Partaj bunuri comune

Pronunţând sentinţa civilă nr.10922/21.12.2009 Judecătoria Bacău a admis în principiu şi în fond atât acţiunea principală precizată formulată de reclamanta S.C. domiciliată în mun. Bacău în contradictoriu cu pârâtul  A.G. domiciliat în mun. Bacău cât şi cererea reconvenţională precizată.

A constatat că părţile au avut calitatea de soţi şi că în timpul căsătoriei care a fost desfăcută prin sentinţa civilă nr. 7809/24.09.2008 a Judecătoriei Bacău, dobândind cu contribuţii egale următoarele  bunuri comune:

o garsonieră cu suprafaţa construită de 24,50 m.p. imobil situat în mun. Bacău - 67.960 lei;

bunuri mobile: aragaz – 367 lei, frigider-445 lei, maşină de spălat-570 lei, canapea -459 lei, televizor-131 lei, mobilă compusă din şifonier în două canate, bibliotecă, colţar-567 lei, aspirator-66 lei, covor 2x3 m-214 lei, draperii – 52 lei.

Prin aceeaşi sentinţă, a constatat judecătoria că are calitatea de bun propriu al pârâtului-reclamant un aparat DVD player şi că masa bunurilor comune este grevată de un pasiv în cuantum de 8.000 lei reprezentând c/val împrumut restituit în exclusivitate de către pârâtul-reclamant.

Sistând starea de devălmăşie, judecătoria a atribuit reclamantei-pârâte bunurile comune anterior enunţate, respectiv: garsoniera situată în mun. Bacău -67.960 lei, un aragaz -367 lei, frigider Arctic -445 lei, maşină de spălat -570 lei, canapea -459 lei, televizor -131 lei, mobilă compusă din şifonier în două canate, bibliotecă, colţar,- 567 lei, aspirator -66 lei, covor 2x3 m- 214 lei, draperii -52 lei, valoarea totală a lotului atribuit fiind de 70.831 lei.

 A fost obligată reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 35.415,5 lei reprezentând c/val cotei care-i revine acestuia din masa bunurilor comune precum şi suma de 4.000 lei reprezentând ½ din c/val împrumutului restituit de acesta.

Compensând cheltuielile de judecată, instanţa a obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de  525,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că părţile au avut calitatea de soţi şi că în timpul căsătoriei, care a fost  desfăcută prin sentinţa civilă nr. 7809 pronunţată de Judecătoria Bacău la data de 24 sept. 2009, au dobândit mai multe bunuri care beneficiază de prezumţia de comunitate instituită de art. 30 alin. 1 C.familiei, respectiv, o garsonieră situată în mun. Bacău ( astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2168 din data de 14 iulie 2005 la BNP E.C.) şi bunurile mobile enumerate în cererea de chemare în judecată cu precizările formulate ulterior, bunuri care au fost identificate şi evaluate de dl. expert M.D.. În ceea ce priveşte aparatul DVD-player, instanţa a reţinut că acesta este bun propriu al pârâtului-reclamant, fosta soţie confirmând această situaţie de fapt.

La dobândirea bunurilor comune, părţile au avut contribuţii egale.

Instanţa a reţinut, de asemenea, că în timpul căsătoriei, părţile au împrumutat de la sora reclamantei suma de 10.000 lei, bani necesari în vederea achiziţionării  garsonierei (suma fixă împrumutată de creditoare de la BCR Bacău), pârâtul-reclamant fiind cel care a achitat ratele aferente contractului de credit, în cuantum de 8000 lei până la data  desfacerii căsătoriei, sumă care – a reţinut instanţa - grevează masa bunurilor comune.

Faţă de situaţia de fapt reţinută şi având în vedere dispoziţiile art. 36 alin. 1 C.familiei, instanţa a constatat că atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională, astfel cum au fost precizate, sunt întemeiate, astfel încât acestea au fost admise în principiu şi în fond şi a fost sistată starea  de devălmăşie cu respectarea prevederilor art. 6735 alin. 2 C.p.c., potrivit cărora „împărţeala se face în natură, prin formare şi atribuire de loturi, iar dacă loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani”.

La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa a ţinut seama de criteriile enumerate de art. 6739 C.p.c., respectiv de cota ce se cuvine fiecărei părţi din masa bunurilor comune şi de acordul acestora.

Astfel, atât imobilul cât şi bunurile mobile au fost atribuite în lotul reclamantei-pârâte, cu obligarea acesteia la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 35.415,5 lei cu titlu de sultă, şi a sumei de 4.000 lei reprezentând ½ din  contravaloarea împrumutului restituit de acesta.

Văzând şi dispoz. art.  274 alin . 1 şi 276 C.p.c., prima instanţă a dispus compensarea cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de  525,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta-pârâtă S.C. solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecarea capătului de cerere privind datoria comună a soţilor iar în subsidiar modificarea sentinţei, arătând în motivare că a solicitat instanţei să se constate că suma împrumutată de sora recurentei, G.L., reprezintă o datorie comună a soţilor A. şi că, deşi pârâtul a achitat o parte din rate în timpul căsătoriei, creditul a fost lichidat de G.L. care la 28.05.2009 a achitat 8.035,76 lei reprezentând restituire anticipată a creditului.

În recurs a formulat cerere de intervenţie în interes alăturat recurentei d-na L.G.(f.13,19), cerere încuviinţată în principiu prin încheierea din 1.11.2010 (f.29).

La data de 4.12.2010 a survenit decesul recurentei-reclamante (f.34) motiv pentru care, în temeiul art.243 alin.(1) Cpc, instanţa a dispus introducerea în cauză a moştenitorului S.G.(f.40-42).

La dosarul de recurs a fost depusă în fotocopie sentinţa civilă nr.3230/12.04.2011 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar 14812/180/2010 (f.46,47).

Analizând actele dosarului, în soluţionarea cu precădere, în temeiul art.137 alin.(1) cpc, a excepţiei lipsei de interes a recursului, excepţie invocată din oficiu, Tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău la data de 27.01.2009, S.C. a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu A.G., precizând că suma de 10.000 lei reprezintă o obligaţie comună a soţilor şi arătând că este de acord să plătească pârâtului jumătate din ratele pe care acesta le-a achitat după plecarea reclamantei în Italia.

Pe cale reconvenţională (f.23 dosar judecătorie) pârâtul a solicitat ca reclamanta să-i restituie jumătate din ratele pe care el le-a achitat până la data formulării cererii.

Pronunţând sentinţa civilă nr.10922/21.12.2009 Judecătoria Bacău a obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant 4000 lei reprezentând ½ din c/val împrumutului restituit de acesta, reţinând că a fost achitată suma de 8.000 lei până la data desfacerii căsătoriei soţilor A. C. şi G.

Prin urmare, critica recurentei-reclamante vizând nesoluţionarea de către judecătorie a cererii privind constatarea datoriei comune este neîntemeiată, recursul în ansamblul său fiind lipsit de interes, adică nefiind dovedit folosul practic pe carte recurenta îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, în condiţiile în care cel nemulţumit de soluţia dată acestei cereri nu poate fi decât pârâtul-reclamant, în favoarea căruia a fost recunoscut un drept de creanţă, sau creditoarea foştilor soţi, S C., care, însă, nu a fost parte în dosarul de fond şi nu-şi poate exprima nemulţumirea printr-o cerere de intervenţie accesorie ci doar pe cale separată, ceea ce, de altfel, a şi făcut (dosar 14812/180/2010).

Interesul reclamantei de a formula recurs ar fi fost justificat de împrejurarea că suma achitată de către pârât a fost mai mică decât cea reţinută de prima instanţă, însă declaraţia iniţială de recurs nu conţine elemente suficiente în acest sens, referindu-se la o pretinsă sumă achitată de G.L. în lichidarea creditului, fiind echivocă sub acest aspect (neprezentând relevanţă din perspectiva recurentei suma achitată de intervenienta G.ci cea achitată de intimatul-pârât, care nu este în mod obligatoriu egală cu diferenţa dintre 10.000 lei, suma împrumutată şi 8.035,76 lei, suma pretins achitată de G.L.), în recurs nefiind solicitate şi administrate probe clare cu privire la suma efectiv achitată de intimat, alta decât cea reţinută de judecătorie, iar precizările ulterioare, formulate abia în concluziile cerute de instanţă cu privire la excepţia lipsei de interes, fiind tardive.

Domenii speta

Spete similare