Drept civil

Decizie 230 din 06.05.2010


7.În cazul concubinilor, bunurile devin proprietate comună pe cote părţi în proporţia în care fiecare a contribuit la achiziţionarea lor, indiferent pe numele căruia dintre ei s-a făcut actul – decizia civilă nr.230/06.05.2010 – dosar nr.1032/212/2007.

Prin sentinţa civilă nr. 1556/27.01.2009 pronunţată de Judecătoria Constanţa a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul M.N. în contradictoriu cu pârâta N.G. şi a fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă.

S-a constatat că părţile sunt coproprietari asupra bunului imobil- un apartament situat în Constanţa şi mai multe bunuri mobile, că părţile au contribuit la dobândirea bunurilor astfel : în ceea ce priveşte bunul imobil – 75 % pârâta reclamantă şi 25 % reclamantul pârât, iar în ceea ce priveşte bunurile mobile – 50 % reclamantul pârât şi 50 % pârâta reclamantă.

S-a dispus sistarea stării de coproprietate existente între părţi şi s-au compensat parţial sumele datorate cu titlu de sultă pentru bunurile mobile, urmând ca pârâta-reclamantă să mai achite reclamantului-pârât suma de 35,1 lei.

A reţinut prima instanţă că între părţile din litigiu a existat o relaţie de concubinaj începând cu anul 1991 - 1992, în timpul concubinajului părţile au achiziţionat o serie de bunuri imobile si mobile, atât reclamantul –parat cat si parata - reclamanta declarând atât prin cererea de chemare in judecata cat si prin răspunsurile date la interogatoriu ca bunurile a căror partajare se solicita au fost coachiziţionate.

Din analiza contractului de vânzare cumpărare cu nr. 289/12.02.1993 instanţa a reţinut ca părţile au coachiziţionat un apartament in suprafaţa de 57,81 mp. situat in Constanta, acestui apartament i-au adus împreuna îmbunătăţiri.

Prezumţia de comunitate asupra bunurilor, stabilita prin art. 30 din Codul familiei, se aplica numai bunurilor dobândite de soţi in timpul căsătoriei lor, fără a se putea aplica si la bunurile dobândite in timpul concubinajului.

In raporturile dintre concubini sunt aplicabile dispoziţiile din dreptul comun, care reglementează coproprietatea in indiviziune in măsura in care este dovedita existenta unei atari proprietăţi, partajarea bunurilor făcându-se in funcţie de cota de contribuţie adusa de fiecare dintre părţi la achiziţionarea bunurilor.

Pentru a retine faptul ca bunurile mobile au fost dobandite in indiviziune de catre parti in timpul concubinajului, instanta a avut in vedere  intentia acestora de a dobandi bunuri in indiviziune,  stabilita prin conventia tacita existenta intre parti si dedusa din faptul ca partile  locuiau  si gospodareau impreuna la momentul achizitionarii acestora, scopul evident al achizitionarii bunurilor fiind acela de a servi traiului in comun si necesitatilor comune ale celor doi parteneri de viata.

Astfel, desi in inscrisurile (chitante, facturi) depuse la dosar pentru a dovedi achizitionarea bunurilor mobile figureaza in calitate de cumparator fie reclamantul –parat, fie parata – reclamanta, instanta nu a tinut seama de aceasta imprejurare si nu a retinut ca bunul respectiv este unul propriu al partii inscrise in act, esentiala la determinarea regimului juridic al bunurilor respective fiind determinarea vointei reale a partilor de a achizitiona bunurile respective in coproprietate, ele fiind destinate folosirii in  cadrul gospodariei commune si pentru a satisface nevoile celor doi parteneri de viata.

In ceea ce priveste contributia partilor la dobandirea bunurilor indivize, instanta a retinut urmatoarele :

In privinta apartamentului instanta a constatat ca parata –reclamanta a avut o contributie financiara majoritara atat la dobandirea imobilului cat si la efectuarea imbunatatirilor din acest apartament, pe intreaga durata a relatiei de concubinaj aceasta a fost angajat al S.C. COM CM S.A. in functia de inginer, realizand venituri mai mari decat cele obtinute de catre reclamantul parat şi chiar daca aceasta a avut si intreruperi ale activitatii, trecerea in somaj a fost pentru durate scurte de timp, in perioada in care a fost angajata parata reclamanta avea un venit peste salariul mediu.

In ceea ce priveste contributia adusa de catre parti la achizitionarea bunurile mobile, contributie care in cazul concubinilor se determina prin raportare la fiecare bun mobil in parte, instanta a constatat ca aceasta a fost una egala, ambele parti investind veniturile realizate in achizitionarea bunurilor mobile necesare traiului in comun.

Chiar daca s-a facut dovada faptului ca reclamanta a avut un venit mai mare, nu a fost contestat de catre aceasta faptul ca si paratul, inainte de pensionare, realiza o serie de venituri din deplasarile pe care le efectua, acestea fiind de asemenea utilizate in comun de catre parti, la achizitionarea celor necesare traiului si gospodaririi comune.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel reclamantul Margian Nicu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în esenţă că îmbunătăţirile realizate la apartament au fost subevaluate, că instanţa de fond în mod eronat a constatat în mod greşit o contribuţie egală a părţilor la dobândirea bunurilor mobile şi o contribuţie de 75% a pârâtei şi de 25% a reclamantului la dobândirea imobilului apartament deoarece ambele părţi au avut o contribuţie egală la dobândirea tuturor bunurilor arătate prin cererea de chemare în judecată.

Tribunalul reţine următoarele:

Regimul comunităţii de bunuri nu foloseşte concubinilor, deoarece statul ocroteşte numai căsătoria, conform cu art.1 alin.1 şi alin.3 din Codul familiei.

În raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile dispoziţiile din dreptul comun care reglementează proprietatea pe cote părţi, în măsura în care este dovedită existenţa unei asemenea proprietăţi.

De asemenea, s-a decis că, în cazul concubinilor, nimic nu împiedică să se constate existenţa unui drept de proprietate comună pe cote părţi al acestora, asupra bunurilor dobândite de ei, în raport de contribuţia fiecăruia la dobândirea lor, stabilită prin probe.

Aşadar, s-a decis că în cazul concubinilor, bunurile devin proprietate comună pe cote părţi pentru fiecare, în proporţia în care fiecare a contribuit la achiziţionarea lor, indiferent pe numele căruia dintre ei s-a făcut actul de vânzare-cumpărare, iar dovada cu martori este admisibilă pentru  a se dovedi contribuţia concubinului la achiziţionarea bunului.

Contribuţia concubinilor la dobândirea bunurilor în timpul convieţuirii lor este o chestiune de fapt şi poate fi lămurită pe baza probelor ce se administrează; în cazul concubinajului, dovada proprietăţii indivize trebuie făcută în raport de fiecare bun, nu în raport de totalitatea bunurilor.

În speţă, bunul imobil apartament situat în Municipiul Constanţa, a fost dobândit de către părţile participante la proces prin contractul de vânzare-cumpărare nr.289/12.02.1993, transcris sub nr.5892/17.02.1993 în Registrul de Transcripţiuni al Judecătoriei Constanţa, încheiat între vânzătoarea CCM-S.A. Constanţa pe de o parte şi pârâta N.G. şi reclamantul M.N., în calitate de cumpărători, pe de altă parte.

În cuprinsul acestui contract, se precizează că preţul informativ al locuinţei este de 1 173 937 lei, din care suma de 673 937 lei, reprezintă avansul în cuantum de 57% din preţ, iar diferenţa de 500 000 lei, se va achita prin împrumutul acordat de către unitatea vânzătoare.

Deoarece în actul de vânzare-cumpărare anterior menţionat nu se precizează o cotă diferenţiată prin care părţile să fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului anterior descris, conform cu art.977-985 din Codul civil, se prezumă că părţile au dobândit în cote egale dreptul de proprietate asupra apartamentului litigios.

Această prezumţie de egalitate a cotelor din dreptul de proprietate asupra apartamentului litigios, care izvorăşte din contractul de vânzare-cumpărare menţionat anterior, este întărită de celelalte probatorii administrate în cauză.

Astfel, prin  contractul de împrumut nr.388/26.02.1993 încheiat între CCM-S.A. Constanţa şi pârâta N.G. şi reclamantul M.N., în baza actului de vânzare-cumpărare anterior menţionat, intreprinderea CCM-S.A. Constanţa a acordat părţilor un împrumut în cuantum de 500 000 lei, pentru o perioadă de 48 luni.

Deoarece reclamantul figurează în acest contract de împrumut în calitate de persoană împrumutată, este evident faptul că părţile, convenţional, au înţeles să dobândească imobilul apartament împreună, în cote egale, iar la data de 17.02.1995, împrumutul în valoare de 500 000 lei, acordat părţilor a fost achitat.

Valoarea ratelor aferente acestui împrumut a fost reţinută pe ştatul de plată al pârâtei, însă răspunzând la interogatoriul propus de către reclamant, pârâta a recunoscut contribuţia acestuia la plata preţului aferent imobilului apartament, proporţia acestuia de contribuţie la constituirea avansului din preţul apartamentului fiind apreciată de către pârâtă ca fiind de 50-60 % din valoarea avansului şi, de asemenea a recunoscut faptul că pe toată durata concubinajului, începând din anul 1983 şi până la separaţia în fapt, reclamantul a adus în domiciliu toate veniturile realizate, a gospodărit împreună cu reclamanta şi tot împreună cu aceasta s-a ocupat de creşterea şi educarea fiului reclamantei.

Faptul că ratele aferente plăţii preţului pentru imobil au fost reţinute lunar, din salariul pârâtei, nu o îndreptăţeşte pe aceasta să pretindă şi să obţină constatarea în favoarea sa a unei cote de contribuţie majoritară la dobândirea acestui bun, deoarece astfel cum ea însăşi a recunoscut, reclamantul afecta totalitatea veniturilor sale lunare în scopul susţinerii nevoilor traiului comun, ceea ce justifică în favoarea acestuia o cotă egală la dobândirea bunului imobil care a constituit domiciliul comun al celor doi concubini.

Prin urmare, sub acesta aspect, se apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod eronat, în favoarea pârâtei N.G. o contribuţie majoritară de 75 % din valoarea apartamentului, la dobândirea acestuia, deoarece din întreg ansamblul probator rezultă fără echivoc faptul că ambele părţi au contribuit în mod egal la dobândirea acestui bun, urmând ca în temeiul art.296 din Codul de procedură civilă sentinţa civilă apelată să fie schimbată sub acest aspect.