Loviri sau alte violenţe. Aplicarea efectului extensive al recursului cu privire la inculpaţii care nu au declarat recurs. Reducerea cuantumului pedepselor şi a termenelor de încercare.

Constată că prin sentinţa penală nr. 809/28.12.2010, Judecătoria Sibiu în baza art. 181 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a, 78 C.p. a condamnat pe inculpatul T D D, la pedeapsa 2 ani  şi  4 luni  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare în dauna părţii vătămate M D.

Au fost interzise inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C.penal, a  următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C.penal:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat

În baza art. 86 ind. 1, 86 ind. 2  C.p. s-a  dispus suspendarea executării pedepsei de mai sus, sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani  şi 4 luni şi s-a dispus încredinţarea supravegherii inculpatului Serviciul de Probaţiune de pe lângă  Tribunalul Sibiu.

Pe aceeaşi durată, de 5 ani şi 4 luni a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor,conform art. 71 al. ultim Cod penal.

În baza art. 86 ind. 3 alin.1 C.p. inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

 - să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

 - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

 - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a  făcut aplicarea art. 359 al. 1  C.p.p. şi s-a  atras  atenţia inculpatului T D D asupra dispoziţiilor art. 86 ind. 4 al. 1 raportat la  art. 83 şi art. 84 C.p. şi ale art. 86 ind. 4 alin. 2 C.p.

În  baza art. 181 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 78 C.p. a fost condamnat pe inculpatul S V, la pedeapsa de 2 ani  şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală în dauna părţii vătămate M D.

S-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C.p. a  următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C.p.:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat

În baza art. 86 ind. 1, 86 ind. 2  C.p. s-a dispus suspendarea  executării pedepsei de mai sus sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani  şi 4 luni şi a fost încredinţată supravegherea inculpatului Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Pe aceeaşi durată, de 5 ani şi 4 luni a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 alin. ultim C.penal.

În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 C.p.  inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui

de existenţă.

S-a făcut aplicarea art. 359 alin. 1 C. p.p.  şi s-a atras atenţia inculpatului Sinu Viorel Sorinel asupra dispoziţiilor art. 86 ind. 4 alin. 1 raportat la  art. 83 şi 84 C.p. şi ale art. 86 ind. 4 alin. 2 C.penal.

În baza art. 181 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. şi art. 78 C.p. a fost condamnat inculpatul V G A, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală în dauna părţii vătămate M D

S-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C.p., a  următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C.p.:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14, 15 şi 346 C.p.p. coroborate cu art. 998, 999 C.civil a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi în consecinţă  inculpaţii au fost obligaţi în solidar, să-i plătească părţii civile suma de 2010 lei reprezentând cu titlu de daune materiale precum şi  dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente acestei sume, până la data achitării efective a debitului, calculate potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003.

În baza art. 14, art. 15, art. 16 şi art. 346 C.p.p., coroborate cu art. 998, art. 999 şi art. 1003 C.civil a fost admisă  în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă  M D şi, în consecinţă, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar,  să-i plătească acestuia suma de  30.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 193 C.p.p., fiecare inculpat a fost obligat să-i plătească părţii vătămate câte 855 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul apărătorului ales şi costul raportului de constatare medico-legală.

În baza art. 191 C.p.p. inculpatul V G A a fost obligat să plătească suma de 761 lei, pe inculpatul S V S să plătească suma de  411  lei şi pe inculpatul T D D să plătească suma de  411 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

S-a respins cererea formulată de către inculpatul  T D D privind obligarea părţii civile M D la plata de cheltuieli judiciare,  reprezentând onorariul apărătorului ales.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Sibiu a reţinut că prin sentinţa penală nr. 638/8.12.2009 a Judecătoriei Sibiu s-a dispus condamnarea prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 182 al. 1 şi 2 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 181 al. 1 C.p., a inculpatului T D D şi a inculpatului S V S la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. şi ped. de art. 181 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 78 C.p. în dauna părţii vătămate M D, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 182 al. 1 şi 2 C.p. în infracţiunea prev. de art. 181 al. 1 C.p., a inculpatului V G A, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. şi ped. de art. 181 al. 1 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. în dauna părţii vătămate M D.

Împotriva sentinţei penale nr. 638/8.12.2009 a Judecătoriei Sibiu au formulat recursuri inculpatul T D D şi partea civilă M D.

Prin decizia penală nr. 138/19.04.2010 a Tribunalului Sibiu s-au admis recursurile formulate de inculpatul T D D şi partea civilă M D împotriva sentinţei penale nr. 638/8.12.2009 a Judecătoriei Sibiu pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sibiu.

La data de 1.06.2010 cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Sibiu sub numărul 7360/306/2010, pronunţându-se sentinţa atacată în dosarul de faţă.

 În fapt Judecătoria Sibiu, în sentinţa penală nr. 809/2010,  a reţinut că în seara de 2.12.2006 partea vătămată M D s-a deplasat împreună cu numiţii B O şi P C la barul D M  aşezându-se la o masă  aflată într-una din încăperile localului, încăpere în care se aflau şi membrii formaţiei muzicale.

 Fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, partea vătămată a avut o discuţie contradictorie cu membrii formaţiei muzicale, fapt ce a determinat pe inculpatul V G A să meargă la masa  unde se afla partea vătămată, lovindu-l pe aceasta cu pumnii, după care a luat pe partea vătămată în braţe, cu intenţia de a îl scoate afară. În acelaşi timp au apărut şi inculpaţii T D D şi S V S, care, împreună cu inculpatul V G, l-au luat forţat pe partea vătămată de la masă şi l-au dus până la ieşirea din local unde toţi trei inculpaţii i-au aplicat lovituri părţii vătămate care a căzut la pământ.

Numitul P C a încercat să-l apere pe partea vătămată M D şi astfel s-a aşezat peste acesta, fiind lovit la rândul său de inculpaţi, care au continuat apoi să îl lovească pe partea vătămată.

 După aceasta, partea vătămată a fost transportată la spital cu o ambulanţă, fiind internat la Secţia Neurochirurgie în perioada 4-22.12.2006 şi ulterior în perioada 27.12.2006-9.01.2007.

Potrivit  raportului de constatare medico-legală  din 19.02.2007, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 2.12.2006  prin lovire cu un corp contondent, leziuni care au necesitat un număr de 35-40  de zile de îngrijiri medicale. De asemenea, s-a reţinut că la data de 1.02.2007 partea vătămată a fost examinat ORL, clinic şi audiografic, stabilindu-se ca diagnostic „status post contuzie labirintică de la traumatism prin agresiune. Hipoacuzie de tip mixt cu pierdere 30% auz”.

 Întrucât s-a menţionat acest diagnostic stabilit la consultul O.R.L., fără a se  stabili de către medicul-legist cu exactitate dacă hipoacuzia de tip mixt cu pierdere 30% auz  a fost cauzată în urma incidentului din 2/3.12.2006 şi dacă aceasta reprezintă o infirmitate permanentă în sensul dispoziţiilor art.182 alin.2 C.penal, s-a dispus din oficiu efectuarea unei expertize medico-legale.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit la data de 19.11.2009 de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sibiu, partea vătămată M D a suferit la data de 2.12.2006 leziuni traumatice, care s-au putut produce cu corpuri contondente şi care au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale.

 Medicul-legist a mai arătat că vindecarea leziunilor suferite s-a făcut fără constituirea unei infirmităţi fizice permanente în înţelesul art. 182 alin. 2 C.p. că între evenimentul traumatic din 2.12.2006 şi hipoacuzia dreaptă există legătură de cauzalitate, că scăderea auzului în proporţie de 30% descrisă în raportul de constatare medico-legală din februarie 2007 constituie un deficit funcţional uşor/moderat şi nu o infirmitate permanentă  iar la momentul efectuării expertizei partea vătămată prezintă o hipoacuzie severă a urechii drepte, agravarea acestui deficit auditiv faţă de examinarea medicală iniţială datorându-se mai probabil neefectuării tratamentului de specialitate.

În concluzie, s-a arătat că în condiţiile în care nu au fost epuizate toate mijloacele terapeutice adresate acestei scăderi a  acuităţii auditive la urechea dreaptă, nu se poate afirma caracterul sechelar al acestei hipoacuzii şi nu se poate susţine existenţa unei infirmităţi funcţionale permanente prin scăderea severă a acuităţii auditive la urechea dreaptă.

Starea de fapt reţinută de instanţa de fond a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă declaraţiilor inculpaţilor T D D şi S V S, cu declaraţiile părţii vătămate, cu declaraţiile martorilor B O, P C, P A I, B R  P , D I M M, O V M şi S  M I  cu raportul de constatare medico-legală  din 19.02.2007, cu biletele de ieşire din spital a părţii vătămate şi actele medicale depuse de aceasta  cu raportul de expertiză medico-legală din 19.11.2009 .

Inculpatul V G A nu a fost audiat în cauză,  acesta sustrăgându-se de la urmărirea penală şi de la judecarea cauzei

Astfel în ceea ce priveşte incidentul petrecut în noaptea de 2/3.12.2006, inculpaţii T D D şi S V S au afirmat că nu au lovit pe partea vătămată.  Inculpatul T D D a declarat că  în seara respectivă s-a aflat în barul D M, însă a stat la o masă împreună cu numiţii P A I şi B P  într-o altă încăpere decât cea în care se afla partea vătămată şi apoi la bar. Martorii P A I şi B R  P au relatat şi ei că inculpatul a stat tot timpul cu ei la masă .

 De asemenea, martorii  D I M M şi O V M-patroni ai barului D M –au declarat că toţi trei inculpaţii s-au aflat în bar în seara respectivă, precizând că inculpatul V N era angajat la acel moment ca om de ordine în bar şi că acesta a „scos afară” din bar pe partea vătămată.

 Pe de altă parte, partea vătămată şi martorii  B O şi P C i-au identificat fără dubiu pe cei trei inculpaţi ca fiind cei care au lovit în dat de 2.12.2006 pe partea vătămată M D ,fără a exista contradicţii între relatările acestora.

Atât martorii P A I şi B P  audiaţi cât şi patronii barului D I M M şi O V M au precizat că nu au văzut ca cei trei inculpaţi să lovească partea vătămată barului cu toate că  inculpaţii au fost văzuţi  de martorii B şi P C, când au lovit partea vătămată cu pumnii în cap şi în coaste.

 Faptul că martorii P A I şi B P  au susţinut că inculpatul T s-a aflat tot timpul cu ei şi nu a lovit pe partea vătămată nu este suficient pentru a înlătura declaraţiile celorlalţi martori oculari  care au văzut inculpaţii lovind pe partea vătămată.

Declaraţiile martorilor audiaţi în apărarea inculpaţilor P A I şi B P s-au apreciat ca fiind subiective, întrucât martorii nu au văzut decât că inculpaţii nu au lovit pe partea vătămată, fără a–i interesa şi fără a şti însă ce s-a întâmplat cu partea vătămată, or faptul negativ - respectiv că inculpaţii nu au aplicat lovituri părţii vătămate – s-a considerat că  nu poate fi dovedit prin simple afirmaţii negative, cu atât mai mult cu cât există probe care confirmă contrariul.

Prin urmare, coroborând toate probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că  este dovedită vinovăţia inculpaţilor care, în  noaptea de 2/3.12.2006 au aplicat lovituri repetate cu pumnii şi cu picioarele  părţii  vătămate M D, în urma cărora i-au cauzat leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 35-40 zile,fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 181 alin.1 C.p.

Prin rechizitoriul procurorului s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.182 alin. 1 şi 2 C.p., reţinându-se la acel moment că loviturile aplicate de inculpaţi au produs şi  instalarea unei hipoacuzii de tip mixt cu pierdere 30% auz.

Având în vedere însă concluziile raportului de expertiză medico-legală din 19.11.2009 în sensul că partea vătămată M D a suferit la data de 2.12.2006 leziuni traumatice care s-au putut produce cu corpuri contondente şi care au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale iar vindecarea leziunilor suferite s-a făcut fără constituirea unei infirmităţi fizice permanente în înţelesul art. 182 alin.2 C.p. iar, în condiţiile în care nu au fost epuizate toate mijloacele terapeutice adresate scăderii acuităţii auditive la urechea dreaptă, nu se poate afirma caracterul sechelar al acestei hipoacuzii şi nu se poate susţine existenţa unei infirmităţi funcţionale permanente prin scăderea severă a acuităţii auditive la urechea dreaptă, instanţa de fond la termenul de judecată din data de 21.09.2010 a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prev.de art. 182 alin. 1 şi 2 C.p. în infracţiunea prev. de art. 181 alin.1 C.p.

 De asemenea, instanţa a reţinut şi circumstanţa agravantă legală prevăzută de art. 75 C.p., întrucât cei trei inculpaţii au săvârşit împreună  infracţiunea de vătămare corporală, în calitate de  autori.

 În ceea ce îl priveşte pe inculpatul V G A instanţa a reţinut că, deşi martorii audiaţi în cauză, inclusiv cei doi patroni ai localului, au declarat că acesta avea calitatea de „om de ordine”, la dosar s-a depus , contractul individual de muncă al acestuia  în care se menţionează că inculpatul este angajat al S.C. D M  S.R.L. în calitate de paznic, urmând să înceapă activitatea la 15.01.2007.

 Prin urmare Judecătoria a considerat că nu s-a făcut dovada faptului că la data de 2/3.12.2007 inculpatul V G avea calitatea de angajat al SC. D M  S.R.L. şi că ar fi avut ca atribuţii de serviciu asigurarea ordinii în local, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 250 C.p., chiar dacă, în fapt, inculpatul ar fi exercitat asemenea atribuţii la data incidentului, principiul analogiei nefiind aplicabil dreptului material

În acest sens, s-a arătat că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Hotărârea din 24 mai 2007 în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României) a reţinut că art. 7 alin. 1 din Convenţie consacră, „în general, principiul legalităţii delictelor şi pedepselor (nullum crimen, nulla poena sine lege) şi …ordonă să nu se aplice legea penală în mod extensiv în detrimentul acuzatului,  de exemplu prin analogie”.

La individualizarea pedepselor aplicate  inculpaţilor instanţa a avut  în vedere criteriile generale de individualizare consacrate de art. 72 C.penal, limitele pedepsei-închisoarea de la 6 luni  la 5 ani- gradul de pericol social concret al faptei săvârşite – apreciat de instanţă ca fiind important - împrejurările în care acestea au fost comise-pe timp de noapte,într-un local public în care s-au aflat mai multe persoane-, săvârşirea faptei de către cei trei inculpaţi,împreună,modul repetat în care inculpaţii i-au aplicat lovituri părţii vătămate, leziunile grave cauzate părţii vătămate, pentru care aceasta a necesitat  internări succesive şi tratamente pentru o perioadă îndelungat, forma de vinovăţie - respectiv praterintenţia, precum şi atitudinea vădit nesinceră de care au dat dovadă inculpaţii pe parcursul întregului proces penal, atitudine care a creat convingerea instanţei că inculpaţii nu realizează gradul de pericol social al faptelor săvârşite. Instanţa va mai avea în vedere faptul că inculpaţii nu au antecedente penale, că inculpaţii S V S şi T D, deşi au negat constant săvârşirea faptelor, inculpaţii au colaborat cu organele judiciare iar în cursul judecăţii s-au prezentat la aproape toate termenele de judecată stabilite în cauză.

Pentru aceste motive, instanţa, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. 1 C.p. i-a condamnat pe inculpaţii S V S , T D, la câte o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de prev.şi ped.de art. 181 alin. 1 C.p. aplicarea art.75 lit. a C.p. în dauna părţii vătămate M D  şi pe inculpatul V G A, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de prev. şi ped. de art. 181 alin.1 C.penal aplicarea art. 75 lit. a C.p.

Instanţa a făcut aplicarea art. 357 alin 3 C.p.p., ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite,de împrejurările cauzei şi de persoana inculpatului şi a interzis inculpaţilor exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C.p., a  următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C.p.

 - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

 - dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

 În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a executării pedepselor aplicate inculpaţilor S V S şi T D D, instanţa a luat în considerare faptul că, deşi aceştia au avut o atitudine constantă de negare a săvârşirii faptelor iar urmările produse au fost grave,  pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpaţi care, chiar fără executarea pedepsei, nu vor mai săvârşi infracţiuni. S-a mai relevat totodată, că întrucât prejudiciile cauzate părţii vătămată sunt mari, inculpaţii-dacă nu vor fi încarceraţi- vor putea depune eforturi pentru acoperirea acestor prejudicii.

Avertismentul dat inculpaţilor prin condamnarea  la câte o pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare va putea fi în măsură să determine o reflectare mai profundă asupra faptelor săvârşite şi a urmărilor acestora, pentru ca, pe viitor să nu mai comită infracţiuni.

Pentru toate aceste motive şi, fiind îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 86 ind.1  C.penal, instanţa  a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi  4 luni şi a încredinţat supravegherea inculpaţilor S V S şi T D D, Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

Ca efect al acestei suspendări, pe aceeaşi durată de 5 ani, s-a dispus suspendarea, potrivit art. 71 alin. ultim C.p. şi a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C.p.

 În baza art. 86 ind. 3 C.p. pe durata termenului de încercare, s-a stabilit ca inculpaţii  să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

 a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu

 b) să anunţe la această instituţie, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

 c) să comunice Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu şi să justifice schimbarea locului de muncă;

 d) sa comunice acestei instituţii informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a făcut aplicarea  art. 359 alin.1  C.p.p. şi s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86 ind. 4 alin.1  raportat la art. 83 C.p. şi ale art. 86 ind. 4 alin. 2 C.p., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni sau dacă nu vor îndeplini obligaţiile civile stabilite prin prezenta hotărâre,precum şi dacă nu vor îndeplini, cu rea-credinţă măsurile de supraveghere menţionate mai sus,în cursul termenului de încercare.

În ceea ce priveşte pe inculpatul V G A, s-a apreciat că, faţă de faptul că acesta s-a sustras de la urmărirea penală şi de la  judecată , părăsind ţara fiind cercetat şi pentru alte fapte penale, scopul pedepsei nu se poate realiza decât prin executarea acesteia,în regim de detenţie.

În cursul urmăririi penale, prin adresa nr. 8890/07.2007 Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă  Sibiu s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2010 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu tratarea părţii vătămate M D.

Având în vedere starea de fapt reţinută mai sus, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, faptele  inculpaţilor  cauzând un prejudiciu material, cert şi actual  părţii  civile, ca urmare a internării părţii vătămate  pentru leziunile cauzate acestuia din urmă de către inculpaţi.

 Pentru aceste considerente, instanţa de fond în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14, art. 15 şi art. 346 C.p.p. coroborate cu art. 998, art. 999 şi art. 1003 C.civil, a admis acţiunea civilă astfel cum a fost formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi în consecinţă a obligat inculpaţii, în solidar, să-i plătească părţii civile suma de 2010 lei cu titlu de daune materiale, precum şi  dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente acestei sume, până la data achitării efective a debitului, calculate potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003.

Partea vătămată  M D s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaţilor  în solidar  la plata sumei de 90.000 lei cu titlu de daune morale, respectiv 30.000 lei pentru fiecare inculpat.

Având în vedere starea de fapt reţinută şi considerentele de mai sus, instanţa, faţă de suferinţele cauzate părţii civile prin faptele inculpaţilor, de numărul  de zile de îngrijiri medicale necesitat pentru vindecare, de faptul că potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit la data de 19.11.2009 între evenimentul traumatic din 2.12.2006  şi hipoacuzia dreaptă constatată există legătură de cauzalitate, a apreciat că  este de necontestat că prin faptele  inculpaţilor şi rezultatul produs de acestea, s-au cauzat părţii vătămate grave prejudicii morale şi astfel  se justifică acordarea unor despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

 Pe de altă parte instanţa a luat în considerare faptul că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituţia răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogăţirii fără just temei.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 14, art. 15 şi art. 346 C.p.p. coroborat cu art. 998, art. 999 şi art. 1003 C.civil Judecătoria a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă  M D şi, în consecinţă, a obligat inculpaţii, în solidar,  să-i plătească acestuia suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.193 C.p.p., fiecare inculpat a fost obligat să-i plătească părţii vătămate câte 855 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul apărătorului ales şi câte 21 lei reprezintând costul raportului de constatare medico-legală.

În baza art. 191 C.p.p. inculpatul V G A a fost obligat să plătească suma de 761 lei, pe inculpatul S V S să plătească suma de  411  lei şi pe inculpatul T D D să plătească suma de  411 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Împotriva sentinţei penale anterior menţionate, partea civilă M D şi inculpatul T D D au declarat în termenul legal, recursuri.

Calea de atac exercitată de partea civilă M D a fost motivată în scris, recurentul solicitând în esenţă, condamnarea inculpaţilor V G A, T D D şi S V S la o pedeapsă orientată spre maximul special al infracţiunii săvârşite şi înlăturarea dispoziţiei privind suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor T şi S. Partea civilă a mai solicitat admiterea în totalitate a pretenţiilor civile astfel cum au fost formulate prin constituirea de parte civilă – 90.000 lei şi obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La rândul său inculpatul T D D prin recursul depus în scris a solicitat achitarea acestuia în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. c C.p.p. întrucât nu se face vinovat de săvârşirea faptei iar probele administrate în cauză sunt contradictorii şi nu se constituie în dovezi de vinovăţie. Recurentul inculpat a mai învederat că deşi iniţial Tribunalul i-a admis recursul, cu ocazia rejudecării instanţa de fond a adoptat o soluţie arbitrară şi injustă de condamnare la o pedeapsă mai grea decât cea din hotărârea casată, dar chiar mai mult au fost nesocotite şi dispoziţiile art. 52 şi 72 Cod penal, fiind o persoană fără antecedente penale. De asemenea, inculpatul a criticat cuantumul exagerat al daunelor morale acordate de prima instanţă, având în vedere numărul de 35-40 de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.

În susţinerea recursului său inculpatul a depus în copie, decizia penală nr. 11/17.01.2011, decizia penală nr. 400/13.12.2010 ale Tribunalului Sibiu.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi din oficiu sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Tribunalul a reţinut următoarele:

Referitor la solicitarea recurentului inculpat T D D de a fi achitat, Tribunalul a apreciat că prin sentinţa pronunţată, judecătorul fondului a reţinut o corectă stare de fapt, care concordă cu materialul probator administrat în cauză şi care confirmă vinovăţia inculpatului la comiterea faptei.

Relevantă din această perspectivă este depoziţia martorului ocular D I M M care în prima sa declaraţie dată în dosarul de urmărire penală  a relatat că V G A împreună cu fratele acestuia D, cu T D D zis „Vodă” şi S V S zis „Sana” l-au scos pe partea vătămată din bar,  odată cu ei ieşind şi prietenii victimei precum şi alţi clienţi. Această declaraţie se coroborează cu depoziţiile părţii vătămate şi ale martorilor P C, B O, precum şi cu actele medico-legale şi pentru acest considerent instanţa apreciază că în mod corect Judecătoria a reţinut vinovăţia tuturor inculpaţilor la comiterea faptei. Mai mult, contrar susţinerilor inculpatului T, actele medico-legale privitoare la partea vătămată M D confirmă existenţa mai multor leziuni traumatice (hematom epicranian temporoparietal stâng şi temporal drept, plagă şi hematom al pavilionului urechii drepte, traumatism cranio cerebral cu hematoame epicraniene, contuzie de pavilion auricular drept, contuzie timpanică bilaterală, contuzie labirintică dreaptă – cu hipoacuzie mixtă dreaptă consecutivă)  leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente ( şi deci, nu prin cădere) !

În acelaşi timp, nici critica recurentului-inculpat privind agravarea pedepsei în propria cale de atac nu a putut  fi reţinută ca întemeiată, având în vedere că nu doar inculpatul a atacat prima sentinţă a Judecătoriei Sibiu, ci şi partea vătămată .

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor T D D si S V , Tribunalul a apreciat că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal incriminator (respectiv închisoarea de la 6 luni la 5 ani), de persoana inculpaţilor (care nu au mai fost confruntaţi cu legea penală, nu prezintă antecedente penale) se impune o redozare a cuantumului pedepselor,  în sensul reducerii acestora.

Privitor la daunele morale stabilite de instanţa de fond şi acordate victimei, Tribunalul a apreciat că acestea au fost în mod corect cuantificate, luând în considerare mai ales  consecinţele faptelor inculpaţilor asupra victimei şi în principal hipoacuzia dreaptă cu scăderea auzului în proporţie de 30% cauzate unei persoane tinere, în vârstă de doar 32 de ani la data comiterii faptei!

Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p., precum şi art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p., art. 385 ind. 7 Cp.p., Tribunalul  a admis recursul declarat de recurentul inculpat T D D, împotriva sentinţei penale nr. 809/28.12.2010 a Judecătoriei Sibiu, recurs ale cărui efecte le-a  extins şi cu privire la inculpatul intimat S V S şi în consecinţă:

A casat sentinţa penală nr. 809/28.12.2010 a Judecătoriei Sibiu şi rejudecând a redus pedepsele aplicate inculpaţilor TDD, S V S de la câte 2 ani şi 4 luni închisoare la câte 1 an şi 6 luni închisoare. Totodată s-a  dispus reducerea şi a termenelor de încercare stabilite faţă de inculpaţii T D D, S V S, de la 5 ani şi 4 luni la 4 ani şi 6 luni.

S-au  menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

S-a  respins ca nefondat recursul formulat de partea civilă M D împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Domenii speta

Spete similare