Înscriere menţiuni în registrul comerţului. Înregistrarea unui act pentru care legea nu prevede obligaţia de publicitate. Admisibilitate

Înscriere menţiuni în registrul comerţului. Înregistrarea unui act pentru care legea nu prevede obligaţia de publicitate. Admisibilitate

Legea nr. 26/1990, modif. – art. 21 lit. h)

Ordinul M.J. nr. 2594/2008 – art. 10, art. 20, art. 184

Funcţiile Oficiului Naţional al Registrului Comerţului privind efectuarea publicităţii legale, de ţinere a registrului comerţului şi de informare impun, dată fiind importanţa capitalului social pentru terţi şi pentru acţionari, să fie făcute publice orice fel de modificări intervenite în această privinţă.

Nu este contrar legii ca o decizie a administratorului unic să fie înregistrată în evidenţele registrului comerţului în vederea asigurării publicităţii valorii capitalului social, astfel cum a rezultat ea în urma operaţiunii de majorare, actul juridic fiind prevăzut de actul constitutiv al societăţii comerciale, de vreme ce el conţine menţiuni esenţiale legate de majorarea capitalului social, prin înregistrare fiind asigurată tocmai funcţia de publicitate a registrului comerţului şi principiul ocrotirii terţilor prin aducerea la cunoştinţa acestora a actelor prin care societatea comercială îşi modifică valoarea capitalului social şi, în mod corespunzător, structura acţionariatului.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,

Decizia civilă nr. 2149 din 22 noiembrie 2011, dr. C.B.N.

Prin sentinţa comercială nr. 592/PI din 15 februarie 2011 pronunţată în dosarul nr. 222/30/201 Tribunalul Timiş a respins atât cererea de suspendare a judecăţii în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, cât şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul I.A. în contradictoriu cu intimaţii S.C. L S.A. Timişoara şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Bucureşti, reprezentat prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş, obligând intervenientul la plata către societatea intimată a sumei de 3.720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intervenientul I.A., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea ei în tot şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de intervenţie, respingerea cererii de înregistrare menţiuni formulată de S.C. L S.A. Timişoara şi radierea eventualelor înregistrări efectuate între timp în baza ei, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2149 din 22 noiembrie 2011 Curtea de Apel Timişoara a respins recursul intervenientului, menţinând hotărârea primei instanţe ca fiind temeinică şi legală.

Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit pct. 9 al art. 304 din Codul de procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”. Aceste dispoziţii vizează aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situaţii de fapt determinată, interpretarea şi aplicarea greşită a textului de lege la o anumită situaţie de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept.

În fapt, prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare nr. 1/16.01.2010, acţionarii societăţii intimate au decis majorarea capitalului social al S.C. L S.A. Timişoara prin emiterea unui număr de 100.000.000 acţiuni noi, cu valoarea nominală de 0,10 lei, în schimbul unor aporturi în numerar şi/sau creanţe. Prin aceeaşi hotărâre s-a prevăzut că procedura de majorare se va realiza în două etape, în conformitate cu dispoziţiile art. 191 din actul constitutiv, care, la pct. 10, prevede că în urma finalizării subscrierilor şi a emiterii deciziilor în baza art. 191.8 şi 191.9, după caz, consiliul de administraţie va stabili prin decizie valoarea cu care se va majora în mod efectiv capitalul social al societăţii, numărul de acţiuni nou emise şi structura acţionariatului rezultată în urma majorării de capital şi va lua toate deciziile şi măsurile necesare înregistrării majorării de capital în registrul comerţului. Actul constitutiv al S.C. L S.A. Timişoara, în forma care a stat la baza derulării operaţiunii de majorare a capitalului social, este pe deplin opozabil intervenientului recurent, în calitatea sa de acţionar al societăţii intimate.

Împotriva cererii de înregistrare în registrul comerţului a Hotărârii A.G.E.A. nr. 1/16.01.2010, recurentul a formulat cerere de intervenţie, care a făcut obiectul dosarului nr. 550/30/2010 al Tribunalului Timiş, prin sentinţa civilă nr. 557/PI/04.05.2010 aceasta fiindu-i respinsă, hotărârea rămânând irevocabilă prin decizia civilă nr. 997/23.09.2010 a Curţii de Apel Timişoara, instanţa de control judiciar confirmând soluţia tribunalului sub aspectul legalităţii cererii de înregistrare în evidenţele registrului comerţului a respectivului act societar.

Prin decizia nr. 2/07.01.2011, în conformitate cu prevederile actului constitutiv şi ale Hotărârii A.G.E.A. nr. 1/16.01.2010, administratorul unic al intimatei S.C. L S.A. Timişoara a stabilit valoarea cu care s-a majorat în mod efectiv capitalul social al persoanei juridice, numărul de acţiuni nou emise şi structura acţionariatului rezultată în urma acestei operaţiuni de majorare, care a fost realizată în două etape, fiind iniţiată prin adoptarea Hotărârii A.G.E.A. nr. 1/16.01.2010 şi finalizată prin decizia nr. 2/07.01.2011 a administratorului unic.

Prin cererea înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş sub nr. 1712/11.01.2011, societatea intimată a solicitat înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privitoare la capitalul social, asociaţi, participarea la profit şi pierderi, numire reprezentant acţionar persoană juridică, depunere act constitutiv actualizat, precum şi publicarea în Monitorul Oficial a deciziei administratorului unic nr. 2/07.01.2011.

Prin cererea de intervenţie depusă în dosarul nr. 1712/11.01.2011 al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş, recurentul a solicitat respingerea cererii de menţiuni invocând dispoziţiile art. 22 alin. (4) teza a II-a din Normele metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2594/2008, respectiv suspendarea cererii de menţiuni în temeiul art. 22 alin. (4) teza I, cu motivarea că, pe de o parte, legea nu prevede în cadrul operaţiunii de majorare a capitalului social emiterea unei decizii a administratorului unic al societăţii comerciale prin care se finalizează majorarea, după cum nu este reglementată nici procedura de înregistrare a acestui act societar, iar pe de altă parte, că valoarea capitalului social al S.C. L S.A. Timişoara este fie inexistentă, fie anulabilă sub condiţie.

Cu titlu preliminar, se impune a se menţiona faptul că deşi prin petiţia formulată intervenientul a solicitat „respingerea cererii de menţiuni ori suspendarea ei până la clarificarea situaţiei capitalului social”, cereri respinse de tribunal, prin recursul declarat a solicitat numai „modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii sale de intervenţie şi respingerea cererii de înregistrare menţiuni formulată de S.C. L S.A. Timişoara, precum şi radierea eventualelor înregistrări efectuate între timp în baza ei”. Ca atare, Curtea se va limita la a verifica legalitatea şi temeinicia soluţiei tribunalului prin care a fost respinsă intervenţia recurentului la cererea de înregistrare în registrul comerţului a menţiunilor privitoare la capitalul social, asociaţi, participarea la profit şi pierderi, numire reprezentant acţionar persoană juridică, depunere act constitutiv actualizat, precum şi publicarea în Monitorul Oficial a deciziei administratorului unic nr. 2/07.01.2011.

Prima instanţă, contrar celor afirmate de recurent, în mod corect a respins cererea sa intervenţie, cu motivarea că decizia administratorului unic al intimatei S.C. L S.A. nr. 2/07.01.2011, dată în conformitate cu Hotărârea A.G.E.A. nr. 1/16.01.2010 şi cu dispoziţiile statutare, poate fi înregistrată în registrul comerţului întrucât conţine menţiuni esenţiale legate de majorarea capitalului social.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, republicată, cu modificările ulterioare, în registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate. Prin urmare, chiar şi în ipoteza în care s-ar aplica numai această prevedere legală, decizia administratorului unic nr. 2/07.01.2011 este supusă înregistrării în registrul comerţului întrucât priveşte valoarea capitalului social rezultată în urma operaţiunii de majorare, ceea ce implică în mod necesar o modificare a menţiunilor anterioare cu privire la această valoare.

În acelaşi sens, alin. (6) al art. 20 din Normele metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2594/2008, prevede că dacă se solicită înregistrarea, menţionarea sau publicarea unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor/membrilor, a unei decizii a asociatului unic, a unei hotărâri a consiliului de administraţie, a unei hotărâri a consiliului de supraveghere ori a unui act adiţional la actul constitutiv, înscrisurile menţionate, întocmite în forma cerută de lege, vor conţine cel puţin următoarele: datele de identificare a persoanei juridice; numărul şi data adoptării actului; condiţiile formale de adoptare a actului; hotărârile adoptate/conţinutul actului adiţional; numele, prenumele, calitatea şi semnătura persoanelor abilitate să semneze înscrisul. Expresia „cel puţin” nu demonstrează, cum greşit a înţeles intervenientul, că controlul efectuat de directorul oficiului registrului comerţului nu se limitează doar la verificarea datelor prevăzute de art. 20 alin. (6), ci că înscrisurile ce se solicită a fi înregistrate trebuie să conţină aceste cerinţe minimale.

Textul reglementează, aşadar, cu valoare de principiu, condiţiile înregistrării în registrul comerţului a actelor societare, enumerând expres printre acestea hotărârea consiliului de administraţie, fără a distinge după obiectul asupra căruia poartă o astfel de hotărâre. Or, este ştiut faptul că acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu poate să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). Totodată, în cazul societăţilor comerciale pe acţiuni care au ales sistemul unitar de administrare şi care au un singur administrator, hotărârea consiliului de administraţie este înlocuită de actul societar care îmbracă forma deciziei administratorului unic, aşa cum rezultă din interpretarea alin. (1) al art. 137 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, potrivit cu care societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, numărul acestora fiind totdeauna impar; când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de administraţie. Aşadar, dacă s-a desemnat un administrator unic, toate dispoziţiile relative la organele colegiale de conducere ale societăţilor pe acţiuni care nu presupun pluralitatea administratorilor se aplică şi administratorului unic, în măsura în care unicitatea administratorului nu le face incompatibile. Spre exemplu, sunt aplicabile administratorului unic regula formei scrise a acceptării mandatului, obligaţia de asigurare profesională şi interdicţia cumulului funcţiei de administrator cu calitatea de salariat al societăţii, însă nu sunt aplicabile regulile relative la delegarea de atribuţii, şedinţele consiliului, publicitatea persoanei şi semnăturii directorilor etc. În alte cuvinte, dacă hotărârea consiliului de administraţie este supusă înregistrării în registrul comerţului, pentru identitate de raţiune va fi supusă înregistrării şi decizia administratorului unic.

Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 184 din Normele metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, persoanele juridice înmatriculate în registrul comerţului sau, după caz, persoanele interesate au obligaţia de a depune la O.R.C., pentru menţionare în registrul comerţului: a) prospectul de emisiune de acţiuni, pentru constituirea prin subscripţie publică a societăţilor comerciale pe acţiuni, inclusiv în vederea autorizării publicării acestuia de către judecătorul-delegat, precum şi orice modificare a acestuia; b) prospectul de emisiune de acţiuni pentru majorarea prin subscripţie publică a capitalului social al societăţilor comerciale pe acţiuni, inclusiv în vederea autorizării publicării acestuia de către judecătorul-delegat, precum şi orice modificare a acestuia; c) hotărârea/decizia organului de conducere, în cazul în care menţionarea în registrul comerţului şi publicarea sunt obligatorii, potrivit legii; d) dovada privind prelungirea termenului de deţinere cu titlu legal a spaţiului în care sunt/este stabilite/stabilit sediul social şi/sau sediul secundar; e) situaţiile finale de lichidare şi repartizare şi, după caz, darea de seamă asupra gestiunii administratorilor, respectiv a membrilor directoratului, dacă unul sau mai mulţi dintre aceştia sunt numiţi lichidatori; f) actele privind operaţiuni asupra fondului de comerţ; g) registrele şi actele persoanei juridice radiate, dacă nu mai există asociaţi/acţionari/membri sau aceştia refuză deţinerea; h) hotărârea adunării generale a asociaţilor/acţionarilor privind dobândirea de către societate a unui bun de la un fondator sau acţionar, atunci când menţionarea este obligatorie, potrivit Legii societăţilor comerciale; i) recursul împotriva încheierii judecătorului-delegat şi, după caz, plângerea împotriva rezoluţiei directorul O.R.C.; j) opoziţia formulată împotriva hotărârii adunării generale a asociaţilor/acţionarilor, precum şi opoziţia formulată împotriva altor acte prevăzute în mod expres de lege; k) proiectul de fuziune sau de divizare; l) specimenul de semnătură; m) cererea de radiere formulată de persoana care se consideră prejudiciată prin înregistrarea unor menţiuni în registrul comerţului; n) orice alte înscrisuri pentru care legea prevede obligaţia menţionării în registrul comerţului. Persoanele interesate să depună spre menţionare în registrul comerţului înscrisuri în privinţa cărora legea nu prevede obligativitatea efectuării publicităţii lor vor completa în acest sens cererea-tip şi vor anexa înscrisurile respective, precum şi dovada achitării taxelor corespunzătoare.

Aşadar, de vreme, pe de o parte, legea permite menţionarea în registrul comerţului a unor înscrisuri în privinţa cărora nu este prevăzută obligativitatea efectuării publicităţii lor, iar pe de altă parte, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2594/2008 reglementează în mod expres înregistrarea, menţionarea sau publicarea unei hotărâri a administratorilor sociali, critica recurentului în sensul că actul a cărui înregistrare a fost solicitată de către societatea intimată (decizia administratorului) nu este prevăzută de lege în procedura majorării capitalului social nu poate fi primită. Aceasta, cu atât mai mult cu cât cererea de înregistrare a deciziei administratorului unic nr. 2/07.01.2011 (mai exact, de publicare a sa în Monitorul Oficial) a fost depusă pentru a fi făcută publică, spre informarea tuturor celor interesaţi, însuşi recurentul fiind de acord că funcţiile Oficiului Naţional al Registrului Comerţului privind efectuarea publicităţii legale, de ţinere a registrului comerţului şi de informare (art. 10 din Normele metodologice) impun, dată fiind importanţa capitalului social pentru terţi (valoarea capitalului social este limita minimă a gajului general al creditorilor chirografari) şi pentru acţionari (structura capitalului social indică ponderea deţinută în societate), să fie făcute publice orice fel de modificări intervenite în această privinţă.

Chiar dacă ar fi întemeiate susţinerile intervenientului în sensul că cererea intimatei este de înregistrare menţiuni şi nu una de depunere şi menţionare acte (societatea completând formularul corespunzător), iar tribunalul ar fi înţeles greşit acest aspect şi ar fi făcut confuzie între procedura cererilor de înregistrare menţiuni şi procedura cererilor de depunere şi menţionare acte, recursul de faţă tot nu poate fi admis, pentru considerentele mai sus arătate, dar şi pentru faptul că nu este vina petentei că funcţionarul de la oficiul teritorial al registrului comerţului i-a înmânat un formular greşit, din moment ce pe cerere se arată fără echivoc ce anume se solicită acestei instituţii de interes public care, în condiţiile Legii nr. 26/19990, republicată, cu modificările ulterioare, are obligaţia de a ţine registrul comerţului. Oricum, sunt neîntemeiate afirmaţiile sale privitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2594/2008, care prevede că după primirea cererii de înregistrare, O.R.C.T. eliberează deponentului dovada primirii acesteia, în care sunt inserate următoarele date: denumirea O.R.C.T. emitent, numărul şi data înregistrării în registrul prevăzut la art. 19 alin. (3), obiectul cererii de înregistrare şi numărul total al filelor conţinute în dosarul de înregistrare depus, data la care cererea va fi prezentată spre soluţionare judecătorului-delegat ori, după caz, directorului O.R.C.T., precum şi termenul legal de eliberare a înscrisurilor care atestă efectuarea operaţiunilor în registrul comerţului, toate aceste cerinţe fiind respectate.

În concluzie, nu este contrar legii ca acest ultim act societar, decizia nr. 2/07.01.2011 a administratorului unic, să fie înregistrat în evidenţele registrului comerţului în vederea asigurării publicităţii valorii capitalului social al intimatei S.C. L S.A. Timişoara, astfel cum a rezultat ea în urma operaţiunii de majorare, actul juridic fiind prevăzut de actul constitutiv al societăţii comerciale şi câtă vreme el conţine menţiuni esenţiale legate de majorarea capitalului social, prin înregistrare fiind asigurată tocmai funcţia de publicitate a registrului comerţului şi principiul ocrotirii terţilor prin aducerea la cunoştinţa acestora a actelor prin care societatea îşi modifică valoarea capitalului social şi, în mod corespunzător, structura acţionariatului.

Nu în ultimul rând, existenţa sentinţei comerciale nr. 9098/12.09.2008 a Tribunalului Bucureşti invocată de recurent nu are relevanţă pentru prezenta cauză, critica întemeiată pe această hotărâre fiind nefondată pentru simplul motiv că, la data de 16.01.2010, când a fost adoptată Hotărârea A.G.E.A. nr. 1/2010 prin care a fost demarată operaţiunea de majorare de capital social finalizată prin decizia administratorului unic nr. 2/07.01.2011, intimata S.C. L S.A. Timişoara era înscrisă în registrul comerţului cu un capital social de 563.888,60 lei, conform încheierii nr. 9005/21.08.2008 pronunţată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Galaţi. Ordonanţa preşedinţială prin care s-a dispus suspendarea executării Hotărârii A.G.E.A. nr. 1/23.06.2008 prin care s-a iniţiat o altă majorare de capital social a fost pronunţată ulterior înregistrării în registrul comerţului a deciziei administratorului unic nr. 2/20.08.2008, prin care s-a finalizat acea operaţiune de majorare, prin constatarea valorii efective cu care s-a majorat capitalul social al intimatei. Hotărârea A.G.E.A. nr. 1/23.06.2008 a fost înregistrată în registrul comerţului în 02.07.2008, în baza încheierii judecătorului delegat nr. 51165/02.07.2008, conform certificatului de înregistrare menţiuni nr. 343195/07.07.2008, iar menţiunile cuprinse în decizia administratorului unic nr. 2/20.08.2008 au fost înscrise în registrul comerţului în data de 21.08.2008, în baza încheierii judecătorului delegat nr. 9005/21.08.2008, conform certificatului de înregistrare menţiuni nr. 41496/22.08.2008. Or, sentinţa nr. 9098/12.09.2008 a fost pronunţată în 12.09.2008, deci ulterior datei la care decizia nr. 2/20.08.2008 a fost adusă la îndeplinire prin înregistrarea acesteia în registrul comerţului, aşa cum rezultă din încheierea judecătorului delegat nr. 9005/21.08.2008, efectele sale consumându-se astfel integral prin înregistrare. Sentinţa comercială nr. 9098/12.09.2008 a Tribunalului Bucureşti nu poate produce efecte retroactive şi nu poate afecta legalitatea menţiunilor înregistrate în registrul comerţului anterior datei de 12.09.2008, în baza deciziei nr. 2/20.08.2008 a administratorului unic al S.C. L S.A. Timişoara. Prin urmare, hotărârea de suspendare nr. 9098/12.09.2008 nu afectează valoarea de 563.888,60 lei a capitalului social al intimatei, valoare de la care societatea a iniţiat noua operaţiune de majorare de capital social finalizată prin decizia administratorului unic nr. 2/07.01.2011.

În ceea ce priveşte nemulţumirea legată de cuantumul pretins exagerat al onorariului avocaţial acordat de tribunal societăţii intimate, în afară de simpla afirmaţie recurentul nu a formulat critici pertinente şi punctuale asupra cărora instanţa de control judiciar să aibă obligaţia de a se pronunţa, mulţumindu-se să susţină că, prin încuviinţarea acestuia, coroborat cu uşurinţa prin care i-au fost înlăturate unele motive din cererea de intervenţie, rezultă că sentinţa este dată în mod evident împotriva persoanei sale. În realitate, Curtea constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, dispunând obligarea părţii care a căzut în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată solicitate şi dovedite de partea adversă, cuantumul onorariului de avocat nefiind unul exagerat raportat la complexitatea cauzei, la volumul de muncă şi la lucrările întocmite de apărătorii societăţii.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Bucureşti, reprezentat prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş, nu este întemeiată dat fiind faptul că citarea intimatului în cauză era necesară şi se impunea, nu în calitatea sa de parte în proces, ci pentru a furniza eventualele relaţii şi informaţii relevante soluţionării litigiului.

Domenii speta

Spete similare