Dreptul muncii şi securităţii sociale. Suspendarea pensiei de invaliditate de gradul ii. Admisibilitatea cumulului indemnizaţiei de şedinţă cuvenită consilierilor locali cu pensia de invaliditate de gradul ii

Dreptul muncii şi securităţii sociale. Suspendarea pensiei de invaliditate de gradul II. Admisibilitatea cumulului indemnizaţiei de şedinţă cuvenită consilierilor locali cu pensia de invaliditate de gradul II

Legea nr. 19/2000, art. 54 lit. b, art. 62 alin. (4), art. 92, art. 94, art. 187

Legea nr. 393/2004, art. 34

Cauzele legale de suspendare a plăţii pensiei de invaliditate sunt prevăzute expres şi limitativ, fiind cele reglementate de dispoziţiile art. 92 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu cele ale art. 62 alin. 4 din aceeaşi lege.

Împrejurarea că pensionarii de invaliditate de gradul II nu se numără printre categoriile de persoane, prevăzute de art.94 din Legea nr. 19/2000, care pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională nu poate constitui temei al suspendării pensiei de invaliditate pentru pensionarul care are calitatea de consilier local, deoarece indemnizaţia de şedinţă nu se încadrează în noţiunea de venit realizat dintr-o activitate profesională.

Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 474 din 11 martie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 1037/27.11.2008, pronunţată în dosarul nr. 3341/108/2008, Tribunalul Arad a admis acţiunea formulată de către reclamantul M.C.M. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Arad, a anulat decizia nr. 233569/10.06.2008, emisă de către Casa Judeţeană de Pensii Arad, şi a dispus plata către reclamant a pensiei începând cu data de 1.02.2008, precum şi restituirea sumelor reţinute în baza deciziei atacată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâta a emis decizia nr. 233569/10.09.2008, prin care s-a dispus suspendarea plăţii pensiei reclamantului începând cu data de 1.02.2008 şi s-a constatat existenţa unui debit, constând din pensia încasată în perioada 1.02.2008-1.05.2008, în temeiul art. 94 din Legea nr. 19/2000, apreciind că reclamantul nu poate cumula pensia cu veniturile dintr-o activitate profesională, respectiv aceea de consilier local în cadrul Consiliului Local Târnova.

Totodată, a avut în vedere caracterul obligatoriu al deciziei nr. 54/4.06.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care dispoziţiile art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, au fost interpretate în sensul că persoanele alese în funcţiile de consilier local pot cumula pensia anticipată, respectiv pensia anticipată parţială, cu indemnizaţia prevăzută de art. 34 din Legea nr. 393/2004.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1037/27.11.2008 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond nu a avut în vedere că decizia nr. 54/4.07.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se referă la categoria de pensie de care a beneficiat reclamantul.

Pe de altă parte, prima instanţă a ignorat dispoziţiile art. 54 lit. b) şi art. 94 din Legea nr. 19/2000 modificată şi completată, conform cărora doar pensionarii pentru limită de vârstă pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională.

Reclamantul nu este beneficiar al unei astfel de pensii, ci a unei pensii de invaliditate, astfel încât se regăseşte în situaţia prevăzută la art. 5 alin. (1) pct. II din Legea nr. 19/2000, plata pensiei de invaliditate trebuind suspendată.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C.proc.civ..

Intimatul a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată, arătând că decizia nr. 54/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este incidentă în speţă, deoarece prin dispozitivul ei s-a statuat, cu forţă obligatorie, că exercitarea calităţii de consilier local nu reprezintă o activitate profesională în sensul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, iar pârâta susţine că suspendarea plăţii de invaliditate se impune ca urmare a realizării unor venituri constând în indemnizaţia de consilier. Chiar dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere cumulul unei alte categorii de pensii cu veniturile din indemnizaţia de consilier, stabilirea naturii juridice a acestor venituri este obligatorie pentru toate instanţele, conform art. 329 alin. (3) C.proc.civ.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., intimatul arată că susţinerile recurentei sunt contrare dispoziţiilor art. 62 alin. (2) lit. c), art. 62 alin. (4), art. 91 şi art. 92 din Legea nr. 19/2000, care reglementează expres şi limitativ cauzele ce duc la încetarea sau suspendarea plăţii pensiei de invaliditate. În speţă, recurenta nu a avut în vedere vreuna din aceste cauze legale.

Aplicarea măsurii suspendării plăţii pensiei în temeiul art. 94 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 19/2000 este eronată, deoarece acest articol se referă la cumulul pensiei de invaliditate cu veniturile obţinute dintr-o activitate profesională, iar cele rezultate dintr-o calitate electivă nu au o astfel de natură.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a apreciat că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Reclamantul a contestat decizia nr. 233569/10.06.2008, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Arad, prin care, în temeiul art. 94, art. 54 lit. b) şi art. 187 din Legea nr. 19/2000, a fost suspendată plata pensiei de invaliditate a reclamantului, cu începere de la 1.02.2008, deoarece reclamantul a cumulat în mod necuvenit salariul cu pensia, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 74832/7.05.2008 a serviciului stagii de cotizare, şi s-a dispus recuperarea de la reclamant a debitului de 1.617 lei, reprezentând pensie încasată necuvenit în perioada 1.02.2008-1.05.2008.

Cauzele legale de suspendare şi încetare a plăţii pensiei de invaliditate sunt prevăzute expres şi limitativ, fiind cele reglementate de dispoziţiile art. 91 şi art. 92 din Legea nr. 19/2000 coroborate cu cele ale art. 62 alin. (1) lit. c) şi art. 62 alin. (4) din aceeaşi lege. În speţă, nu se regăseşte vreuna din aceste cauze. De altfel, decizia de suspendare a pensiei nu a fost întemeiată pe prevederile acestor articole.

Art. 54 lit. b) din Legea nr. 19/2000 defineşte invaliditatea de gradul II, astfel încât nu poate justifica suspendarea plăţii pensiei de invaliditate.

Prin decizia nr. 54/4.06.2007, obligatorie conform art. 329 alin. (3) C.proc.civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  a soluţionat recursul în interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, referitor la posibilitatea consilierilor locali de a cumula pensia anticipată, respectiv pensia anticipată parţială, cu indemnizaţia reglementată prin art. 34 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, statuând că persoanele alese în funcţii de consilieri locali pot cumula pensia anticipată, respectiv pensia anticipată parţială, cu indemnizaţia prevăzută de dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 393/2004.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 coroborat cu art. 5 alin. (1) pct. I şi II din legea menţionată nu poate justifica însă excluderea automată de la beneficiul cumulului pensiei anticipate sau al pensiei anticipate parţiale cu indemnizaţia de şedinţă pentru aleşii locali, reglementată prin art. 34 din Legea nr. 393/2004, câtă vreme natura juridică a unei atari indemnizaţii nu justifică încadrarea ei într-o remuneraţie sau alt venit cu caracter permanent, susceptibil a se constitui în cumul împreună cu pensia anticipată sau cu pensia anticipată parţială.

S-a apreciat că indemnizaţia de şedinţă, în înţelesul firesc ce poate fi dat dispoziţiilor din textul de lege menţionat, nu poate avea altă semnificaţie decât aceea a unei remuneraţii ocazionale, nepermanentă, lipsită de importanţa care să îi confere o valoare de natură a-i atribui consistenţa unei entităţi susceptibile de a fi luată în considerare drept componentă a unui cumul cu pensia anticipată sau cu pensia anticipată parţială. Obţinerea în mod ocazional de către aleşii locali a 2 - 3 indemnizaţii lunare, reprezentând fiecare până la 5% din indemnizaţia lunară, după caz, a primarului, preşedintelui consiliului judeţean sau primarului general al municipiului Bucureşti, nu poate fi asimilată cu realizarea unui venit susceptibil a determina suspendarea plăţii pensiei în sensul prevederilor art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000.

Deşi în cauză se pune problema posibilităţii cumulării pensiei de invaliditate cu indemnizaţia prevăzută de dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 393/2004, decizia nr. 54/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este incidentă, deoarece în considerentele sale s-a statuat că indemnizaţia de şedinţă cuvenită unui consilier local nu poate fi asimilată cu realizarea unui venit susceptibil a determina suspendarea plăţii pensiei în sensul prevederilor art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000.

Art. 94 din Legea nr. 19/2000 enumeră categoriile de persoane care pot cumula pensia cu veniturile rezultate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul veniturilor respective. Cu toate că reclamantul nu face parte dintr-o astfel de categorie, dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 19/2000 nu pot justifica suspendarea plăţii pensiei sale de invaliditate, în condiţiile în care cauzele de suspendare a plăţii pensiei sale de invaliditate sunt prevăzute expres şi limitativ în lege, iar indemnizaţia prevăzută de dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 393/2004 nu are natura juridică a unei  remuneraţii sau a unui alt venit cu caracter permanent, în sensul art. 5 alin. (1) pct. I şi II din Legea nr.19/2000, aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 54/4.06.2007. 

Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea a apreciat că, în speţă, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. sau vreun alt motiv de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii recurate.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins recursul pârâtei ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare