Neîndeplinirea condiţiilor pentru rejudecarea după extrădare.

Constată că prin sentinţa penală nr. 158/2009 a Judecătoriei Sibiu, s-a dispus, în baza art. 192 alin. 1 şi 2 C.pen., condamnarea inculpatului B Z la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În fapt, s-a reţinut că în baza art. 217 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 180 alin. 2 C.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare (parte vătămată F I).

În baza art. 180 alin. 2 C.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare (parte vătămată F A).

În baza art. 33 lit. a cu aplicarea art. 34 lit. b C.pen. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 C.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a şi b C.pen.

În baza art. 14 şi 346 alin. 1 C.p.p. cu aplicarea art. 998-999 C.civ. a fost obligat inculpatul la plata a câte 750 lei către fiecare dintre părţile vătămate F I şi F A cu titlu de daune morale şi au fost respinse restul pretenţiilor civile.

În motivarea sentinţei menţionate s-a reţinut în esenţă că prin încheierea din data de 18.08.2008 pronunţată de  Judecătoria Sibiu instanţa a dispus în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c C.p.p. admiterea plângerii petenţilor F A şi F I, desfiinţarea ordonanţei procurorului din 21.02.2008 şi reţinerea cauzei spre judecare, iar prin aceeaşi încheiere s-a mai constat că actul de sesizare al instanţei îl constituie plângerea petenţilor şi totodată a pus instanţa în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului B Z pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 180 alin. 2 Cpen., lovirea sau alte violenţe, de art. 192 alin. 1 şi 2 Cpen., violarea de domiciliu şi de art. 217 alin. 1 Cpen., distrugerea.

S-a mai reţinut, pe baza probelor administrate, că inculpatul B Z a efectuat lucrări de amenajare în apartamentul aparţinând fiului părţilor vătămate şi în acest context au apărut anumite neînţelegeri între părţi iar în data de 09.10.2007 partea vătămată F I s-a deplasat la acel apartament,  în lipsa intimatului şi a intrat în locuinţă prin forţarea uşii. În aceeaşi zi, în jurul orelor 21:00, intimatul s-a deplasat la domiciliul părţilor vătămate şi deşi i s-a solicitat să plece, intimatul a intrat cu forţa în apartament, a lovit părţile vătămate şi a distrus uşa de la debaraua din apartament, iar în urma loviturilor aplicate de intimat, părţile vătămate au suferit leziuni corporale vindecabile în 4-5 zile şi respectiv 3-4 zile.

Sentinţa a rămas definitivă la data de 14.04.2009, iar la data de 22.04.2009 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 190/2009.

Deoarece mandatul de executare a pedepsei închisorii nu a putut fi pus în executare, condamnatul nemaifiind pe teritoriul României, la data de 15.03.2010 a fost emis mandatul european de arestare nr. 10/2010

Împotriva acestei sentinţe inculpatul B Z a formulat apel la data de 29.06.2010, solicitând repunerea în termenul de apel.

Prin decizia penală nr. 207/2010 Tribunalul Sibiu a respins cererea de repunere în termenul de apel şi a respins ca tardiv formulat apelul declarat de inculpatul B Z, reţinându-se în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 364 C.p.p., deoarece inculpatul a fost prezent la termenul din 26.11.2008, când a şi fost audiat, după care a părăsit ţara, neexistând o cauză temeinică de împiedicare declarării apelului în termen.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, care a fost respins ca neîntemeiat prin decizia penală nr. 735/2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia.

La data de 12.01.2011 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sibiu cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul B Z .

Prin sentinţa penală nr. 108 din 23.02.2011 Judecătoria Sibiu a respins cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul B Z, privind cauza ce a format obiectul dosarului penal  al Judecătoriei Sibiu.

S-a reţinut prin hotărâre că potrivit art. 522 ind. 1 („Rejudecarea celor judecaţi în lipsă în caz de extrădare”), în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Examinând prevederile textului legal menţionat, instanţa a constatat că nu este îndeplinită niciuna din condiţiile cerute de lege.

Astfel, în primul rând, condamnatul nu a fost judecat şi condamnat în lipsă, acesta fiind prezent la termenele din 26.11.2008 şi 14.01.2009, la primul termen fiind şi audiat, iar cerinţa judecării în lipsa presupune ca inculpatul să nu fi fost prezent la niciun termen de judecată.

În al doilea rând, deşi pe numele condamnatului a fost emis un mandat european de arestare în baza sentinţei de condamnare, acest mandat nu a fost pus în executare, condamnatul nefiind localizat pe teritoriul altui stat, iar încarcerarea acestuia a avut loc la data de 19.06.2010 în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.190/2009 emis de Judecătoria Sibiu, de către D.G.P. a Municipiului Bucureşti

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B Z fără a-l motiva în scris. La susţinerea orală a recursului, condamnatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei. În sprijinul cererii recurentul condamnat B Z, arată că a venit în România şi s-a predat singur şi că nu a dat declaraţii în faţa primei instanţe.

Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs precum şi din oficiu, privind temeinicia şi legalitatea lui, Tribunalul a constatat recursul condamnatului ca nefondat şi l-a  respins.

Într-adevăr starea de fapt a fost corect reţinută de către instanţă iar încadrarea juridică  legală şi temeinică.

Instanţa de control judiciar a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru rejudecarea după extrădare - nici în ceea ce priveşte judecarea şi condamnarea persoanei în cauză în lipsă şi nici în ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, respectiv persoana să fi fost arestată după extrădare. În aceste condiţii, în mod corect prima instanţă a apreciat că această cerere nu poate fi primită şi a fost respinsă ca atare. De altfel, după ce a fost încarcerat recurentul a declarat şi apel peste termen împotriva hotărârii de condamnare dar de asemenea, a fost respins definitiv nefiind întrunite condiţiile pentru a se putea aprecia că apelul declarat peste termen poate fi admis.

În mod corect s-a reţinut că recurentul nu a fost judecat şi condamnat în lipsă el fiind prezent la termenul din 26.11.2008 şi 14.01.2009.

De asemenea, deşi a fost emis mandat european de arestare, acesta nu a fost pus în executare deoarece recurentul s-a prezentat singur la organele de poliţie la data de 19.06.2010.

Faţă de cele de mai sus s-a constatat că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 522 ind. 1 C.p.p., ceea ce a facut ca cererea să fie respinsă.

Aşa fiind, instanţa, în baza art. 385 ind. 15 C.p.p., a respins recursul formulat de condamnatul B Z, împotriva sentinţei penale nr. 108/23.02.2011 a Judecătoriei Sibiu, pe care a menţinut-o.

Domenii speta

Spete similare