Prin sentinţa civilă nr.4348/27.04.2009 pronunţată în dosarul nr. 3514/180/2006 al Judecătoriei Bacău, s-a respins acţiunea în revendicare, grăniţuire şi ridicare construcţii formulată de reclamanta A.D.I. în contradictoriu cu pârâţii F.N. şi F.M. şi de asemenea a fost respinsă cererea reconvenţională. Reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a cumpărat suprafaţa de 203,03 m.p. teren curţi – construcţii în Bacău. Terenul a fost cumpărat de la M.N. cel-l dobândi-se prin reconstituirea dreptului de proprietate4. Aceeaşi reclamantă a cumpărat, prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 7052/1986, de la N.I. şi T. un imobil casă şi anexe, situat în Bacău, terenul aferent construcţiei fiind de 336 m.p., teren pentru care s-a emis Ordin al Prefectului. Potrivit sus menţionatelor titluri s-a reţinut că reclamanta deţine 539,03 m.p..
În ceea ce-i priveşte pe pârâţi, instanţa de fond a reţinut că aceştia au 346 m.p., suprafaţă ce se învecinează cu ea a reclamantei, la măsurătoare, suprafaţa găsită fiind de 359,91m.p. Acest teren pârâţii l-au cumpărat în 2005 de la F.O. şi M., care, la rândul lor îl aveau de la F.Gh. cel căruia i se eliberare Ordin al Prefectului în 1995.
Procedând la compararea titlurilor, instanţa a arătat că, în 1986 deschiderea terenului reclamantei era de 27,80 m. iar lăţimea terenului pârâţilor, pe latura care se învecinează cu reclamanta este de 13,55 m.
Expertiza a evidenţiat că terenul reclamantei are actualmente aceeaşi lungime - 27,83 m., ca în 1986 şi aproximativ aceiaşi lăţime – 12,45 m.
Totodată pârâţii stăpânesc şi ei terenul în aceiaşi configuraţie ca la momentul cumpărării, lăţimea terenului fiind de 13,55 m.
Raportat la expertizele efectuate de expert G.M şi D.L. coroborate cu actele de proprietate ale părţilor, instanţa a arătat că atât reclamanta cât şi pârâţii stăpânesc mai mult teren decât au în titluri iar reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 11 m.p. revendicat astfel că acţiunea în revendicare formulată de aceasta a fost respinsă.
De asemenea, raportat la expertiza efectuată, instanţa a arătat că nici pârâţii nu au făcut dovada că reclamanta ocupă teren din proprietatea lor, fiind astfel respinsă şi cererea reconvenţională.
Privitor la cererea de grăniţuire, instanţa a reţinut că expertizele efectuate şi înscrisurile depuse, duc la concluzia că între proprietăţile părţilor, există 11 m.p. suprafaţă care nu se regăseşte în nici unul din titlurile de proprietate şi ca atare părţile nu se învecinează, astfel că acţiunea de grăniţuire urmează a fi respinsă.
Cererea de ridicare de construcţii va fi respinsă, a arătat instanţa de fond, întrucât magazia se află pe terenul pârâţilor şi nu e lipită de peretele garajului reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal reclamanta.
Apelul a fost legal timbrat cu 13,5 lei şi timbru judiciar – 0,3 lei.
În motivarea apelului, apelanta – reclamantă a arătat că din actele de proprietate prezentate de părţi şi, de asemenea, din planurile de amplasament depuse la dosar şi actele de proprietate ale antecesorilor rezultă că părţile se învecinează. Chiar dacă se identifică suprafaţa de 11 m.p. aceasta nu înseamnă că părţile nu sunt vecine, însăşi instanţa vorbind în considerente de această calitate a terenurilor ocupate de părţi şi prin raportare la actele de proprietate, instanţa trebuie să verifice care din părţi are titlul mai caracterizat şi în mod obligatoriu trebuia să procedeze la grăniţuire proprietăţilor, soluţia dată de instanţă echivalând cu refuz de judecată.
A mai arătat apelanta că, în ceea ce priveşte proprietatea sa nu există o schiţă cadastrală fapt ce rezultă şi din actele la care face referire expertiza Chiurcă.
Diferenţele de măsurătoare raportat la titluri rezultă din raportarea la două planuri de amplasament, cel anexă la contactul 192 şi cel anexă la contractul 1092.
Pentru terenul cumpărat în 1986 nu există decât o schiţă de determinare a terenului, nu şi una de delimitare.
Se arată de apelantă că şi lăţimea terenului pârâţilor a fost greşit reţinură ca fiind 13,55 m, în anul 1995, deoarece, pe schiţă nu e indicată nici o dimensiune.
Totodată lăţimea de 13,55 , e greşit reţinută ea rezultând din expertiză şi aceasta deoarece vizează indicarea posesie părţilor. Dacă instanţa s-ar fi raportat la pct.14 ca limită a proprietăţii cu pârâţii, reclamanta ar avea 27,80 şi nu prin raportare la pct.12. Ca urmare se impunea stabilirea hotarului pe aliniamentul 14 – c – y.
Şi din declaraţiile martorilor F.O şi T.V., rezultă că linia de hotar nu a fost una şi aceeaşi cu linia garajului şi mai mult peretele garajului a folosit ca perete al magaziei lor.
Totodată, s-a arătat că atâta vreme cât acţiunea a fost admisă, în parte, şi cheltuielile de judecată trebuiau acordate, tot în parte.
În susţinerea apelului s-au depus înscrisuri . adresa nr. 28/25.11.2009, adresa nr.51386/29.12.2009.
Intimaţii, prin apărător, au solicitat respingerea apelului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, deoarece reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate invocat, fapt ce rezultă şi din expertiză. În ceea ce priveşte grăniţuirea intimaţii au arătat că, raportat la consideraţiile expertizei nu se poate vorbi de grăniţuire atâta vreme cât nu s-a stabilit dreptul de proprietate asupra celor 11 m.p.
S-a arătat că susţinerile apelantei nu pot fi primite deoarece pârâţii – intimaţi au dobândit terenul pe care de altfel şi actualmente îl stăpânesc, cu împrejmuirea de la fostul proprietar şi construcţiile deja edificate.
Analizând motivele de apel invocate şi din oficiu, Tribunalul reţine că apelul este întemeiat sub următoarele aspecte :
Potrivit expertizei tehnice – expert G., expertiză care a identificat terenul în raport de actele de proprietate, s-a identificat suprafaţa de 11 m.p., între punctele 14-12-b-c-14, pentru care nici una dintre părţi nu a prezentat titlul de proprietate, instanţa respingând acţiunea în considerarea faptului că odată ce această suprafaţă nu a fost inclusă în proprietate nici unei părţi, înseamnă că părţile nu sunt proprietari vecini pentru a se justifica acţiunea în grăniţuire.
Raportat la configuraţia terenului,amplasamentul construcţiilor edificate şi raportat la dimensiunea mică a suprafeţei în discuţie, tribunalul reţine că acţiunea în grăniţuire se impune a fi admisă, neexistând nici un fel de indicii cu privire la existenţa unui terţ proprietar pentru a se justifica respingerea grăniţuirii.
Chiar dacă nu s-a putut include suprafaţa în una din proprietăţile părţilor astfel cum ele au fost, strict, identificate în funcţie de actele de proprietate şi schiţele anexe, având în vedere dimensiunea redusă a suprafeţei şi istoricul înstrăinărilor de terenuri, tribunalul reţine că părţile au calitatea de vecini, fapt ce rezultă şi din vecinătăţile indicate în titlurile de proprietate şi urmează ca linia de hotar să fie stabilită, în linie dreaptă pe aliniamentul 14-70 şi apoi către 61 şi 60, întocmai cum, de altfel, părţile stăpânesc şi posedă acest teren.
Din schiţa de la fila 37 stăpânesc şi posedă acest teren – se poate observa că limitele de hotar şi anterior, când proprietar era Ungureanu,erau drepte.
Martora T.V. arată că posesia actuală corespunde şi posesiei de la momentul la care vecin al apelantei era F., antecesorul intimaţilor.
Martorul M.N. confirmă şi el multiplele înstrăinări de terenuri făcute într-un spaţiu restrâns şi privitor la limitele de hotar a arătat că nu cunoaşte dacă între proprietatea lui U.(proprietarul anterior al proprietăţii reclamantei) şi F. (proprietarul anterior al proprietăţii pârâţilor) era gard.
De asemenea martora P.A. arată că limitele de hotar nu au fost modificate după cumpărarea terenului de către pârâţii actuali, conformând la rândul său că posesia acestora corespunde posesie antecesorului pârâţilor : F. Aceiaşi martoră vorbeşte de faptul că, exceptând grupul sanitar edificat de reclamantă, celelalte construcţii, inclusiv magazia, aflată în hotar, era deja construită.
Relevantă în speţă este declaraţia martorului F.O. – cel de la care pârâţii au cumpărat terenul, declaraţie ce se coroborează şi cu declaraţiile celorlalţi martori şi care arară că a vândut terenul în configuraţia pe care el însuşi a stăpânit-o şi că limitele de hotar au fost stabilite de comun acord cu părinţii reclamantei (U.), convenindu-se că peretele garajului reclamantei să fie pe linia de hotar, acest perete fiind comun cu cel al garajului edificat de F. şi înstrăinat pârâţilor.
Cât priveşte susţinerile apelantei în sensul că dreptul său de proprietate e mai bine caracterizat şi referirile făcute la dimensiunile suprafeţelor pe care părţile le stăpânesc, Tribunalul reţine că acestea nu pot fi primite raportat la constatările cuprinse în raportul de expertiză topo – ing. G. şi care a avut în vedere tocmai actele prezentate de părţi, constatări ce se impun instanţei‚ în lipsa altor elemente de probă de aceiaşi valoare care să ateste o situaţie contrară.
În consecinţă, văzând dispoziţiile art.246 cod procedură civilă, Tribunalul va admite în parte apelul, sub aspectul soluţionării cererii de grăniţuire, celelalte motive de apel urmând a fi înlăturate ca nefondate.
Raportat la dispoziţiile art.274 alin.1 cod procedură civilă şi având în vedere obiectul apelului şi limitele admiterii lui, Tribunalul va obliga intimaţii la plata sumei de 2,8 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Suceava
Recunoaşterea hotărârii penale străine executate
Judecătoria Ineu
Grăniţuire şi obligaţia de a face
Judecătoria Turnu Măgurele
Grăniţuire, răspundere civilă delictuală pentru prejudiciul cauzat proprietarului fondului învecinat
Judecătoria Buzău
GRĂNIŢUIRE
Judecătoria Babadag
granituire, revendicare