Luare de mită – art. 254 cp

Tribunalul constată că la data de 31.10.2012 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 18984/63/2012,  rechizitoriul  nr. 682/P/2010  al Parchetului de  pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare  de arest preventiv în Arestul IPJ Dolj, a inculpatului  A.D.N., prin rechizitoriul nr.682/P/2012 al Parchetului de  pe lângă Tribunalul Dolj, cercetat sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită  prev. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. rap. la art. 6 alin. 1 din Legea 78/2000.

Prin actul de sesizare a  instanţei s-a reţinut că inculpatul A.D.N. în data de 15.10.2012 a pretins şi primit de la denunţătorii B. M. şi P. G. suma de 80 de lei în vedere efectuării unei intervenţii chirurgicale de specialitate.

In baza sesizării denunţătoarei, prin ordonanţa cu numărul 682/P/2012 din data de 15.10.2012, orele 15,30 s-a autorizat, în temeiul art. 912 alin. 2 din C.pr.pen., interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către inculpat, pe o perioadă de 48 ore, începând cu data de 15.10.2012 - orele 16,00 până la data de 17.10.2012 - orele 16,00.

In jurul orelor 09,00 denunţătoarea s-a deplasat împreună cu echipa operativă la sediul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova - Secţia Ortopedie. În urma discuţiilor purtate cu inculpatul A.D.N. acesta a primit suma de 400 euro şi 1200 lei.

S-a apreciat prin rechizitoriu că faptele inculpatului de a pretinde şi primi bani de la denunţătoarea B. N. I. şi de la martorii B. M şi P. G în vederea efectuării intervenţiei chirurgicale în favoarea numitei B. M, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin 1 cu aplic. art. 41 alin 2 C.pen rap. la art .6 alin 1 din legea nr. 78/2000.

Pentru a se reţine această stare de fapt în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: denunţul şi declaraţia numitei B. N. I., declaraţiile martorilor P. G şi B. M, înregistrările audio-video efectuate în mediul ambiental de denunţătoarea B. N. I, procesul verbal de transcriere a convorbirilor purtate în mediul ambiental de denunţătoare cu inculpatul, procesul verbal de surprindere în flagrant.

Cauza s-a înregistrat pe rolul instanţei la data de  31.10.2012, fixându-se termen pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive la 01.11. 2012.

Măsura arestării preventive a fost menţinută de instanţă prin încheierile din 01 nov. 2012, 12 dec. 2012, 04.02.2013 şi 18.03.2013.

Prin decizia  penală nr. 622/20 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova  fost casată încheierea de la 18 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj  şi rejudecând în baza art. 139 rap. la art.  1451 C.p.p. rap. la art. art. 136 alin. 1 lit. c) C.p.p., s-a dispus înlocuirea măsura arestării preventive a inculpatului A.D.N. u măsura obligării de nu părăsi ţara fără încuviinţarea organelor judiciare, acestuia fiindu-i impuse obligaţiile prev. de  art. 145 alin. 11 lit.a-d C.p.p., pe durata măsurii. De asemene în baza art. 145 alin. 12 C.p.p., pe durata măsurii inculpatul A.D.N. a fost obligat să respecte următoarele îndatoriri: să nu se apropie de martori, de denunţător, să nu comunice direct sau indirect cu cei menţionaţi.

In cursul cercetării judecătoreşti instanţa a audiat inculpatul, martorii din acte B. N. I, B. M. M., P. G , D. F. şi S. C.

La cererea inculpatului în apărare au fost încuviinţaţi şi audiaţi martorii P. F., I. E. şi M. D.. De asemenea a fost întocmit un referat de evaluare de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.

Din analiza coroborata a probelor administrate atât in faza de urmărire penala cât şi în faza cercetării judecătoreşti  instanţa reţine următoarele în fapt şi în drept:

În data de 04 oct 2012, inculpatul a consultat-o pe numita B. M. M. în cabinetul din cadrul spitalului. Aceasta avea probleme cu monturile de la picioare şi dorea să se opereze (diagnosticul medical fiind Halvux Valgus). Pacienta a fost însoţită la consultaţie de sora sa, martora sa B. N. I. Cu această ocazie fiind examinată de inculpat, acesta i-a spus că trebuie operată la ambele picioare şi că valoarea materialelor ce urmează a fi folosite la operaţie în sumă de 400 de euro, trebuie să fie suportate de acestea. Acesta i-a explicat că pentru fiecare picior trebuie folosite câte 2 şuruburi , fiecare costând cca 100 euro ( în acest sens sunt toate declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi declaraţia inculpatului).

Pacienta a fost programată la operaţie după cca 2 săptămâni deoarece inculpatul urma să participe la un congres de ortopedie, fiind trimisă totodată să efectueze şi o radiografie la ambele picioare. Inculpatul a susţinut, atât  în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, că cele două persoane s-ar fi oferit auzind discuţiile purtate de acesta în legătură cu găsirea de sponsori pentru respectivul eveniment, să îl ajute şi ele cu respectivul eveniment.

Martorii D. F. şi S. C. , în cursul urmăririi penale au dat două declaraţii notariale în care au arătat că au asistat la examinarea martorei B. M de către inculpat, ocazie cu care sora acesteia s-ar fi oferit să-l ajute pe inculpat cu sponsorizarea congresului de ortopedie ce urma să aibă loc în curând la Craiova, doar pentru a putea fi operată mai repede.

Ulterior, fiind audiaţi de instanţă, cei doi au revenit asupra declaraţiei arătând fie că nu le recunosc pe cele două martore B. , fie că nu s-a vorbit de vreo sponsorizare ci de un ajutor oferit de martora B. N. I inculpatului cu organizarea respectivului congres.

În data de 15 oct 2012, martora B. M s-a internat în spital pentru operaţie. În după amiaza zilei respective aceasta  a fost examinată din nou de către inculpat care i-a spus că ar fi mai bine să se opereze la un singur picior de mont , acesta spunându-i totodată că ar fi necesară şi operarea călcâiului. Discuţia purtată cu această ocazie a avut loc şi în prezenţa martorului P. G. Ambii martori susţin că inculpatul le-a spus că pentru călcâi este necesară şi folosirea unei plăcuţe speciale care costă în mod normal 1500 lei , dar întrucât o are deja i-o poate da la preţul de 500 lei ( inculpatul confirmă acest fapt). 

Cu această ocazie cei doi martori B. M şi P. G susţin că l-ar fi întrebat pe doctor cât costă operaţia. Acesta le-ar fi spus că o astfel de operaţi costă cca 2000 de euro, dar ei să dea cât cred de cuviinţă. În această situaţie martorul P. i-a oferit inculpatului suma de 400 de lei, acesta replicându-i că-l jigneşte, motiv pentru care acesta i-a mai oferit o sumă de 400 de lei. Cei doi susţin că inculpatul i-a întrebat dacă doar atât pot să-i dea, după care a plecat nervos.

Inculpatul a recunoscut că a primit suma respectivă, dar a susţinut că această sumă a crezut că reprezintă o parte din contravaloarea şuruburilor ce urmau a fi folosite la operaţie. De asemenea , în faţa instanţei inculpatul a susţinut că după examinarea radiografiilor aduse de pacientă, a realizat că starea sa de sănătate era mult mai gravă decât apreciase iniţial când o examinase doar parţial, fără a avea vreo radiografie a acesteia, motiv pentru care i-a adus la cunoştinţă posibilitatea efectuării unei operaţii mult mai complexe şi mai migăloase , care se realizează foarte rar în lume şi despre care nu cunoaşte să se mai fi efectuat vreodată în România. Inculpatul a arătat că a dorit să facă respectiva operaţie din interes pur ştiinţific, precum şi în memoria tatălui său care suferise de aceeaşi boală.

Inculpatul susţine că i-a adus la cunoştinţă pacientei că urmează a fi folosite la operaţie mai multe implanturi, neputându-i preciza numărul acestora, deoarece acesta urma să fie stabilit în cursul operaţiei, în funcţie de numărul acestor urmând a fi întocmite la sfârşitul operaţiei o factură şi o chitanţă fiscală.

Inculpatul recunoaşte de asemenea că le-a spus celor doi că o astfel de operaţie costă în jur de 2000 de euro, prin aceasta referindu-se la costul implantelor folosite într-o astfel de operaţie, pentru un singur picior.

În urma celor întâmplate cei doi martori B. M şi P. G au hotărât sesizarea organelor de poliţie , sens în care au luat legătura cu martora B. N. I, aceasta fiind cea care a denunţat fapta organelor de poliţie.

În dimineaţa zilei de 16.10.2012 denunţătoarea s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj punând la dispoziţia organelor judiciare suma de 1200 lei, (formată din 12 bancnote a 100 lei fiecare). Aceste bancnote au fost marcate criminalistic, potrivit procesului verbal, încheiat în acest scop în data de 16.10.2012, orele 08,00.

Prin acelaşi proces verbal a fost marcată criminalistic suma de 400 euro pusă la dispoziţia denunţătoarei de către organele judiciare. Atât suma de 400 euro cât şi cea de 1200 lei i-au fost înmânate denunţătoarei spre a fi date inculpatului A.D.N. în vederea efectuării intervenţiei chirurgicale pentru sora denunţătoarei.

În jurul orelor 09,00 denunţătoarea s-a deplasat împreună cu echipa operativă la sediul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova - Secţia Ortopedie; denunţătoarea a mers în rezerva salon unde era internată sora sa (nr. 668) loc în care l-a găsit pe inculpat stând de vorbă cu sora sa şi cu prietenul acesteia.

Din observarea procesului-verbal cuprinzând transcrierea convorbirii purtate între denunţătoare şi  inculpat, reiese că  aceasta a început prin  a-şi cere scuze faţă de atitudinea pe care o avusese sora sa şi prietenul ei în ziua anterioară, în sensul că, l-au ofensat oferindu-i o sumă aşa de mică şi i-a cerut inculpatului să spună ce sumă trebuie să primească astfel încât intervenţia să decurgă în condiţii foarte bune iar sora sa să nu aibă probleme ulterioare.

Inculpatul i-a spus denunţătoarei că el nu pretinde nici o sumă de bani şi că îşi va îndeplini atribuţiile cu profesionalism, afirmând că „eu nu cer bani de la bolnavi, îţi primesc , i-am zis şi ieri, nu am nevoie să-mi dea nimic, este într-adevăr, i-am propus ce este mai dificil, îi fac ce este mai bine ". La afirmaţia denunţătoarei „ când mi-a spus că v-a dat 4 milioane.... " Inculpatul a replicat „ da, mi s-a făcut rău şi mie puţintel".

Inculpatul a recunoscut că a primit cei 800 lei anterior iar în momentul în care denunţătoarea i-a propus să-i plătească cei 400 euro pentru şuruburi, inculpatul a precizat că „nu sunt 400, ai înţeles greşit". Denunţătoarea a spus "200 pe un picior", inculpatul  replicându-i că da, "dar nu facem acum decât un picior. Şi atunci i-am propus fetei aşa, şi am discutat că a fost şi soţul dumneaei aici şi i-am zis: îi fac amândouă operaţiile pe un  picior, e o operaţie foarte mare şi atunci… care costă pe factură 15 milioane, eu o am şi îi plătesc firmei altfel şi o costă numai 5 milioane. Aşa v-am spus".

In momentul în care denunţătoarea l-a întrebat pe inculpat şi despre suma de bani care va trebui să o primească pentru efectuarea actului medical, inculpatul a răspuns „ sigur, aici e vorba de bani mulţi, oamenii plătesc mii de euro. Eu nu condiţionez actul medical, ce puteţi voi să-mi daţi, dacă vreţi îmi daţi". Discuţia a continuat între denunţătoare şi inculpat iar la un moment dat inculpatul a confirmat faptul că a primit suma de 800 lei în ziua anterioară de la sora şi cumnatul denunţătoarei, denunţătoarea continuând „ vă mai dau 12 milioane ". Inculpatul i-a răspuns ,, nu ştiu, ce vrei tu, ce poţi". Denunţătoarea l-a întrebat din nou „ nu, spuneţi. Atâta am acum, atât sunt pregătită. Spune-ţi-mi, e bine?". Inculpatul a răspuns „ nu spun aşa ceva, niciodată nu spun aşa ceva ".

Denunţătoarea i-a spus inculpatului că are asupra sa şi cei 400 euro reprezentând contravaloarea materialelor medicale (şuruburile), pe care i-a dat de asemenea inculpatului. Martora a revenit întrebându-l pe inculpat dacă suma totală primită de 20 milioane (excluzând deci suma de 400 euro, reprezentând contravaloarea şuruburilor, sumă pe care deja i-o dăduse), este sau nu suficientă. Inculpatul a evitat să răspundă direct, arătând că l-a operat şi pe şeful Senatului şi că nu condiţionează actul medical, asigurând-o că-şi va da toată silinţa.

 La final inculpatul a primit de la denunţătoare atât suma de 400 euro cât şi cei 1200 lei, bani pe care i-a pus în buzunarul halatului şi în scurt timp a plecat din salon deplasându-se într-un cabinet medical unde a început să efectueze consultul unui alt pacient (martorul asistent N. I. )

În momentul intervenţiei echipei operative în cabinetul medical, fiind întrebat dacă a primit vreo sumă de bani de la denunţătoare şi ce reprezintă, inculpatul a răspuns că a primit suma de 400 euro şi 1200 lei, precizând că cei 400 euro reprezentau o parte din contravaloarea materialelor medicale ce urmau a fi folosite la intervenţie iar cei 1200 lei reprezentau bani pe care pacienta s-a oferit să-i dea pentru a sponsoriza o parte din cheltuielile ocazionate de organizarea unui Congres Ştiinţific Medical la Craiova, congres care se încheiase în ziua de 14.10.2012. Banii au fost găsiţi în buzunarul halatului inculpatului. Cu ocazia verificării seriilor acestora, s-a stabilit că seriile sunt identice cu cele menţionate în procesul verbal de marcare criminalistică.

Inculpatul a precizat atât în timpul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei este o practică în spital, dat fiind contextul economico-financiar al ţării, ca pacienţii să suporte contravaloarea unor medicamente, materiale, întrucât spitalul nu dispune de fondurile necesare procurării acestora. A declarat că, de regulă medicii dau liste pacienţilor cu materialele ce trebuie achiziţionate iar pacienţii sau aparţinătorii acestora le procură, astfel că medicii nu au motive să primească bani de la pacienţi sau aparţinătorii acestora.

Acesta a mai arătat însă că, în situaţia unor intervenţii chirurgicale de genul celei care urma să i se efectueze şi pacientei B. M, medicul procură de la diverşi distribuitori materialele medicale necesare, ulterior distribuitorii emiţând factură pentru aceste materiale şi încasând banii de la pacienţi. Inculpatul a declarat totodată că au mai fost situaţii în care pacienţii, după efectuarea intervenţiilor, nu au mai plătit contravaloarea materialelor medicale achiziţionate, astfel că medicii au fost nevoiţi să plătească din buzunarul propriu aceste sume de bani, acesta fiind motivul pentru care medicii le solicită pacienţilor în avans o parte din costul materialelor ce vor fi utilizate la operaţie. Susţinerea inculpatului cu privire la suportarea de către pacienţi a contravalorii materialelor ce urmează a fi folosite la operaţii a fost confirmată de martorii propuşi de inculpat respectiv P. F., I. I. şi M. D.

Din adresa cu nr. 32070/16.10.2012 a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova rezultă că inculpatul A.D.N. lucrează ca medic ortoped în cadrul Clinicii de ortopedie iar numita B. M a fost internată în această clinică în ziua de 15.10.2012 sub îngrijirea inculpatului, cu diagnosticul: „ picior plat valg postural complex; halux valgus stâng".

De asemenea, în aceeaşi adresă s-a mai precizat că pacienta B. M era asigurată medical şi nu datorează bani unităţii medicale pentru tratamentul pe care îl primeşte.

Din cele arătate mai sus instanţa reţine că probele administrate în cauză confirmă faptul că inculpatul a primit în data de 15.10.2012 de la numiţii B. M şi P. G suma de 800 de lei, iar în data de 16.10.2012, de la denunţătoarea B. N. I suma de 400 euro şi 1200 lei, fapte recunoscute de altfel şi de către inculpat.

În ceea ce priveşte suma de 400 de euro, probele confirmă faptul că suma respectivă a fost oferită şi primită de către inculpat ca şi contravaloare a materialelor ce urmau să fie folosite la operaţia ce trebuia efectuată martorei B. M.

Deşi în adresa comunicată de Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, s-a comunicat faptul că aceasta fiind asigurată medical nu trebuia să plătească nicio sumă de bani spitalului, martorii audiaţi P. F., M. D. şi I. I. au confirmat faptul că în astfel de cazuri, materialele folosite erau cumpărate de la o societate care furnizează echipamente tehnico-medicale la mai multe spitale din ţară.

În ceea ce priveşte celelalte sume primite de inculpat de 800 şi respectiv 1200 lei, inculpatul a recunoscut că le-a primit dar a arătat că aceste sume reprezentau o parte din contravaloarea materialelor ce urmau a fi folosite la operaţia pe care intenţiona să o efectueze, operaţie deosebit de dificilă, de complexă, ce nu mai fusese efectuată încă în România.

Instanţa nu va reţine această apărare a inculpatului pe care o apreciază ca nefondată pentru următoarele motive:

În primul rând, iniţial cu ocazia organizării flagrantului, inculpatul fiind întrebat cu privire la sumele respective a arătat că acestea i-ar fi fost oferite de denunţătoare ca şi sponsorizare pentru congresul de ortopedie pe care îl organizase la Craiova, în acest sens acesta depunând în recursul la arestarea preventivă, două declaraţii extrajudiciare ale martorilor D. F. şi St. C. ca susţineau respectiva afirmaţie. Instanţa apreciază având în vedere că aceştia au revenit ulterior parţial asupra acestor afirmaţii, acestea necoroborându-se cu nicio altă probă administrată în cauză că respectivele sume nu i-au fost oferite inculpatului în acest scop, cu atât mai mult cu cât respectivul congres se încheiase deja.

Ulterior, în faţa instanţei inculpatul a revenit asupra acestor afirmaţii arătând că reprezentau o parte din contravaloarea materialelor ce urmau a fi folosite la operaţia pacientei B. M.

În ceea ce priveşte operaţia ce urma a fi efectuată pacientei B., din probele administrate rezultă că iniţial în momentul în care a fost examinată de inculpat, fără a avea radiografiile picioarelor acesta i-a spus că trebuie să folosească la fiecare picior câte două şuruburi, fiecare costând cca 100 euro, costul total al operaţiei ridicându-se la suma de 400 euro. Toţi  martorii audiaţi au confirmat faptul că un astfel de şurub costă cca 100 euro, precum şi faptul că la o astfel de operaţie în mod obişnuit se folosesc câte 2 şuruburi pentru fiecare picior în parte( în acest sens fiind atât declaraţia martorului P., medic ortoped şi a martorei I., fostă pacientă a inculpatului, ce a avut acelaşi diagnostic).

Ulterior după internarea în spital şi observarea radiografiilor inculpatul a constatat că trebuia să fie operat şi călcâiul de un picior, explicându-i pacientei şi concubinului acesteia că trebuie să folosească o plăcuţă specială care deşi în mod normal costa 1500 lei, întrucât avea deja una i-o poate da contra sumei de 500 de lei. Le-a explicat celor doi că întrucât urma să intervină şi asupra călcâiului operaţia era mai dificilă şi nu o va opera decât la un picior , ulterior urmând a interveni şi asupra celui de alt doilea picior.

În momentul în care cei doi le-au întrebat cât îi costă, prin aceasta referindu-se la suma pe care trebuie să i-o ofere în plus inculpatului, acesta le-a spus că o operaţie de acest gen costă în general 2000 de euro , dar ei să dea cât pot. În momentul în care aceştia i-au oferit 400 de lei, acesta a spus că se simte jignit, iar când aceştia i-au mai dat încă 400 lei, a plecat nervos, zicând că " asta e tot ce puteţi să-mi daţi".

Faptul că inculpatul A. a fost nervos, supărat de sumele oferite de cei doi rezultă şi din observarea procesului-verbal cuprinzând transcrierea convorbirilor purtate în momentul organizării flagrantului, inculpatul recunoscând că i s-a făcut puţin rău în momentul în care i s-a oferit suma respectivă.

În faţa instanţei aceasta a arătat că întrucât se hotărâse să îi efectueze pacientei o operaţie deosebit de dificilă, din interes pur ştiinţific, operaţie la care urma să folosească cca 20 de şuruburi pentru fiecare picior, deci costând 2000 euro pentru fiecare picior în parte, s-a supărat pentru că suma oferită era prea mică  faţă de costul total al operaţiei şi a realizat că va trebui să suporte singur restul costurilor operaţiei.

Instanţa observă că pe de o parte acesta susţine că le-a explicat celor doi în ce va consta această operaţie mai dificilă, respectiv că vor fi folosite mai multe implanturi valoarea acestora fiind mult mai mare decât cea comunicată anterior, arătând totodată că aceasta a fost de acord cu intervenţia propusă , iar pe de altă parte arată că s-a supărat când i-au fost oferiţi cei 400, iar apoi 800 de lei pentru că faţă de valoarea totală a operaţiei i s-a părut suma prea mică. Totodată acesta a susţinut că a acceptat că facă respectiva operaţie şi să suporte personal costurile acesteia nesuportate de pacientă în memoria tatălui său şi pentru a nu fi interpretat refuzul său de a mai efectua respectiva operaţie ca şi o condiţionare a actului medical. Trebuie remarcat totodată că în cursul urmăririi penale inculpatul a arătat că nu a discutat cu cei doi despre situaţia banilor necesari achiziţionării materialelor intervenţiei.

Instanţa apreciază pe de o parte că în condiţiile în care fiindu-i explicate costurile operaţiei, pacienta  nu avea disponibilităţile băneşti suficiente pentru a o suporta, inculpatul putea să efectueze operaţia clasică ce se efectua în astfel de cazuri, iar pe de altă parte dacă totuşi inculpatul ar fi înţeles să suporte el contravaloarea materialelor din considerente sentimentale sau ştiinţifice nu avea motive să i se facă rău, arătându-i totodată pacientei că va suporta personal diferenţa de cost.

Faptul că operaţia mai dificilă ce trebuia efectuată presupunea doar intervenţia asupra călcâiului pacientei, plăcuţă ce costa 1500 lei şi nu aplicarea de 20 de implanturi pe fiecare picior, rezultă şi din procesul–verbal de transcriere a convorbirii purtate în momentul organizării flagrantului.Astfel inculpatul arată pe de o parte că şuruburile costă 200 de euro pentru un picior (deşi ar fi trebuit să-i explice că şuruburile costă 2000 de euro pentru un picior), iar pe de altă parte arată că nu o va opera decât la un singur picior, că aşa cum a discutat cu acesta şi soţul cu o zi înainte " îi fac amândouă operaţiile pe un picior e o operaţie foarte mare şi atunci…. Care costă pe factură vreo 15 milioane eu o am şi îi plătesc firmei altfel, şi o costă numai 5 milioane. Aşa v-am spus.". Acesta precizează expres că "veţi primi factură pentru şuruburile antepiciorului. Acelea sunt 200 de euro".

Prin urmare instanţa nu va reţine apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi fost vorba de o neînţelegere din partea denunţătorilor cu privire la destinaţia banilor oferiţi şi primiţi de către inculpat.

De asemenea susţinerea inculpatului potrivit căreia ar fi acceptat să facă respectiva intervenţie, chiar în condiţiile în care pacienta plătise o sumă mult prea mică faţă de costul total al implanturilor ce urmau a fi folosite la operaţie, pentru ca refuzul său să nu fie interpretat ca şi o condiţionare a actului medical, nu poate fi reţinută de instanţă întrucât fiind vorba de o discuţie preliminară , dacă pacienta explicându-i-se costul total al operaţiei de 20 de ori mai mare decât cel stabilit iniţial spunea sau dădea de înţeles că nu are posibilităţile materiale ale suportării unor astfel cheltuieli, acesta putea să efectueze operaţia stabilită iniţial fără a risca vreo eventuală neînţelegere.

Pe de altă parte nu se poate susţine că inculpatul nu ar fi fost conştient de faptul că orice sumă oferită doctorului de un pacient este percepută în mod obişnuit ca fiind destinată acestuia personal, motiv pentru care dacă chiar nu ar fi avut intenţia de a primi respectivii banii pentru sine ar fi trebuit să explice foarte clar pacienţilor ce reprezintă fiecare din sumele solicitate cu atât mai mult cu cât acestea erau foarte mari atât faţă de cele stabilite iniţial cât şi faţă de veniturile unor oameni obişnuiţi.

Nu în ultimul rând având în vedere că inculpatul a primit atât sume în euro cât şi în lei, acesta nu a încercat să lămurească în vreun fel cât reprezintă în final sumele primite şi cât ar mai avea de plătit pacienta.

În drept, tribunalul apreciază că fapta inculpatului astfel cum a fost descrisă în paragrafele anterioare, de a pretinde de la pacienta B. M mai multe sume de bani în scopul îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale  infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin 2 C.pen. rap. la art. 6 alin 1 din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 254 C. pen., infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Aşadar, potrivit textului de lege citat mai sus, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită constă în fapta funcţionarului de a pretinde ori primi bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori de a accepta promisiunea unor astfel de foloase sau de a nu le respinge.

Pretinderea, ca modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, înseamnă pretenţia, cererea formulată de către subiectul activ de a i se da bani sau alte foloase necuvenite, în împrejurările şi scopurile prevăzute de lege, iar primirea înseamnă luarea în posesie, în stăpânire, căpătarea de către subiectul activ a banilor sau foloaselor necuvenite care i se oferă, i se dau sau i se remit. Spre deosebire de pretindere, primirea implică o predare efectivă a banilor sau bunurilor care nu este realizată din iniţiativa funcţionarului, ci a corupătorului sau a altuia.

Pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, sub aspectul elementului material, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii trebuie să se refere la bani sau alte foloase; banii sau foloasele primite, pretinse, acceptate sau nerespinse trebuie să nu fie datorate funcţionarului în mod legal, respectiv trebuie să fie necuvenite; săvârşirea oricăreia dintre faptele care pot determina elementul material al laturii obiective trebuie să fie anterioare sau concomitente cu îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndepliniri actului privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului ori cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri; actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, întârziere se pretind, primesc, acceptă sau nu se resping banii sau alte foloase necuvenite trebuie să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu sau contrar acestor îndatoriri.

Obiectul mitei, aşa cum rezultă din actele dosarului, a constat în bani (suma de 2.000 lei); aceştia erau necuveniţi, pretinderea efectuându-se anterior îndeplinirii actului referitor la atribuţiile de serviciu ale inculpatului, iar actul făcea parte din sfera îndatoririlor de serviciu ale acestuia, acesta fiind funcţionar, fiind îndeplinite condiţiile elementului material al infracţiunii de luare de mită.

Instanţa reţine că inculpatul a pretins, chiar dacă într-o formă indirectă (spunându-le celor doi martori B. M şi P. G cam cât ar costa o astfel de operaţie) primirea unor sume de bani în scopul efectuării operaţiei pe care urma să o efectueze în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu. După ce a plecat nervos în data de 15.10.2012, după primirea sumei de 800 de lei, pe care a considerat-o un fel de jignire, a doua zi, în condiţiile în care sora pacientei , denunţătoarea B. N. I vine şi discută despre suma oferită şi primită cu o zi înainte acesta arată că nu cere bani de la pacienţi, dar primeşte ( " eu nu cer bani de la bolnavi. Îţi primesc"- fila 38, dup).

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, vinovăţia inculpatului îmbracă forma intenţiei directe, acesta prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea acestuia.

Constatând că fapta există şi a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege,  în condiţiile art. 345 alin. 2 C.p., instanţa urmează să dispună condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei ce i se va aplica, instanţa urmează să aibă în vedere criteriile stabilite de legiuitor în cuprinsul art. 72 C.p.,  raportându-se în principal la natura şi gravitatea infracţiunii comise, la valoarea socială ocrotită de normele penale  la împrejurările în  care fapta a fost comisă, la atitudinea inculpatului ulterioară comiterii faptei, respectiv, date în raport de care, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracţiune, respectiv de la 3 la 12 ani.

Instanţa va avea în vedere atât circumstanţele personale ale inculpatului care aşa cum reiese atât din actele depuse în circumstanţiere, cât şi din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj  din care reiese faptul că acesta beneficiază de o imagine pozitivă la locul de muncă, că nu beneficiază de instrucţie superioară şi de o calificare profesională deosebită, de faptul că se află le primul conflict cu legea penală, dar şi faptul că inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii, că în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, funcţionarii publici sau orice alt funcţionar, nu trebuie să fie influenţaţi de interese materiale, de obţinerea unor foloase ce nu li se cuvin, fiind ţinuţi să-şi îndeplinească atribuţiile în mod corect, să nu le practice, să nu facă din exercitarea lor o sursă de venituri ilicite. Efectuarea oricăror acte care intră în competenţa lor nu trebuie să fie determinate de asemenea mobiluri, ci numai de grija îndeplinirii corecte a îndatoririlor de serviciu şi a respectării legalităţii. Faptele de venalitate ale funcţionarilor publici precum şi ale celorlalţi funcţionari aduc o gravă atingere activităţii de serviciu, ca şi intereselor personale, cu atât mai mult cu cât în cauză inculpatul are calitatea de medic, persoană ce trebuie să dea dovadă de înalte calităţi etico-morale.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa apreciază că prin aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare executabilă în regim de detenţie, se ating scopurile prev. de art. 52 C.p.

În baza art.71 alin 2 Cp, se va dispune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a-c Cp, mai puţin dreptul de a alege. Astfel, faţă de hotărârea Hirst contra Marii Britanii şi Irlandei de Nord din 30 martie 2004 prin care CEDO a statuat că o interdicţie absolută de a vota impusă tuturor deţinuţilor nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, întrucât nu există o legătură între interdicţia votului şi prevenirea infracţiunilor sau scopul reinserţiei sociale a infractorilor, se impune înlăturarea din conţinutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului interzicerea dreptului de a vota prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen, având în vedere că acesta a săvârşit o infracţiune considerată de lege mai puţin periculoasă. Interdicţia drepturilor electorale trebuie să fie aplicată cu respectarea principiului proporţionalităţii în fiecare caz în parte. Ori, faţă de gravitatea infracţiunii comise de inculpat, precum şi faţă de gradul concret de pericol social, instanţa consideră că nu se impune interdicţia dreptului electoral de a alege.

În baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 16.10.2012-20.03.2013.

 În baza art. 255 alin. 5 C.pen. va  dispune ca inculpatul să restituie suma de 800 lei denunţătoarei B. M.M. , având în vedere că aceasta a denunţat fapta înainte ca organul de urmărire să fie sesizate cu fapta respectivă.

Instanţa va menţine măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă prin decizia  penală nr. 622/20 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 191 c.p.p. instanţa va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului, având în vedere culpa sa infracţională.

Domenii speta

Spete similare