Contestaţia în anulare. Condiţii de admisibilitate

Contestaţia în anulare. Condiţii de admisibilitate

C.proc.civ., art. 318

Este inadmisibilă contestaţia în anulare prin care se invocă greşita rezolvare de către instanţa de recurs a excepţiei de tardivitate, întrucât această problemă a intrat în puterea de lucru judecat, iar pe de altă parte, a admite această ipoteză înseamnă a recunoaşte posibilitatea recursului la recurs.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 295 din 19 martie 2008

Prin Decizia civilă nr. 586 din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul F.Z.N. împotriva Deciziei civile nr. 369 din 14 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 369/2008.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a avut în vedere considerentele ce în continuare sunt enunţate.

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, iar, conform art. 318 C.proc.civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

În speţă, prin decizia civilă nr. 369/R din 14 aprilie 2008, pronunţată în dosarul nr.1370/30/C/2003, atacată cu contestaţie în anulare, Curtea de Apel Timişoara a respins ca tardiv recursul declarat de reclamantul F.Z.V. (contestatorul din prezenta cauză) împotriva Sentinţei civile nr. 2644/03.12.2007, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 1370/30/2003.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 2644/03.12.2007, Tribunalul Timiş a constatat ca fiind perimată acţiunea reclamantului iar conform art. 253 alin. (2) C.proc.civ. „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare”.

Instanţa de recurs a mai reţinut că tribunalul Timiş a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2644 la data de 3 decembrie 2007, iar recursul reclamantului a fost expediat, aşa cum rezultă de pe plicul aflat la fila 5 a dosarului, la data de 22 decembrie 2007, astfel că recursul este declarat tardiv, cu depăşirea termenului legal de 5 zile de la pronunţarea hotărârii recurate.

Din analiza conţinutului contestaţiei în anulare, Curtea reţine în primul rând că în motivarea acesteia nu s-a făcut altceva decât să se reproducă textele legale invocate, respectiv art. 317 alin. (1) pct. 2 şi art. 318 C.proc.civ., fără a se argumenta în concret încălcarea unor norme de competenţă şi fără a se arăta expres în ce a constat greşeala materială sau ce motive de modificare sau casare au fost omise.

În al doilea rând, Curtea apreciază că, în raport de art. 3 şi 253 alin. (2) C.proc.civ., instanţa competentă să judece recursul împotriva hotărârii tribunalului prin care s-a constatat perimarea este Curtea de apel, astfel încât nu pot fi primite susţinerile contestatorului privind încălcarea normelor de competenţă.

Pe de altă parte, în speţa de faţă nu se poate reţine existenţa unei greşeli materiale, în sensul dat de dispoziţiile art. 318 teza I C.proc.civ., respectiv existenţa unei greşeli de fapt, involuntare, în condiţiile în care instanţa de recurs a respins ca tardiv recursul reclamantului, pe baza probelor aflate la dosar.

Cu alte cuvinte, pe calea contestaţiei în anulare nu poate fi invocat sau criticat modul în care instanţa de recurs a rezolvat excepţia de tardivitate, întrucât această problemă a intrat în puterea lucrului judecat, iar pe de altă parte, a admite această ipoteză înseamnă a recunoaşte posibilitatea recursului la recurs.

În acest context, este de observat că invocarea omisiunii cercetării vreunui motiv de modificare sau casare, potrivit art. 318 teza a II-a C.proc.civ., este lipsită de orice justificare.

Domenii speta

Spete similare