Minori

Prin referatul procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr.828/P/2013 din 28.11.2013, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul A.A.C., cercetat  pentru  comiterea infracţiunilor de lipsire de libertate şi de tentativă la viol prevăzute de art. 189 al. 2 C.penal şi art.20 raportat la art.197 al. 1,3 teza I C.penal, fiecare cu aplicarea art. 99 al. 3 C.penal. 

In motivarea propunerii se arată că în noaptea de 17/18.06.2013 inculpatul minor A.A.C. prin constrângere fizică şi psihică a transportat pe bicicletă pe victima minoră de 8 ani N.G. la marginea pădurii din afara satului B. unde a încercat să întreţină forţat raporturi sexuale normale cu aceasta. Insă nu a reuşit să o penetreze datorită lipsei de experienţă şi a zbaterii şi opunerii permanente a victimei. Apoi inculpatul s-a îmbrăcat şi a adormit lângă partea vătămată până în jurul orelor 1,00 când aceasta l-a trezit şi i-a cerut să o ducă acasă.

Analizând probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală (declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpatului, depoziţiile martorei A.L. şi procesul verbal de conducere în teren), precum şi referatul procurorului, instanţa reţine următoarele:

Partea vătămată N.G. provine dintr-o familie cu 9 copii şi locuieşte împreună cu părinţii într-o casă modestă situată în com. R., sat B., jud. Bacău.

Inculpatul A.A.C. este originar din com. / sat J., jud. Vrancea, dar locuieşte efectiv în com. R., sat B. Jud. Bacău la bunica paternă A.M., care l-a crescut de la vârsta de aproximativ 3 ani. Când avea 6 ani părinţii săi s-au despărţit, el rămânând în grija tatălui şi bunicii paterne.

Inculpatul este prieten cu N.C. – fratele părţii vătămate, calitate în care a vizitat de multe ori locuinţa familiei N., cunoscându-i astfel pe toţi copiii acesteia.

În ziua de 17.06.2013 inculpatul A.A.C. a fost la muncă la numitul N.B. din satul S., unde a consumat băuturi alcoolice, iar mai pe seară a mers la locuinţa surorii sale A.A., de la care a luat o bicicletă cu care s-a deplasat spre locuinţa sa din satul B..

Pe traseul de deplasare s-a mai oprit la un bar din satul P., unde a mai consumat băuturi alcoolice, după care şi-a continuat drumul, trecând şi pe la locuinţei familiei N., să vadă dacă prietenul său N.C. este acasă. A lăsat bicicleta la poartă, a mers în casă constatând că în locuinţă se aflau N.V., partea vătămată şi mama acestora A.L..

A stat de vorbă cu acestea circa 5-10 minute, după care a plecat.

La acest moment, afară se întunecase bine.

La ieşirea din casă, inculpatul a văzut-o pe partea vătămată care stătea pe prispă şi a luat hotărârea de a întreţine raport sexual cu aceasta. S-a dus la ea şi i-a spus să meargă cu el la sora lui, „S.”.

Întrucât partea vătămată nu a fost de acord, inculpatul a ameninţat-o că o loveşte „cu pumnul în gură”, după care a imobilizat-o, i-a pus mâna la gură să nu ţipe şi a tras-o afară din curte.

În acest timp, mama şi sora părţii vătămate se aflau în bucătărie şi nu au observat ce se întâmplă afară.

Ajuns lângă bicicletă, inculpatul a urcat partea vătămată pe portbagajul din spate, s-a urcat în şea şi a plecat îndreptându-se spre marginea localităţii, în direcţia satului M.

După ieşirea din sat, inculpatul a virat la dreapta îndreptându-se spre pădure şi oprindu-se într-un loc cu vegetaţie înaltă, a aşezat partea vătămată pe sparte, cu faţa în sus, i-a dat jos pantalonii şi chiloţii până la nivelul genunchilor, după care s-a dezbrăcat şi el de pantaloni şi chiloţi.

Întrucât partea vătămată se zbătea şi a început să ţipe, inculpatul a încercat să o lege la gură cu tricoul de pe el, dar nu a reuşit.

După ce s-a dezbrăcat, inculpatul s-a urcat peste partea vătămată încercând să întreţină raport sexual normal cu aceasta, dar din cauza faptului că partea vătămată s-a opus, zbătându-se, precum  şi  din cauza lipsei de experienţă, nu a reuşit să o penetreze.

După câteva minute, inculpatul a renunţat la activitatea infracţională, s-a îmbrăcat, a fumat o ţigară şi a adormit lângă partea vătămată, care l-a trezit în jurul orelor 01:00 şi i-a cerut să o ducă la domiciliu.

In momentul săvârşirii faptei, inculpatul a ameninţat partea vătămată cu acte de violenţă şi potrivit declaraţiei acesteia, la un moment dat ar fi folosit şi un cuţit.

Întrucât afară era noapte şi o oră târzie şi nu cunoştea drumul de întoarcere, de frică partea vătămată nu a profitat de faptul că inculpatul dormea şi nu a părăsit locul infracţiunii.

Inculpatul a transportat partea vătămată în satul B., ducând-o până în dreptul locuinţei numitei L.N., ce locuieşte la aproximativ 2 case depărtare de imobilul părinţilor victimei şi aceasta a plecat de aici singură acasă.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, dând detalii amănunţite despre modul în care a acţionat.

La data de 20.11.2013, cu ocazia deplasării organelor de poliţie în localitatea B., com. R., jud. Bacău, la domiciliul numitei A.M. a fost găsit inculpatul A.A.C. care în momentul în care a fost invitat la sediul postului de poliţie s-a sustras de la urmărirea penală, fugind spre dealurile din spatele casei, fiind depistat abia la data de 27.11.2013.

Inculpatul a motivat că a fugit de teamă să nu fie bătut de poliţie.

Potrivit art. 148 alin. 1 cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.  143 cod procedură penală şi dacă  există vreunul  din cazurile prevăzute de art.  148  lit. „a-f”. Potrivit art.  143 alin. 1  cod procedură penală  pentru privarea de libertate a unei persoane este necesar să existe  probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă penală .Astfel , în cazul în care nu sunt probe ,sunt suficiente indiciile cu condiţia ca acestea să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 68 indice 1 cod procedură penală. Astfel potrivit acestei dispoziţii legale sunt indicii temeinice când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta sau faptele.

De asemenea potrivit dispoziţiilor art. 5 din CEDO şi art. 23 din Constituţie măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârşească o anumită infracţiune fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Totodată potrivit jurisprudenţei CEDO detenţia este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte:pericolul de săvârşirea unor noi infracţiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariţie a inculpatului  sau pericolul de a fi tulburata liniştea publica.

 Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 ca detenţia provizorie nu poate fi ordonata decât daca persoana in cauza este bănuita ca a săvârşit o infracţiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre următoarele pericole:pericolul de fuga, cel de obstrucţionare a justiţiei ori acela ca acuzatul sa nu comită o noua infracţiune grava. Pct.4 al recomandării specifica in plus ca ,daca existenta nici unuia dintre pericolele enunţate nu a putut fi stabilita, detenţia provizorie s-ar putea totuşi, justifica ,in mod excepţional, in anumite cazuri in care se comite o infracţiune deosebit de grava.

Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor si lucrărilor dosarului instanţa constata ca la dosarul cauzei  exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul de procedura penala,Constituţia României, CEDO cat si de Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetul de Miniştri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru luarea măsurii arestului preventiv si anume comiterea unor infracţiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natura sa pericliteze bunul mers al societarii civile.

Din probatoriul administrat până în prezent, rezultă că sunt întrunite condiţiile luării măsurii arestării preventive prevăzute de art.148 lit.a, f Cod pr.penală, în sensul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală şi pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de trafic de persoane, este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar măsura arestării preventive se impune pentru desfăşurarea în bune condiţii a urmăririi penale.

Instanţa consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăşi natura  acestora, valorile sociale ocrotite de lege ce au fost încălcate de activitatea inculpatului – dreptul victimei la libertate, la sănătate şi integritate fizică şi psihică, vârsta mică a părţii vătămate (8 ani) şi consecinţele asupra dezvoltării psiho-fizice normale a victimei.

Măsura preventivă se impune şi este necesară pentru a asigura atât buna desfăşurare a urmăririi penale şi cât şi sentimentul de securitate al opiniei publice, prin reacţia promptă a autorităţilor judiciare în vederea bunei înfăptuiri a justiţiei în cazul infracţiunilor care aduc atingere  drepturilor  persoanelor la libertatea şi la sănătatea lor.

Instanţa nu poate reţine ca justificare a faptelor comise de inculpat starea de minoritate şi situaţia că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice întrucât autorităţile trebuie să realizeze un just echilibru între drepturile inculpatului de a fi judecat în stare de libertate şi drepturile victimei de a fi protejată şi de a-i fi respectate şi apărate  drepturile constituţionale.

De asemenea, instanţa nu poate reţine în favoarea inculpatului faptul că de la data comiterii infracţiunilor până în prezent nu a mai săvârşit nicio altă faptă penală având în vedere gravitatea deosebită a infracţiunile de care este acuzat, vârsta foarte mică a victimei, lipsa totală de supraveghere a inculpatului, neexistând nicio garanţie că dacă va consuma băuturi alcoolice aşa cum se întâmplă frecvent în mediul rural nu va comite o nouă infracţiune de aceeaşi natură. Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea reprezenta pentru el chiar o încurajare a activităţii sale infracţionale văzând că autorităţile nu au luat nicio măsură împotriva sa.

Mai mult decât atât inculpatul când a fost chemat la Postul de Poliţie pentru a da declaraţie pentru 20.11.2013 a fugit preferând să se sustragă, decât să-şi asume răspunderea pentru faptele sale, fiind prins abia pe 27.11.2013.

Având în vedere toate aceste argumente, instanţa apreciază că nu se impune luarea unei măsuri preventive mai blânde precum cea prevăzută de art.145 sau 145/1 Cod pr.penală.

Faţă de toate acestea, instanţa apreciază  că cererea  privind arestarea preventivă a inculpatului are temei legal, fiind pe deplin  dovedita existenta pericolului pe care  inculpatul îl reprezintă, pericol de natura sa ameninţe  buna desfăşurare a procesului penal in curs , din actele dosarului reiese în mod indubitabil  existenta si persistenta unor indicii grave de vinovăţie ce constituie conform jurisprudenţei CEDO „factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie”; şi care să fie conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.

Pentru toate aceste motive, instanţa în baza art. 1491 al. 9 si 10 şi art.160h C.pr.penală va admite propunerea procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi va dispune arestarea preventivă a inculpatului A.A.C., cercetat  pentru comiterea infracţiunilor de lipsire de libertate şi de tentativă la viol prevăz. de art. 189 al. 2 C.penal şi art. 20 C.penal rap. la art. 197 al. 1,3 teza I C.penal cu aplic. art. 99 al. 3 C.penal, pentru fiecare faptă, pe o perioadă 19 de zile, începând cu data de 28.11.2013 şi până la data de 16.12.2013 inclusiv.

Se va dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă.

Domenii speta

Spete similare