul a arătat faptul că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr 100126 /28.03.2008 şi ulterior actul adiţional nr 5/04.10.2012 privind închirierea spaţiului în suprafaţă de 12,04 mp situat la parterul imobilului din Bacău , în vederea desfăşurării activităţilor de multiplicare documente , tehnoredactare acte specifice activităţii ce se desfăşoară în clădirea respectivă unde se află S.P.C.E.P. , S.P.C.E.P.S. ,S.P.C.R.P.C.I.A. ; prin HCL 172/26.07.2012 au fost încălcate dispoziţiile art 16 şi 17 din contractul de închiriere , motivat de faptul că la aceeaşi adresă s-a închiriat suprafaţa de 12 mp teren în vederea desfăşurării unor activităţi de prestări servicii şi secretariat , iar chiriaşul va trebui să aibă în dotare aparat de multiplicat , maşină de scris , calculator cu imprimantă şi tipizate speciale ; nu există nicio justificare economică pentru care ei plătesc 6100 lei /lună şi impozitele aferente închirierii , iar agentul economic pentru care s-a emis HCL contestată plăteşte 84 lei /lună , are o poziţie mai bună , având posibilitatea să selecteze potenţialii clienţi .

În drept au fost invocate dispoziţiile  Legea 215/2001 şi Legea 213/1998.

2 . SUSŢINERILE PÂRÂTEI

Pârâtul C.L. Bacău  a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică întrucât licitaţia şi modalităţile desfăşurării ei sunt organizate în condiţiile legii , conform prevederilor art 15 din Legea 213/1998 şi art 123 din Legea 215/2001 ; prin HCL 172 /26.07.2012 s-a aprobat închirierea unui spaţiu în exteriorul clădirii unde îşi desfăşoară activitatea S.P.C.E.P. , iar reclamanta are închiriată o suprafaţă de 12 ,04 mp în interiorul clădirii ; în caietul de sarcini este menţionat faptul că la licitaţie poate participa în număr nelimitat orice persoană fizică sau juridică , inclusiv reclamanta ; contractul de închiriere încheiat cu reclamanta nu cuprinde clauze privind exclusivitatea ; pentru municipalitate , participarea reclamantei la licitaţie ar fi însemnat un câştig aducându-se un beneficiu bugetului local prin cumpărarea caietului de sarcini prin plata taxei de participare la licitaţie , dar şi prin crearea unei competiţii mai strânse pentru adjudecarea la un Preţ cât mai ridicat

În drept au fost invocate prevederile art 115-118 c pr civ , Legea 213/1998 şi Legea 215/2001 .

3 Intervenţia voluntară

Prin cererea de pusă la data de 22.03.2013 în şedinţă publică,  numita SC C.C. SRL a formulat cererea de intervenţie în interes propriu , cerere respinsă ca inadmisibilă , în şedinţa publică din data de 19 .04.2013 pentru considerentele arătate în acea încheiere.

La şedinţa publică din data de 19.04.2013 , SC C.C. SRL a formulat cererea de intervenţie în interes alăturat pârâtului ,  solicitând respingerea acţiunii ; a invocat aceasta excepţia lipsei de interes întrucât reclamanta are remedii contractuale , precum şi excepţia inadmisibilităţii întrucât legiuitorul a pus la dispoziţia părţii interesate alte căi legale pentru apărarea acestor drepturi ; nu poate fi vorba despre o stânjenire sau o tulburare  a unui drept de folosinţă al reclamantei cât timp între cele două spaţii există o distanţă apreciabilă de  aproximativ de 60 metri .

3.Probatoriul administrat

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul părţilor .

4. Soluţionarea cauzei

În şedinţa publică din data de 04.10.2013 , instanţa a respins excepţia litispendenţei şi a conexităţii la prezenta cauză a dosarului  2348/180/2013  pentru considerentele arătate în încheiere .

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii , instanţa reţine că  obiectul prezentei cauze este constituit de anularea HCL 172/26.07.2012 şi HCL 323/27.12.2012 , acte administrative cu caracter individual , cea de-a doua constituind răspunsul la plângerea prealabilă prin care se solicită anularea HCL 172/2012 .Cum intervenientul accesoriu nu a indicat existenţa unei alte căi decât cea reglementată de Legea 554/2004 privind anularea unor hotărâri de consiliu local , instanţa urmează a respinge această excepţie .

Cu privire la excepţia lipsei de interes , potrivit art 1 alin 2 din Legea 554/2004 se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

În acest fel se recunoaşte dreptul de a se adresa instanţei de contencios administrative şi persoanei care fără a fi destinatarul sau beneficiarul unui act administrative individual este vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin acel act .

Legea impune existenţa relaţiei de cauzalitate între vătămare şi actul administrative atacat întrucât terţului acţiunea nu îi va aduce niciun profit în sensul drepturile subiective , ci are menirea de a i le apăra pe cele pe care le are sau le-ar putea avea dacă actul administrative unilateral nu ar fi produs efecte vătămătoare invocate de el .

Mai mult art 8 alin  (1^1) din Legea 554/2004 prevede că persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Reclamanta terţ faţă de actul contestat şi-a justificat interesul legitim  privat prin invocarea nerespectării contractului de închiriere nr 100126 /28.03.2008 şi ulterior actul adiţional nr 5/04.10.2012 privind închirierea spaţiului în suprafaţă de 12,04 mp situat la parterul imobilului din Bacău , în vederea desfăşurării activităţilor de multiplicare documente , tehnoredactare acte specifice activităţii prin emiterea HCL 172/26.07.2012.

Considerând că reclamanta justifică un interes legitim , personal , născut  şi actual  faţă de situarea spaţiilor închiriate la câţiva metri distanţă care pot diminua vadul comercial al reclamantei  , instanţa urmează a respinge excepţia lipsei de interes.

Analizând acţiunea reclamantului, prin prisma motivelor invocate şi a înscrisurilor depuse la dosar, reţine că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În fapt, prin HCL nr 172/26.07.2012 emisă de C.L. Bacău  s-a aprobat închirierea spaţiului în suprafaţă de 12  mp din, din mun Bacău în vederea montării unui modul (construcţie provizorie ) pentru prestări servicii şi activităţi de secretariat  .

În drept, potrivit dispoziţiilor articolelor 14 şi 15 din Legea 213/1998:

„ (1) Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia.

(2) Contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare.

Concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitaţie publică, în condiţiile legii.”

iar potrivit dispoziţiilor articolului 36 din Legea 215/2001

„(5) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), C.L.:

a) hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile legii”

Actul normativ care defineşte regimul juridic al dreptului de proprietate publică nu stabileşte reguli speciale referitoare la procedura de licitaţie necesară încheierii contractului de închiriere, autorităţile aplicând norma generală privind organizarea licitaţiei.

Prin raportare la cadrul legal existent, instanţa apreciază faptul că actul emis de C.L. respectă regulile generale stabilite de lege pentru închirierea imobilului. Astfel pentru încheierea contractului s-a demarat procedura licitaţiei, iar aprobarea exercitării dreptului de închiriere s-a realizat prin hotărâre a autorităţii locale, fiind respectate cerinţele impuse de articolul 14.

Prin emiterea actului administrativ contestat de reclamantă, autoritatea publică şi-a exercitat atributele dreptului de proprietate, proprietarul având dreptul de ceda folosinţa bunului. Articolul 1 din Protocolul nr 1 la Convenţie reglementează dreptul de proprietate, textul conţinând trei norme, prima cu caracter general, şi care enunţă principiul respectării acestui drept, cea de a doua normă referindu-se la privarea de proprietate, iar cea de a treia la reglementarea folosinţei bunului. Limitarea dreptului de proprietate a unităţii administrativ teritoriale prin obligarea la atribuirea folosinţei unui bun către reclamant nu poate interveni decât pentru o cauză de utilitate publică, interesul privat al unei persoane neputând fi încadrat în noţiunea de utilitate publică.

Autorităţilor administraţiei publice li se conferă, prin lege, un drept de apreciere în ceea ce priveşte realizarea unei acţiuni sau emiterea unui act, puterea discreţionară neputând face obiectul unei acţiuni în justiţie, instanţa putând fi sesizată doar cu o acţiune întemeiată pe exces de putere. Puterea discreţionară a administraţiei implică dreptul de a aprecia motivele actelor administrative, administraţia putând să decidă dacă este oportun să facă actul, care să fie conţinutul acestuia şi când să săvârşească actul respectiv. Principiul separaţiei puterilor în stat este incompatibil cu posibilitatea instanţelor judecătoreşti de a se pune în locul autorităţilor publice şi a aprecia chestiunile care exced legalităţii acţiunii administrative.

În cazul de faţă instanţa reţine faptul că autoritatea nu a depăşit limitele dreptului de apreciere şi nu a acţionat cu exces de putere, C.L. constatând că este oportună închirierea imobilului pentru prestare de activităţi de secretariat în raport de necesităţile comunităţii locale , susţinerile reclamantei referitoare la incidenţa dispoziţiilor art 16 şi 17 din contractul de închiriere nr 100126/28.03.2008  nefăcând obiectul acestui dosar . Gravele prejudicii economice şi de imagine ale reclamatei pot sta la baza formulării unei acţiuni în răspundere contractuală , nejustificând anularea unei hotărâri de consiliu local prin care se creează un mediu concurenţial în  prestarea aceluiaşi serviciu  către public .

Cu privire la lipsa cauzei emiterii actului contestat , instanţa constată că acest motiv a fost invocat în concluziile pe fond , iar părţile adverse prezente  nu au invocat tardivitatea modificării cadrului procesual , motiv pentru care instanţa va analiza şi acest motiv .

 Prin cauza actului juridic  ,potrivit dreptului comun, se înţelege obiectivul urmărit la încheierea acestuia .

Art 8 alin 3 din Legea contenciosului administrativ reglementează prioritatea interesului public faţă de liberatea contractuală . Scopul contractelor administrative presupune ca acordul de voinţă al părţilor să fie subordonat interesului public . Contractul administrativ nu este un scop în sine , precum contractul civil sau comercial .Contractul administrativ la fel ca şi actul administrativ unilateral reprezintă un mijloc juridic prin care se realizează administraţia publică , fie sub forma aplicării la cazuri concrete a legii , fie sub forma prestării de servicii publice , în sensul larg al termenului în limitele legii . Dreptul de apreciere al autorităţii este recunoscut şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care în jurisprudenţa sa a apreciat faptul că marja de apreciere este largă în materia folosinţei bunurilor.

 Asigurarea concurenţei serviciilor în acelaşi sector de activitate nu poate fi apreciată ca fiind o tulburare a folosinţei bunului închiriat aşa cum invocă reclamanta , ci potenţează funcţionarea unei pieţe libere  servind în mod evident interesului public .  Mai mult , aşa cum a precizat şi pârâta, reclamanta putea să participe la licitaţia organizată pentru înscrierea spaţiului în discuţie, în caietul de sarcini fiind  menţionat faptul că la licitaţie poate participa în număr nelimitat orice persoană fizică sau juridică .

Faţă de aceste motive, instanţa reţine faptul că nu a fost depăşită marja de apreciere a autorităţii locale, acţiunea apărând ca fiind neîntemeiată , iar intervenţia voluntară în interes alăturat pârâtului întemeiată .

În baza art 274 c pr civ , constatând culpa procesuală a reclamantei , o va obliga la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtul din prezenta cauză reprezentând onorariu  de avocat în cuantum de 3000 de lei achitat cu chitanţa nr29/22.03.2013 , precum şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intervenientul accesoriu din prezenta cauză reprezentând onorariu  de avocat în cuantum de 2500 de lei achitat cu chitanţa nr 382/01.03.2013.

Domenii speta

Spete similare