Contengios administrativ - sesizare curte de conturi

Dosar nr.3037/88/2008

 R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI  DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

SENTINŢA CIVILĂ nr. 319

Şedinţa publică din data de  27 februarie  2009

Prin Incheierea nr. 53/23 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tulcea a sesizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr. 3037/88/24.12.2008, solicitând stabilirea răspunderii juridice şi obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei "...", judeţ Tulcea, a pârâţilor "..." şi "...", pentru prejudiciul în sumă de 3570 lei, precum şi pentru dobânda calculată după data de 12 decembrie 2008 şi până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.

Prin Incheierea menţionată, s-a reţinut că pârâţii - primar "...", ordonator principal de credite, şi "...", referent superior ce a acordat viza de control financiar preventiv propriu, datorează Primăriei "...", judeţ Tulcea, suma de 27.600 lei, dobânda de 3570 lei şi dobânda în continuare, începând cu data de 12.12.2008, pentru plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislaţia în vigoare, ce nu puteau face obiectul acordurilor/contractelor colective de muncă încheiate la nivelul instituţiilor publice.

Alăturat Incheierii din 23 decembrie 2008, s-au anexat raportul de control intermediar nr. 1222 din 12 decembrie 2008, cu anexele acestuia, explicaţiile scrise ale pârâţilor, situaţia sumelor achitate, adresa nr. 166/15038/21.12.2006, acordul/contractul colectiv de muncă nr. 4353/19.12.2006, state de plată şi alte înscrisuri.

In apărare, pârâţii au depus întâmpinare, la care au anexat dispoziţiile de imputare ce au fost emise persoanelor ce au încasat drepturile băneşti în discuţie.

La termenul de judecată din 30 ianuarie 2009, instanţa a invocat din oficiu, excepţia inadmisibilităţii sesizării, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 21772008, ce modifică Legea nr. 947/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

Examinând cauza, în raport cu excepţia invocată, instanţa reţine că prin raportul de control intermediar nr. 1222 din 12.12.2008, întocmit ca urmare a verificării contului anual de execuţie şi a bilanţului contabil pentru anul 2007 al Primăriei Comunei "...", judeţ Tulcea, s-a constatat că bugetul local a fost prejudiciat cu suma de 27.600 lei, la care se adaugă dobânda aferentă, reprezentând drepturi speciale acordate salariaţilor - funcţionari publici pentru menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii, asigurarea protecţiei personalului în vederea refacerii capacităţii de muncă în cuantum lunar de 200 lei şi respectiv pentru achiziţionarea de ţinută în sumă de 300 lei pe trimestru, conform acordului/contractului colectiv de muncă nr. 4353 din 19 decembrie 2006, prin aceasta  fiind încălcate prevederile art. 14 alin. 3 din Legea nr. 273/2006, art. 54 alin. 6 din Legea nr. 273/2006, art. 7 din O.G. nr. 119/1999, art. 8 alin. 1, art. 12 alin. 1 şi art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, lipsa de temei legal rezultând şi din adresa nr. 11707 din 23 ianuarie 2008, emisă de către D.M.P.S. TULCEA şi din adresa nr. 420965 din 13 februarie 2008, emisă de D.G.F.P. , iar răspunderea pentru producerea prejudiciului revenind pârâţilor "..." - primar, în calitate de ordonator principal de credite, şi "..." - referent superior, care a acordat viza de control financiar preventiv propriu.

S-a mai susţinut, în cuprinsul aceluiaşi raport, că acordul/contractul colectiv de muncă, încheiat pentru funcţionarii publici între Primăria "..." şi Sindicatul Salariaţilor din Administraţia Publică Locală a Judeţului Tulcea, înregistrată la D.M.S.S.F. Tulcea, sub nr. 15038/19.12.2006, conţine prevederi ce nu au o bază legală relativ la acordarea acestor drepturi ce nu pot face obiectul unor asemenea acorduri întrucât funcţionarii publici puteau să beneficieze pentru anul 2007 doar de măsurile stabilite prin art. 22 alin. 1 lit. a - c din H.G. nr. 833/2007, măsuri similare fiind dispuse şi prin art. 61 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, pe lângă faptul că primesc gratuit uniformă conform legii doar cei care sunt obligaţi la o asemenea ţinută.

Se mai învederează că sumele respective au fost achitate de la titlul "bunuri şi servicii", instituţia neavând prevederi bugetare4 în acest sens, dar, mai mult, sumele nu au fost impozitate şi asupra lor nu au fost calculate contribuţii de asigurări sociale.

Insă, la data de 28 octombrie 2008, a intrat în vigoare Legea nr. 217/2008, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992, prin care s-au abrogat dispoziţiile art. 40 şi urm. care reglementau competenţa materială şi teritorială a instanţelor Curţii de Conturi şi care, ulterior, a fost preluată de instanţele judecătoreşti, odată cu preluarea judecătorilor financiari.

Actul normativ menţionat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curţii de Conturi a României, prin Camerele de conturi judeţene, de sesizare a instanţei judecătoreşti pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate şi plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari şi contabili, precum şi de celelalte persoane supuse jurisdicţiei Curţii de Conturi, art. 31 alin. 3 stipulând că în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.

De asemenea, în art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1994, modificată prin legea nr. 217/2008, se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.

In consecinţă, coroborând prevederile legale arătate, se concluzionează că stabilirea răspunderii persoanelor vinovate şi a întinderii prejudiciului se poate realiza de către instanţele judecătoreşti numai la solicitarea entităţii publice verificate.

In aceste condiţii, faţă de prevederile legale menţionate, sesizarea Curţii de Conturi, promovată după data de 28 octombrie 2008, este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, urmând ca entitatea publică controlată, prin conducerea sa, să decidă modul de valorificare a concluziilor raportului de control întocmit, dispoziţiile legale incidente fiind de imediată aplicare.

3

Domenii speta

Spete similare