Contravenţii

Prin plangerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti sub nr. 2184/270/2009 petenta S.C. PA C R SRL a solicitat in contradictoriu cu Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Galati anularea procesului verbal de con­traventie seria XXX nr. 0159189 din 02.04.2009 incheiat de OJPC Bacau prin care a fost sanctionată cu 6000 lei amenda si Avertisment pentru savarsirea contraventiilor prevazuta de art. 7 lit. c §i art. 18 din OG nr. 21/1992 privind protec­tia consumatorilor.

Plangerea este scutita de plata taxei de timbru.

 În motivarea acesteia s-a aratat ca procesul verbal de constatare a contraventiei a fost intocmit prin incalcarea unor dispozitii imperative ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Intimata, prin agent constatator Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Bacau, a depus actele care au stat la baza incheierii procesului verbal de contraventie.

In cauza instanta a administrat, la solicitarea partilor, proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse la dosarul cauzei procesul verbal de constatare a contraventiei, reclamatia nr. 671-R307/23.03.2009, copie lista continut colet.

Prin SC nr. 3003 din data de 15.10.2009 pronunţată de Judecătoria Oneşti a fost admisă în parte plângerea şi a fost înlocuită sancţiunea amenzii cu avertismentul.

S-a reţinut că prin procesul verbal de contraventie seria XXX nr. 0159189 din 02.04.2009 incheiat de OJPC Bacau petenta S.C. Posta A C R SRL a fost sancţionată pentru săvârşirea con-travenţiilor prevăzută de art. 7 lit. c şi art. 18 din OG nr. 21/1992 privind protec­ţia consumatorilor.

Petenta a fost sancţionată în urma cercetării reclamaţiei înregistrată sub nr. 671-R307/23.03.2009 la OJPC Bacău, prin care numitul R Ioan a reclamat neajungerea la destinaţie a coletului expediat de acesta spre Geneva, Elveţia.

In data de 17.03.2009 R Ioan a depus la punctul de lucru al petentei din Oneşti a unui colet, identificat cu codul de bare 65033999 în vederea expedierii în Geneva, având ca destinatar pe R Alexandra. La data de 19.03.2009, la punctul de frontieră de intrare în Elveţia autorităţile vamale au întreprins un con­trol privind conţinutul coletelor, ocazie cu care în coletul identificat cu codul de bare 65033999 al cărui expeditor era R Ioan, s-a descoperit un recipient cu al­cool.

Întrucât este interzis transportul de băuturi alcoolice în Elveţia, petenta a fost sancţionată de către autorităţile vamale cu suma de 90 de franci elveţieni.

Ca urmare a acestui fapt, coletul identificat cu codul de bare 65033999, a fost trimis petentei în vederea contactări expeditorului pentru expedierea acestu­ia în Elveţia fără recipientul cu alcool sau retur la expeditor.

Iniţial s-a dorit expedierea coletului în Elveţia, ulterior însă, expeditorul nu a mai fost de acord cu acest fapt, motiv pentru care acestuia i s-a făcut retur la Oneşti.

Petenta arată că la verificarea coletului în vederea expedierii la transport, în data de 17.03.2009, angajatul său observând prezenţa recipientului ce conţine alcool, i-a adus la cunoştinţă expeditorului R Ioan despre interdicţia de a depu­ne alcool în colet.

După finalizarea formalităţilor de preluare a coletului la insistenţele expe­ditorului angajatul petentei contrar regulamentului a acceptat introducerea de către acesta în colet a recipientului cu alcool, fără a mai putea însă să modifice greutatea coletului întrucât programul de coletărie on-line nu permite acest lu­cru.

Petenta a solicitat în principal anularea procesului verbal de contravenţie, iar în subsidiar având în vedere pericolul social redus al faptei înlocuirea sancţi­unii amenzii cu avertisment.

Făcând aplicarea dispoziţiunilor legale în materie (art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor), instanţa a constatat că plângerea contravenţională formulată de petenta a fost depusă în termenul prevăzut de le­ge, respectiv în termen de 15 zile de la data înmânării procesului verbal de con­statare a contravenţiei (art. 31 din O.G. nr. 2/2001).

Din probele administrate în cauză, respectiv din înscrisurile aflate la do­sar, instanţa reţine că situaţia de fapt a fost reţinută în mod corect în procesul verbal de constatare a contravenţiei, fiind respectate normele legale incidente în materie, însă gradul de pericol social concret al faptei este mic.

Pe cale de consecinţă, având în vedere aceste aspecte, rezultă că fapta de săvârşirea căreia se face vinovată petenta a fost corect reţinută de către agentul constatator, fiind îndeplinită condiţia tipicităţii, care reprezintă corespondenţa ce trebuie să existe între fapta concret comisă de către contravenient şi modul abstract descris prin norma de incriminare a contravenţiei. Totodată, fapta reţinută în sarcina petentei este antijuridică, reprezentând o atingere adusă ordinii juridice existente. De asemenea, fapta este comisă cu vinovăţie (această condiţie presupu­ne că persoana care a comis actul incriminat să fi realizat, la momentul comiterii acelui act, implicaţiile sale şi să fi putut determina efectele acestuia).

Totodată, având în vedere faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 17, teza finală, "nulitatea se constată şi din oficiu" (în condiţiile în care este inci­dent în cauză vreun motiv de nulitate expresă), instanţa nu poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal, acesta fiind întocmit cu respectarea condiţiilor de valabilitate a actelor administrative (competenţa, forma şi procedura de emitere a actului, conformitatea actului cu actele juridice de forţă superioară şi scopul legii).

Cu toate acestea, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 38 alin. 3 din aceeaşi ordonanţă, instanţei îi este permis să aprecieze sancţiunea care se impune a fi aplicată contravenientului. Faţă de această împrejurarea, instanţa a considerat că sancţiunea avertismentului este suficientă, în speţa de faţă, pentru a i se atrage atenţia petentei asupra obligaţiilor care-i incumbă şi anume de a res­pecta regulamentul privind expedierea coletelor.

Opinia instanţei a avut la bază prevederile art. 21 alin. 3 din acelaşi act nor­mativ, care impun obligaţia ca, la aplicarea sancţiunii, să se ţină seama şi de îm­prejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire ale aces­teia, scopul urmărit, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale petentei.

Este de menţionat că această din urmă dispoziţie respectă principiul lega­lităţii sancţiunii, în condiţiile în care ea, practic, creează o situaţie mai uşoară petentei, sancţiunea fiind legală atâta timp cât ea este prevăzută expres în legea cadru-O.G. nr. 2/2001. De asemenea, instanţa, în stabilirea sancţiunii care urmea­ză a fi aplicată petentei, trebuie să ţină seama şi de prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu perico­lul social al faptei, necesitatea proporţionalităţii între fapta comisă şi sancţiunea aplicată fiind una din cerinţele impuse prin jurisprudenţa CEDO (a cărei jurispru-denţă a devenit obligatorie pentru instanţele interne odată cu ratificarea Conven­ţiei Europene şi care se aplică cu preeminenţă faţă de dispoziţiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţia României) în materia aplicării oricărei mă­suri sancţionatorii (cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, pronunţa­tă în materie contravenţională).

Faţă de împrejurările concrete ale speţei (instanţa a avut în vedere fapta con­cret săvârşită de către petentă şi faptul că, din datele aflate la dosarul cauzei reie­se că petenta este la prima abatere de acest gen), rezultă că sancţiunea avertis­mentului este în măsură să disciplineze conduita petentei în circumstanţe asemă­nătoare, fiind proporţională cu pericolul social concret al faptei săvârşite.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata criticând soluţia instanţei de fond care deşi a reţinut săvârşirea faptei imputate cu vinovăţie, a apreciat că în cauză este sufucientă aplicarea sancţiunii avertismentului.

Analizând cererea de recurs instanţa apreciază că este nefondată.

Astfel, instanţa de fond a motivat în mod temeinic soluţia de admitere în parte a plângerii şi înlocuire a sacnţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului, din cuprinsul sentinţei desprinzându-se ideea că amendarea contravenientului nu este un scop în sine, scopul fiind disciplinarea conduitei acestuia în raport cu norma de drept încălcată.

Cât priveşte procesul verbal depus de intimată ca probă a persistenţei petentei în încălcarea dispoziţiilor legale, acesta nu este relevant în condiţiile în care pe de o parte nu s-a făcut dovada că nu a fost anulat de instanţa de judecată iar pe de altă parte priveşte altă contravenţie decât cea reţinută prin procesul verbal contestat în cauză.

Apreciind prin urmare cerera de recurs ca fiind nefondată, instanţa o va respinge ca atare.

Domenii speta

Spete similare