Contestaţie în anulare specială. Greşeală materială. Înţeles. Neobservarea şi neanalizarea unei cereri prin care reclamanţii precizează valoarea obiectului litigiului, cu consecinţa respingerii recursului ca inadmisibil. Admisibilitate.

Contestaţie în anulare specială. Greşeală materială.  Înţeles. Neobservarea şi neanalizarea unei cereri prin care reclamanţii precizează valoarea obiectului litigiului, cu consecinţa respingerii recursului ca inadmisibil. Admisibilitate.

C.proc.civ., art. 315 alin. (1) şi art. 112 pct. 3, art. 318 teza I

Datorită faptului că instanţa de recurs a omis din greşeală să analizeze notele de şedinţă depuse chiar de către reclamanţi în cauză, conform art. 315 alin. (1) şi art. 112 pct. 3 C.proc.civ. după casare cu trimitere, nefăcând nici un fel de vorbire despre valoarea imobilului indicată de reclamanţi după rejudecare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 318 teza I C.proc.civ.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 483 din 8 mai 2008

Prin decizia civilă nr. 483 din 8 mai 2008 Curtea a admis cu majoritate şi cu opinie separată de respingere, contestaţia în anulare formulată de contestatorii I. N. şi I. E. împotriva deciziei civile nr. 222 din 28 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în contradictoriu cu intimaţii P. R., P. E. H., P. (căsătorită H.) E. H., Consiliul Local Caransebeş, S.C. "G." S.A. Caransebeş şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin - Comisia Judeţeană de aplicare a Legii 112/1995, a anulat decizia atacată şi a fixat termen pentru rejudecarea recursului la 3 iunie 2008, cu citarea părţilor.

 A reţinut că prin contestaţia în anulare contestatorii I. N. şi I. E. în contradictoriu cu intimaţii P. R., P. E. H., P. (căsătorită H.) E. H., Consiliul Local Caransebeş, S.C. "G." S.A. Caransebeş şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin - Comisia Judeţeană de aplicare a Legii 112/1995, au solicitat anularea deciziei civile nr. 222 din 28 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara şi rejudecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1106/R din 07 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.

În motivarea contestaţiei în anulare au arătat că în mod greşit Curtea a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei civile pronunţate de instanţa de apel, deoarece instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze toate motivele de modificare, respingând recursul ca inadmisibil; că prin recurs, s-a susţinut că o cale de atac este dată de lege, nu de instanţa de judecată iar în cauză tribunalul trebuia să judece apelul şi nu recursul, aşa cum au susţinut chiar reclamanţii intimaţi, fiind incidente dispoziţiile art. 112 pct. 3 C.proc.civ., art.  129 alin. ultim C.proc.civ. şi 2821 C.proc.civ., , astfel încât excepţia inadmisibilităţii recursului nu poate fi reţinută; că instanţa nu a analizat toate susţinerile părţilor şi nu a observat din greşeală că reclamanţii au precizat în apel valoarea obiectului litigiului ca fiind de peste 100.000 lei şi au susţinut că tribunalul trebuia să judece apelul.

Analizând contestaţia în anulare, decizia atacată, actele şi probele de la dosar, văzând prevederile art. 318 C.proc.civ. , Curtea a apreciat că este întemeiată, deoarece instanţa de recurs a omis din greşeală să analizeze notele de şedinţă depuse de reclamanţii apelanţii P. în dosarul nr. 2899/59/2006 al Tribunalului Caraş-Severin, prin care, chiar reclamanţii au declarat că valoarea imobilului din litigiu este cu mult peste suma de 100.000 RON şi că tribunalul trebuie să judece apelul.

Unul din motivele de recurs a fost recalificarea căii de atac, din recurs în apel, deoarece valoarea imobilului este de peste 100.000 lei, iar acest motiv deşi a fost analizat de instanţa de recurs, aceasta a avut în vedere valoarea imobilului înscrisă în contractul de vânzare–cumpărare, iar nu cea declarată de reclamanţi.

Prin decizia civilă nr. 454 din 8 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost admis recursul reclamanţilor P. şi a fost casată decizia atacată cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Caraş-Severin, cu îndrumarea ca instanţa de apel să analizeze incidenţa dispoziţiilor art. 2821 C.proc.civ. , în scopul de a se stabili calea de atac, apel sau recurs. Cu ocazia rejudecării apelului, instanţa a pus în vedere reclamanţilor să precizeze valoarea imobilului din litigiu, iar reclamanţii au precizat că această valoare este de peste 100.000 lei.

Curtea a apreciat că instanţa de recurs a omis din greşeală să analizeze notele de şedinţă depuse chiar de către reclamanţi în cauză, conform art. 315 alin. (1) şi art. 112 pct. 3 C.proc.civ., după casare cu trimitere, nefăcând nici un fel de vorbire despre valoarea imobilului indicată de reclamanţi după rejudecare, reţinând că această valoare este cea din contractul de vânzare-cumpărare, în raport de care tribunalul a judecat recursul, iar recursul declarat de pârâţi este inadmisibil.

Curtea a reţinut că deşi regula generală a stabilirii competenţei materiale a instanţei a căilor de atac este legată de valoarea indicată de reclamanţi în acţiunea introductivă, în cauză  ea nu se aplică deoarece valoarea imobilului a fost contestată pe parcursul procesului, iar prin decizia de casare cu trimitere s-a dat îndrumarea ca instanţa de apel în rejudecare să califice calea de atac după ce părţile precizează valoarea imobilului.

Omisiunea instanţei de recurs de a analiza această precizare a reclamanţilor, referitoare la valoarea imobilului, constituie o greşeală materială, care se încadrează în prevederile art. 318 C.proc.civ.

Domenii speta

Spete similare