Înscriere de menţiuni în registrul comerţului. Adresă de înfiinţare a popririi. Condiţii

Înscriere de menţiuni în registrul comerţului. Adresă de înfiinţare a popririi. Condiţii

Codul de procedură civilă – art. 454

Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 – art. 1 art. 6, art.  7

Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2594/2008 – art. 183

Înregistrările în registrul comerţului se fac pe baza unei rezoluţii a directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau a persoanei ori persoanelor desemnate sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel. Pentru a pronunţa o asemenea rezoluţie procedura este, în principal, una necontencioasă, directorul oficiului teritorial al registrului comerţului sau persoana desemnată fiind ţinuţi să verifice dacă, din punct de vedere formal, actele care se solicită a fi înregistrate în registrul comerţului corespund sau nu normelor legale.

Deşi înregistrarea menţiunilor în registrul comerţului este supusă controlului de legalitate, cu excepţia celor dispuse prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, oficiul teritorial al registrului comerţului, prin directorul său ori persoana desemnată, nu face decât să constate dacă actele sau faptele de comerţ prevăzute de lege, precum şi modificările referitoare la acestea şi ale menţiunilor înregistrate, în scopul asigurării opozabilităţii acestora şi efectuării formalităţilor de publicitate, respectă cerinţele legale de formă.

A admite contrariul, în sensul de a extinde competenţa directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau a persoanei sau persoanelor desemnate în sensul verificării valabilităţii actului ce se cere a fi înregistrat, ar însemna ca acest funcţionar să facă o adevărată cercetare judecătorească şi să tranşeze fondul raporturilor juridice născute din actul sau faptul a cărui înregistrare se cere, ocolind astfel procedurile speciale în materie şi răpind persoanelor interesate posibilitatea de a-şi face apărările şi a dezbate în mod efectiv şi contradictoriu cauza.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,

Decizia civilă nr. 1270 din 7 iunie 2011, dr. C.B.N.

Prin sentinţa civilă nr. 462/CC din 16 decembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 7192/30/2010 Tribunalul Timiş a respins cererea privind înscrierea în registrul comerţului a înfiinţării popririi asupra acţiunilor deţinute de debitoarea Asociaţia Salariaţilor S.C. E. S.A. Timişoara la S.C. E. S.A. Timişoara, admiţând, totodată, cererea de intervenţie formulată de intervenientul P.A. în contradictoriu cu intimaţii Biroul Executorului Judecătoresc C.C. din Timişoara şi creditoarea S.C. M. S.R.L. Lugoj.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs creditoarea S.C. M. S.R.L. Lugoj şi intervenientul P.A, creditoarea solicitând modificarea ei în tot, în sensul respingerii cererii de intervenţie, susţinând că în mod greşit prima instanţă a admis cererea intervenientului, care solicita respingerea cererii de înregistrare a menţiunii privind poprirea, în considerarea faptului că se prevalează de calitatea de acţionar al S.C. E. S.A. şi de cea de membru al Asociaţiei Salariaţilor S.C. E. S.A. Timişoara, apreciind că poprirea acţiunilor este inadmisibilă în raport de dispoziţiile Legii nr. 31/1990. Vânzarea/cumpărarea unor astfel de titluri nu se poate face decât în primă fază, prin efectuarea unor operaţiuni pe piaţa de capital şi, ulterior, înscrierea menţiunii în registrul comerţului, această succesiune de acte şi fapte juridice nefiind necesară la societăţile pe acţiuni de tip închis. Mai mult, potrivit art. 65 alin. (1) din lege, în lipsă de stipulaţie contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerţului. De asemenea, art. 66 alin. (1) statuează că pe durata societăţii, creditorii asociatului pot să-şi exercite drepturile lor numai asupra părţii din beneficiile cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare, alin. (2) prevăzând că creditorii arătaţi la alin. (1) pot, totuşi, popri în timpul duratei societăţii, părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile debitorului lor.

Şi intervenientul P.A. a formulat recurs, dar numai în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, întrucât acestea nu i-au fost acordate de tribunal, deşi demersul său judiciar a fost admis, din eroare prima instanţă reţinând că acestea nu ar fi fost dovedite, cu toate că la dosar se regăseşte chitanţa care atestă plata onorariului avocaţial.

Prin decizia civilă nr. 1270 din 7 iunie 2011 pronunţată în dosarul nr. 1225/59/2009 Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de creditoarea S.C. M. S.R.L. Lugoj împotriva sentinţei civile nr. 462/CC din 16 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 7192/30/2010 în contradictoriu cu intimaţii Biroul Executorului Judecătoresc C.C. din Timişoara şi Asociaţia Salariaţilor S.C. E. S.A. Timişoara, precum şi intervenientul intimat P.A., modificând în tot hotărârea atacată, în sensul admiterii cererii de înscriere de menţiuni, dispunând înscrierea în registrul comerţului a menţiunii privitoare la poprirea a 1.572.259 acţiuni deţinute de intimata debitoare Asociaţia Salariaţilor S.C. E. S.A. Timişoara la S.C. E. S.A. Timişoara, respingând, totodată, cererea de intervenţie formulată de intimatul P.A. De asemenea, Curtea a respins recursul declarat de intervenientul P.A. împotriva aceleiaşi hotărâri judecătoreşti.

Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 din Codul de procedură civilă este întemeiat, hotărârea pronunţată de prima instanţă, deşi nu este lipsită de temei legal, a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, prin derogare de la prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului şi, după caz, a altor cereri aflate în competenţa de soluţionare a judecătorului delegat aparţine, până la reglementarea activităţii de înregistrare în registrul comerţului efectuată de registratori comerciali, directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Aceeaşi ordonanţă, în art. 6, statuează că, în soluţionarea cererilor potrivit art. 1 şi 2, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate autorizează, prin rezoluţie, constituirea societăţilor comerciale, efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerţului, a publicităţii, precum şi înregistrarea în registrul comerţului a declaraţiilor-tip pe propria răspundere şi a datelor cuprinse în acestea, după caz, conform prevederilor legale în vigoare, rezoluţiile pronunţate fiind executorii de drept.

În acest context, atribuţia esenţială a directorilor oficiilor teritoriale ale registrului comerţului sau a persoanelor împuternicite este aceea de a verifica legalitatea actelor sau faptelor care, potrivit legii, se înregistrează în registrul comerţului, astfel cum se prevedea, anterior apariţiei O.U.G. nr. 116/2009, în sarcina judecătorilor delegaţi din partea tribunalelor, de art. 5-8 din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările ulterioare, şi de art. 37 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare. Această activitate este compatibilă cu procedura jurisdicţională graţioasă, reglementată, ca atare, de noul act normativ antemenţionat şi care se completează cu normele de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă, în special Cartea III – „Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase”, relevant în acest sens fiind art. 338 din cod, potrivit căruia procedura prevăzută în articolele de mai sus se întregeşte cu dispoziţiile de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii. Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărţii de faţă.

Dată fiind importanţa înscrierilor în registrul comerţului, cererea şi actele depuse de solicitanţi trebuie să urmeze o procedură prealabilă, în cadrul căreia funcţionarii oficiilor teritoriale ale registrului comerţului trebuie să le verifice şi să constate dacă acestea îndeplinesc sau nu condiţiile legale, după care directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoana ori persoanele desemnate de către directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului urmează să dispună sau nu, prin rezoluţie, înregistrarea menţiunilor respective.

În acest sens, art. 7 din O.U.G. nr. 116/2009 prevede că soluţionarea cererilor de înregistrare prevăzute la art. 1 şi 2 se realizează pe bază de înscrisuri. La solicitarea expresă a părţii sau a reprezentantului acesteia, se organizează audienţă publică pentru susţinerea şi soluţionarea cererii. Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoana sau persoanele desemnată/desemnate consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, poate/pot să dispună efectuarea unei expertize, în contul părţilor, precum şi prezentarea oricăror alte dovezi, părţile putând fi invitate să se prezinte la oficiul registrului comerţului. Orice înscrisuri noi în susţinerea cererilor de înregistrare se depun la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal, prin registratura generală, cu cel puţin o zi înainte de data soluţionării. Ori de câte ori este necesară modificarea înscrisurilor depuse în susţinerea cererii de înregistrare, solicitantul depune la oficiul registrului comerţului înscrisurile modificate, cele depuse iniţial urmând a fi anulate de directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau de persoana ori persoanele desemnată/desemnate. În condiţiile în care cererile de înregistrare şi documentele depuse în susţinerea acestora nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, se acordă, prin rezoluţie, un termen de amânare de cel mult 15 zile, care poate fi prelungit o singură dată, cu maximum 15 zile, la cererea motivată a solicitantului. Termenul de 15 zile se calculează fără a se lua în considerare ziua când a început şi ziua în care s-a împlinit termenul. Comunicarea rezoluţiilor de amânare se realizează prin afişare la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi pe site-ul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. Dacă în termenul prevăzut la alin. (3) solicitantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile dispuse prin rezoluţia de amânare a directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau a persoanei sau persoanelor desemnate, cererile de înregistrare urmează a fi respinse.

Aşadar, în prezent, înregistrările în registrul comerţului se fac pe baza unei rezoluţii a directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau a persoanei ori persoanelor desemnate sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel. Pentru a pronunţa o asemenea rezoluţie procedura este, cum s-a arătat deja, în principal una necontencioasă, directorul oficiului teritorial al registrului comerţului sau persoana desemnată fiind ţinuţi să verifice dacă, din punct de vedere formal, actele care se solicită a fi înregistrate în registrul comerţului corespund sau nu normelor legale.

În cazul înregistrării menţiunilor, art. 183 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2594/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, emise în aplicarea art. 12 alin. (4) din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările ulterioare, statuează că în registrul comerţului se înregistrează orice acte sau fapte de comerţ prevăzute de lege, precum şi modificările referitoare la acestea şi ale menţiunilor înregistrate, în scopul asigurării opozabilităţii acestora şi efectuării formalităţilor de publicitate, conform legii. Modul de efectuare şi de evidenţiere a acestor înregistrări este distinct de acela în care se înregistrează şi se evidenţiază modificările actului constitutiv. Pentru înregistrarea actelor şi faptelor prevăzute la alin. (1), solicitantul completează formularul-tip „Cerere de depunere şi menţionare acte”, la care ataşează înscrisurile doveditoare ale actelor şi faptelor de menţionat, precum şi dovada achitării taxelor legale şi a timbrelor de valoare corespunzătoare, în original.

Din cele de mai sus rezultă că, deşi înregistrarea menţiunilor în registrul comerţului este supusă controlului de legalitate, cu excepţia celor dispuse prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, oficiul teritorial al registrului comerţului, prin directorul său ori persoana desemnată, nu face decât să constate dacă actele sau faptele de comerţ prevăzute de lege, precum şi modificările referitoare la acestea şi ale menţiunilor înregistrate, în scopul asigurării opozabilităţii acestora şi efectuării formalităţilor de publicitate, respectă cerinţele legale de formă. A admite contrariul, în sensul de a extinde competenţa directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau a persoanei sau persoanelor desemnate în sensul verificării valabilităţii actului ce se cere a fi înregistrat (în speţă, al adresei de înfiinţare a popririi asupra unor acţiuni, ceea ce nu este posibil în acest cadrul procesual, cum corect a reţinut şi prima instanţă), ar însemna ca acest funcţionar să facă o adevărată cercetare judecătorească şi să tranşeze fondul raporturilor juridice născute din actul sau faptul a cărui înregistrare se cere, ocolind astfel procedurile speciale în materie şi răpind persoanelor interesate posibilitatea de a-şi face apărările şi a dezbate în mod efectiv şi contradictoriu cauza, lucru care nu poate fi acceptat.

Solicitarea intimatului Biroul Executorului Judecătoresc C.C. din Timişoara privea înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor referitoare la poprirea a 1.572.259 acţiuni deţinute de intimata debitoare Asociaţia Salariaţilor S.C. E. S.A. Timişoara la S.C. E. S.A. Timişoara, la cerere fiind ataşate atât adresa de înfiinţare a popririi nr. 2301/08.07.2010 (ştiut fiind faptul că, potrivit art. 454 din Codul de procedură civilă, poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată) şi procesul-verbal nr. 2299/08.07.2010 de stabilire a cheltuielilor de executare, cât şi titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 513 din 7 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 14667/3/2009, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1530 din 4 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi înştiinţarea de poprire nr. 2349/12.07.2010 adresată debitoarei Asociaţia Salariaţilor S.C. E. S.A. Timişoara.

Ca atare, toate cerinţele legale de formă pentru a se dispune înregistrarea actului în registrul comerţului erau îndeplinite, astfel că sentinţa atacată este, contrar afirmaţiilor intervenientului P.A., nelegală. Aceasta, cu atât mai mult cu cât prima instanţă a reţinut în mod greşit incidenţa alin. (3) al art. 134 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2594/2008, care statuează că transmiterea dreptului de proprietate asupra acţiunilor, cu excepţia acţiunilor aparţinând comanditaţilor din societăţile în comandită pe acţiuni, nu se înregistrează în registrul comerţului. Dacă, totuşi, se solicită înscrierea unor astfel de menţiuni, acestea se fac în baza extrasului din registrul acţionarilor, certificat de administratorul societăţii, care va certifica efectuarea transmiterii în acest registru. Înregistrarea se va solicita prin completarea formularului-tip „Cerere de depunere şi menţionare acte”, la care se adaugă şi dovada privind plata taxelor legale şi timbrul judiciar, în original. Se poate observa, deci, cu uşurinţă că textul citat nu are incidenţă în cauză, întrucât în speţă nu a operat nicio transmitere a dreptului de proprietate asupra celor 1.572.259 de acţiuni deţinute de intimata debitoare Asociaţia Salariaţilor S.C. E. S.A. Timişoara la S.C. E. S.A. Timişoara, pentru ca înscrierea respectivei menţiuni în registrul comerţului să fie condiţionată de prezentarea unui extras din registrul acţionarilor, certificat de administratorul societăţii, privind efectuarea transmiterii în acest registru, cum eronat a considerat judecătorul fondului.

Pe de altă parte, apărările intimatului P.A. referitoare la nerespectarea dispoziţiilor alin. (4) al art. 7 din O.U.G. nr. 116/2009, în sensul că cererea de înregistrare corect a fost respinsă întrucât petentul, deşi i s-a acordat un termen de 15 zile pentru depunerea înscrisului solicitat, nu s-a conformat, o nouă amânare nemaifiind posibilă, nu sunt întemeiate, chiar dacă textul de lege este în sensul arătat de intervenient, dat fiind faptul că în cauză Directorul Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş a dispus amânarea soluţionării cererii la datele de 3 august 2010, 19 august 2010, respectiv la 6 septembrie 2010, când, urmare a depunerii unei cereri de intervenţie, prin rezoluţia nr. 15418/06.09.2010 dosarul a fost trimis instanţei competente, legiuitorul neprevăzând nicio sancţiune pentru aceasta. De asemenea, nici apărările în sensul că până la reglementarea situaţiei privind acţiunile deţinute de el, achitate integral şi cu privire la care există obligaţia transferului, pentru care deja a iniţiat un proces pe rolul Judecătoriei Timişoara, ce formează obiectul dosarului nr. 25962/325/2010, orice executare împotriva bunurilor Asociaţiei Salariaţilor S.C. E. S.A. Timişoara reprezentând, în realitate, o executare a bunurilor sale personale, deci, nelegală, nu pot fi primite, aceste critici urmând să fie analizate exclusiv pe calea contestaţiei la executare, pe care, de altfel, intervenientul a şi urmat-o, încă din 1 septembrie 2010.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului Executorului Judecătoresc C.C. în mod judicios a fost respinsă de tribunal câtă vreme cererea de înscriere menţiuni a fost formulată de respectivul intimat, prin aceasta nefiind nesocotite nici statuările Curţii Constituţionale din cuprinsul deciziei nr. 162 din 22 aprilie 2003, referitoare la art. 399 din Codul de procedura civilă, hotărâre prin care s-a reţinut că în cadrul executării silite, ca şi în cazul contestaţiei la executare, organul de executare nu are interese proprii, astfel că acesta nu are calitatea de parte în proces, nefiind necesar să fie citat ca atare. Or, în speţa de faţă, pe lângă faptul că nu este vorba de o contestaţie la executare, ci de o cerere de înscriere menţiuni în registrul comerţului, titularul acestei petiţii este chiar intimatul Biroului Executorului Judecătoresc C.C., împrejurare în care legitimarea sa procesuală nu poate fi pusă la îndoială. De altfel, şi instanţa de contencios constituţional a arătat că problema unei asemenea calităţi (aceea de parte – sbl. ns.) a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. (1) ultima teză din Codul de procedură civilă, atunci când se face contestaţie la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege, situaţie similară cu cea de faţă, în care titularul cererii de înregistrare este intimatul.

Faţă de cele mai sus arătate, care impun admiterea recursului creditoarei, concomitent cu respingerea cererii de intervenţie formulată de dl. P.A., Curtea constată că recursul intervenientului, referitor la cheltuielile de judecată neacordate de tribunal, nu mai poate fi primit, fiind neîntemeiat, această persoană fiind „partea căzută în pretenţiuni”, la care se referă alin. (1) al art. 274 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare