Adopţie. Neconstituţionalitatea art. 35 alin. (2) lit. i) teza i şi, prin extindere, şi a prevederilor art. 63 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei. Necitarea părinţilor fireşti în procedura încuviinţării adopţi...

Adopţie. Neconstituţionalitatea art. 35 alin. (2) lit. i) teza I şi, prin extindere, şi a prevederilor art. 63 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei. Necitarea părinţilor fireşti în procedura încuviinţării adopţiei şi neluarea consimţământului acestora la data pronunţării adopţiei conform art. 5 parag. 1 lit. a) şi art. 9 parag. 1 din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii. Casarea sentinţei

Legea nr. 273/2004, art. 63 alin. (3) (4)

Convenţia eruopeană în materia adopţiei de copii, art. 5 parag. 1 lit. a), art. 9 parag. 1

C.proc.civ., art. 85, art. 105 alin. (2) şi art. 304 pct.5, art. 312 alin. (5)

În raport de dispoziţiile art. 63 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 273/2004, care contravin dispoziţiilor art. 9 parag. 1 din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, cu toate că aceste din urmă dispoziţii, au prioritate potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie, la judecarea cererii de încuviinţare a adopţiei nu au avut calitatea de părţi şi părinţii fireşti ai minorei, aşa cum a statuat cu caracter obligatoriu Curtea Constituţională prin decizia pronunţată în această cauză, împrejurare care, determină conform art. 85, 105 alin. (2) şi 304 pct. 5 C.proc.civ. cu aplicarea art. 312 alin. (5) C.proc.civ., casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Curtea constată că la data încuviinţării adopţiei se impune examinarea existenţei consimţământului părinţilor fireşti, cerinţă impusă potrivit deciziei Curţii Constituţionale de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii şi care nu a fost îndeplinită în cauză.

Drept urmare, pentru examinarea îndeplinirii acestei cerinţe de către instanţa de fond, ca urmare a efectului obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, se impune pentru aceleaşi temeiuri de drept, casarea sentinţei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. 

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, completul specializat pentru cauze de familie şi minori, decizia nr. 418 F din 22 aprilie 2008

Prin decizia civilă nr. 418 F din 22 aprilie 2008 Curtea a admis recursul declarat de intimatul B. T. L. împotriva sentinţei civile nr. 37/PI/CC din 4 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş, pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Curtea a reţinut în motivarea deciziei că prin sentinţa civilă nr. 37/PI/CC din 04 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş a fost admisă cererea formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş în contradictoriu cu intimata C. L. C.; s-a încuviinţat adopţia internă a copilului B. A. M. M., născută la data de 25.11.1997 în Timişoara, judeţul Timiş, fiica lui Natural şi B. C., de către adoptatoarea C. L. C.; s-a dispus Serviciului de Stare Civilă din cadrul Primăriei municipiului Timişoara, judeţul Timiş să facă cuvenitele menţiuni în certificatul de naştere al copilului B. A. M. M. ca urmare a încuviinţării adopţiei interne a acesteia, respectiv să elibereze un nou certificat de naştere pe numele acesteia, în care la rubrica „date privind părinţii” să figureze la rubrica „mamă” numele şi prenumele adoptatoarei C. L. C., iar la rubrica „numele de familie” să fie menţionat numele adoptatoarei, respectiv acela de „C”.

Tribunalul  a reţinut  că petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş a solicitat încuviinţarea adopţiei copilului B. A. M. M., fiica lui Natural şi B. C., născută la 25.11.1997, de către adoptatoarea C. L. C.

Petenta a arătat că minora nu este recunoscută de tată, că prin sentinţa civilă nr. 77 din 15 decembrie 2006 Tribunalul Timiş a dispus deschiderea procedurii adopţiei interne pentru minoră, că prin hotărârea nr. 538 din 7 septembrie 2006, Comisia pentru Protecţia Copilului Timiş a revocat plasamentul minorei de la  numita R. M. şi a instituit plasamentul minorei la adoptatoare, care este atestată ca persoană aptă să adopte conform dispoziţiei petentei nr. 805 din 20 decembrie 2006.

Petenta a susţinut că minora a fost părăsită de mamă în maternitate, că a fost instituţionalizată, iar apoi dată în plasament conform hotărârii nr. 1358 din 18 iunie 1998 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Timiş numitei R. M.

A mai susţinut că numitul B. T. nu a dorit să recunoască paternitatea minorei, iar prin declaraţia înregistrată la petentă sub nr. 30311 din 26 septembrie 2006, mama minorei şi-a dat acordul pentru instituirea plasamentului la adoptatoare, care este naşa de botez a minorei, de care minora este ataşată şi care a participat la creşterea şi educarea minorei.

De asemenea, a mai susţinut că de la data instituirii plasamentului la adoptatoare, minora a beneficiat de îngrijiri corespunzătoare din partea acesteia, fiindu-i oferit un mediu familial afectiv şi armonios.

În drept a invocat dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 273/2004 şi art. 331 – 339 C.proc.civ.

Din analiza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, tribunalul a reţinut că minora B. A. M. M. s-a născut la 25.11.2007 din relaţia de concubinaj a mamei sale B. C. cu numitul B. T., dar nu a recunoscut paternitatea.

A reţinut apoi că minora a fost părăsită de mamă în maternitate, iar ca urmare a fost instituţionalizată în Centrul de Plasament nr.1 din Timişoara.

La solicitarea numitei R. M., presupusa bunică paternă a minorei, aceasta a fost dată în plasament prin hotărârea nr. 1358 din 18 iunie 1998 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Timiş.

Această măsură a fost revocată prin hotărârea nr. 538 din 7 septembrie 2006 de către aceeaşi instituţie, motivată de neglijenţa şi abuzul emoţional asupra copilului, instituindu-se totodată plasamentul minorei la numita C. L. C.

Conform dispoziţiei nr. 805 din 20 decembrie 2006, eliberată de petentă, adoptatoarea a fost atestată ca persoană aptă să adopte.

Instanţa a mai reţinut în fapt că de la data instituirii plasamentului la adoptatoare, minora a beneficiat de îngrijiri corespunzătoare, a făcut progrese în plan psiho-socio-afectiv, şi se simte bine şi în siguranţă alături de adoptatoare, care a reprezentat pentru minoră persoana de ataşament.

 Ca urmare, tribunalul  a apreciat că interesul minorei este de a fi crescută în mediul familial oferit de adoptatoare.

Mama minorei, a declarat că este de acord cu încuviinţarea adopţiei.

În baza acestor considerente tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă pentru a se dispune încuviinţarea adopţiei minorei de către adoptatoare, urmând ca în baza art. 53 din Legea nr. 273//2004, minora să poarte în viitor numele de familie la adoptatoarei, acela de  „C”.

Împotriva acestei sentinţe la data de 6 iulie 2007 a declarat recurs intimatul B. T. L., solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii de încuviinţare a adopţiei minorei.

În motivarea cererii a arătat că mama minorei a părăsit-o în maternitate  încă de la naştere, iar din acel moment intimatul şi părinţii săi s-au ocupat de creşterea şi educarea minorei, care a locuit cu ei până la data de 7 septembrie 2006.

A mai arătat că minora a locuit în casă cu el şi la acea vreme nu a înţeles importanţa recunoaşterii paternităţii.

Intimatul a arătat, de asemenea, că bunica paternă a minorei a solicitat luarea acesteia în plasament, cerere ce a fost încuviinţată la 18 iunie 1998 de către Comisia pentru Protecţia Copilului Timiş, iar în perioada plasamentului la bunica paternă, intimatul a contribuit efectiv la creşterea şi educarea minorei, care a fost înscrisă la Şcoala din localitatea Şuştra, şi a luat premiul I.

Intimatul a arătat că la data de 4 septembrie 2006 bunica paternă a minorei a fost indusă în eroare de către adoptatoare, care este naşa de botez a minorei, semnând, prin aplicarea amprentei digitale, declaraţia notarială autentificată nr. 2346 din 4 septembrie 2006, în care s-a consemnat că nu se mai poate ocupa de creşterea şi educarea minorei datorită stării de sănătate.

 Faţă de această situaţie, intimatul a hotărât să recunoască paternitatea minorei, sens în care prin declaraţia notarială autentificată sub nr. 3015 din 28 noiembrie 2006, a recunoscut paternitatea minorei, iar la data de 5 februarie 2007 a depus această declaraţie cu cerere la Serviciul de Stare Civilă din cadrul Primăriei Timişoara, pentru a fi făcute menţiunile privind recunoaşterea de paternitate.

Intimatul a susţinut că urmare acestei solicitări, Serviciul de Stare Civilă din cadrul Primăriei Timişoara,  a cerut petentei să-i remită vechiul certificat de naştere al minorei în vederea emiterii unui nou certificat, în care la poziţia tată, să fie înscris intimatul, iar ca urmare, un reprezentant al petentei a  adus actul solicitat.

A arătat că după efectuarea menţiunii privind recunoaşterea paternităţii, un nou certificat de naştere al minorei a fost remis petentei.

Intimatul a susţinut că petenta a cunoscut atât calitatea sa de tată al minorei, cât şi faptul că a realizat toate demersurile legale pentru recunoaşterea paternităţii, dar, cu toate acestea, a promovat cererea de deschidere a procedurii adopţiei şi apoi de încuviinţare a adopţiei, cereri care sunt atât contrare intereselor minorei, cât şi scopului adopţiei.

În fine, intimatul a invocat nulitatea absolută a adopţiei, atât pentru nerespectarea interesului superior al minorei, cât şi faţă de lipsa consimţământului său la încuviinţarea adopţiei.

La dosar s-a depus de către intimat copia acţiunii de declarare a nulităţii adopţiei, ce a fost înregistrată la Tribunalul Timiş la 6 iulie 2007, precum şi copia actului de naştere al minorei.

În cauză, intimatul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. 2 lit. i şi art. 15 alin. 1 din Legea nr. 273/2004, în raport de dispoziţiile art. 26, 20, 48 şi 49 din Constituţie.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2007, instanţa a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de intimat şi a trimis dosarul Curţii Constituţionale.

Prin decizia nr. 369 din 20 martie 2008 pronunţată în dosar nr. 1671D/2007, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) lit. i) teza I şi, prin extindere, şi a prevederilor art. 63 alin. (3) şi 4 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, constatând că aceste prevederi contravin art. 20 din Constituţie, raportat la art. 5 parag. 1 lit. a) şi art. 9 parag. 1 din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, în măsura în care nu prevăd luarea consimţământului părinţilor fireşti în faţa instanţei odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei şi contravin, de asemenea, art. 26, 48 şi  49 din Constituţie şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Totodată, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) lit. i) teza finală.

În motivarea acestei decizii, instanţa de contencios constituţional a apreciat că potrivit art. 20 din Constituţie, în măsura în care există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care, Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii  mai favorabile.

A reţinut că potrivit art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii încheiată la Strasbourg la 24.04.1967, la care România a aderat prin Legea nr. 15/1993, adopţia nu este pronunţată decât dacă cel puţin consimţămintele următoare au fost acordate şi nu au fost retrase: a) consimţământul mamei şi, în cazul în care copilul este legitim, cel al tatălui.

A mai constatat că art. 9 parag. 1 din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii prevede că: „ autoritatea competentă nu va pronunţa o adopţie decât după o anchetă corespunzătoare privind adoptatorul, copilul şi familia sa” , stabilindu-se astfel calitatea de părţi a părinţilor fireşti la momentul pronunţării adopţiei.

A reţinut astfel că potrivit convenţiei amintite, exprimarea consimţământului de către părinţii fireşti se face la momentul „pronunţării adopţiei”, deci la momentul încuviinţării acesteia.

Curtea Constituţională a constatat că în cuprinsul prevederilor legale deduse controlului, s-a omis exprimarea consimţământului părinţilor fireşti la momentul încuviinţării adopţiei, exigenţă expres reglementată în Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, ceea ce constituie o neconcordanţă în accepţiunea art. 20 alin. (2) din Constituţie între legea internă şi un tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului, situaţie în care textul constituţional consacră prioritatea reglementării internaţionale.

De asemenea, Curtea a mai apreciat că art. 32 alin. (2) lit. i) teza I încalcă atât dispoziţiile constituţionale ale art. 26 privitoare la viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 48 relative la familie, ale art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, cât şi prevederile art. 8 referitoare la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În temeiul art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a apreciat că dispoziţiile  art. 35 alin. (2) lit. i) teza I, din Legea nr. 273/2004, nu pot fi disociate de cele ale art. 63 alin. (3) şi (4) din aceeaşi lege, motiv pentru care a extins controlul de neconstituţionalitate şi asupra acestora din urmă .

Ca urmare, a constatat că şi dispoziţiile art. 63 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 273/2004, sunt neconstituţionale, deoarece încalcă aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate, atâta timp cât judecarea cererilor de încredinţare a copilului în vederea adopţiei interne, precum şi a celor de încuviinţare a adopţiei, se face numai cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare şi a persoanei sau familiei adoptatoare şi cât judecarea cerilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale, se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, al persoanei sau familiei adoptatoare, precum şi a Oficiului Român pentru Adopţii. 

Această decizie este obligatorie pentru instanţă.

Curtea constată mai întâi că intimatul are calitatea procesuală  de a  promova recursul în cauză, potrivit  art. 61 alin. (4) din Legea nr. 273/2004 şi art. 336 alin. (3) C.proc.civ., potrivit cărora recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost parte la dezlegarea pricinii, aşa cum de altfel a statuat şi Curtea Constituţională prin decizia pronunţată în cauză.

Prin concluziile scrise depuse în cauză, petenta a solicitat respingerea recursului, fiind în interesul superior al minorei să fie adoptată .

Conform concluziilor orale formulate de părţi, intimatul recurent a solicitat modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii de încuviinţare a adopţiei minorei, iar reprezentantul  Ministerului Public a solicitat casarea sentinţei recurate în raport de cele statuate de Curtea Constituţională, pentru ca instanţa de fond să se pronunţe în cauză în consecinţă.

Curtea, urmează a analiza recursul prin prisma temeiurilor de casare a sentinţei recurate, considerând că analiza acestora este prioritară faţă de cele de modificare.

Curtea reţine astfel că, în raport de dispoziţiile art. 63 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 273/2004, care contravin dispoziţiilor art. 9 parag. 1 din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, cu toate că aceste din urmă dispoziţii, au prioritate potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie, la judecarea cererii de încuviinţare a adopţiei nu au avut calitatea de părţi şi părinţii fireşti ai minorei, aşa cum a statuat cu caracter obligatoriu Curtea Constituţională prin decizia pronunţată în această cauză, împrejurare care, determină conform art. 85, 105 alin. (2) şi 304 pct. 5 C.proc.civ. cu aplicarea art. 312 alin. (5) C.proc.civ., casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Totodată, din punct de vedere al îndeplinirii cerinţelor de fond la adopţie, Curtea constată că la data încuviinţării adopţiei se impune examinarea existenţei consimţământului părinţilor fireşti, cerinţă impusă potrivit deciziei Curţii Constituţionale de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii şi care nu a fost îndeplinită în cauză.

Drept urmare, pentru examinarea îndeplinirii acestei cerinţe de către instanţa de fond, ca urmare a efectului obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, se impune pentru aceleaşi temeiuri de drept, casarea sentinţei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. 

Curtea apreciază că temeiurile de modificare a sentinţei atacate nu se mai impun a fi analizate, iar pe cale de consecinţă urmează să admită recursul declarat de intimat, şi să caseze sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Conform art. 315 alin. (1) C.proc.civ., cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de fond va avea în vedere incidenţa dispoziţiilor  art. 331 – 339 C.proc.civ., referitoare la procedura necontencioasă, dispoziţii la care trimite art. 61 alin. (4) din Legea nr. 273/2004, va pune în discuţie chemarea în judecată în calitate de intimaţi a părinţilor fireşti ai minorei de către petentă şi va examina dacă la data încuviinţării adopţiei, părinţi fireşti ai minorei şi-au dat consimţământul în acest sens. Totodată, va da eficienţă împrejurării că minora a împlinit vârsta de 10 ani.

Domenii speta

Spete similare