Litigiu funcţionari publici – eliberare din funcţie Încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 99 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 188/1999 republicată conduce la anularea deciziei de eliberare din funcţia publică În speţă, nu s-a respectat ...

Litigiu funcţionari publici – eliberare din funcţie

Încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 99 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 188/1999 republicată conduce la anularea deciziei de eliberare din funcţia publică În speţă, nu s-a respectat termenul de preaviz imperativ prevăzut de lege – termenul curge nu de la data emiterii deciziei ci de la data comunicării ei şi de asemenea, nu s-au arătat funcţiile publice vacante pentru ca funcţionarul public să poată opta cu privire la o astfel de funcţie.

Constată că prin Sentinţa civilă nr. 2850/CA/1.06.2011 pronunţată de Tribunalul Braşov - secţia comercială şi de contencios administrativ s-a admis acţiunea formulată şi completată de reclamantul M F în contradictoriu cu pârâţii APIA  şi Directorul APIA şi in consecinţă s-a dispus anularea Deciziei nr. 564 din 1.09.2010 şi a Deciziei nr.617 din 1 10 2010 emise de către pârâţi; s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale calculate până la data efectivei reintegrări, sume actualizate cu dobânda de referinţă a BNR; a fost obligată pârâta 1 să plătească reclamantului suma de  747,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:

Eliberarea din funcţia publică a reclamantului a fost determinată de reducerea de personal ca urmare a reorganizării, reclamantul ocupând funcţia de referent, clasa a 3 a gradul profesional asistent, treapta 1 de salarizare, gradaţia 4, în cadrul biroului control cotă lapte al pârâtei.

 La data de 1.09.2010 pârâta a emis Preavizul nr.564 prin care a adus la cunoştinţa reclamantului că începând cu această dată este în perioada de preaviz de 30 zile. Ulterior, i s-a comunicat decizia nr. 617 din 1.10.2010 potrivit căreia urmează  să înceteze activitatea în cadrul instituţiei  conform art. 91 lit. c  şi art. 99 alin.1 lit. b din Legea nr.188/1999.

S-au reţinut dispoziţiile art.  99 din Legea 188/1999 republicată pe care tribunalul le-a citat.

S-a arătat că din probele administrate in cauză rezultă încălcarea prevederilor imperative menţionate, respectiv neîndeplinirea acestor cerinţe întrucât comunicarea posturilor vacante s-a făcut abia la 1.11.2010, mult după termenul de preaviz.

De asemenea au fost încălcate prevederile art.74.al.1 lit. b şi art. 62 al.2 codul muncii cu privire la conţinutul deciziei de eliberare din funcţie precum şi la nerespectarea termenului de preaviz.

Faţă de considerentele arătate, tribunalul a constatat că cererea reclamantului este fondată şi a fost admisă conform dispozitivului sentinţei.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâta 1 a fost obligată la plata cheltuielilor ocazionate de prezenta cauză;

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.P.I.A  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în baza art. 304 pct. 9 şi 304 indice 1 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că s-a constatat în mod neîntemeiat că nu  s-a îndeplinit cerinţa prevăzută de art. 99 din Legea nr. 188/1999, APIA a solicitat lista posturilor vacante în 25.08.2010 la ANFP, dar răspunsul acesteia a venit doar în 28.10.2010 după expirarea perioadei de preaviz, legea vorbeşte de instituţia identificării locurilor vacante, doar în acest caz funcţionarul fiind transferat pe acest post. Se arată că reclamantul nu a făcut o astfel de cerere de transfer nici după comunicarea posturilor vacante, deci nu i s-a încălcat dreptul de transfer.

La dosar a depus întâmpinare intimatul reclamant M F solicitând respingerea recursului. Unitatea nu i-a comunicat în perioada de preaviz lista locurilor vacante.  Acţiunea sa a fost admisă şi pe alte considerente pe care recurenta nu le combate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa civilă nr. 2850/CA din 1 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ raportat la motivele de recurs invocate, Curtea cu opinie majoritară constată că recursul este nefondat.

Reclamantul M F a fost funcţionar public în cadrul APIA Braşov. Ca urmare a reorganizării/restructurării instituţiei APIA acestuia i s-au emis două decizii privind încetarea raporturilor de serviciu. Aceste acte administrative sunt contestate în prezentul dosar.

Prin Decizia nr. 564/1.09.2010 emisă de Directorul Executiv Adjunct al APIA  s-au dispus, în baza prevederilor art. 9, lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare – cadru al Centrelor judeţene APIA, având în vedere Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea APIA, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Legea – cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; OUG nr.70/2010 privind unele masuri pentru reorganizarea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, precum si a unor structuri aflate in subordinea acestuia, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar;H.G. 752/ 2010 privind masurile de reorganizare a APIA si a ADS, precum şi stabilirea numărului de posturi pentru acestea, H.G. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, Decizia nr. 1077/12.08.2010 pentru aprobarea procedurii de restructurare şi reorganizare la nivelul APIA, Decizia nr. 1117/19.08.2010 privind aprobarea structurii organizatorice si a statului de funcţii pentru APIA Centrul Judeţean B, Avizul ANFP nr. 494275/ 18.08.2010 pentru funcţiile publice din cadrul Centrului Judeţean B, următoarele:

„Art. 1 Ca urmare a reorganizării/restructurării la nivelul instituţiei, de la data

comunicării prezentei decizii, conform art. 99 alin 3 din Legea nr.188/1999 privind

Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se

acordă preaviz de 30 de zile calendaristice domnului M F referent clasa

III grad profesional asistent treapta salarizare 1 gradaţie 4 in cadrul biroului control cota

de lapte din cadrul Serviciului Administrare şi Control Cota Lapte - APIA Centrul

Judeţean B .

Art. 2 In perioada de preaviz domnul M F, are dreptul la reducerea

programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite,

conform art. 99 alin 4 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 3. La încetarea raportului de serviciu domnul M F beneficiază de

drepturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj conf. art. 103 lit. c din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare,

Art. 4 La data expirării termenului de preaviz, domnului M F îi

încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcţia publică de execuţie de consilier referent clasa III grad profesional asistent treapta salarizare 1 gradaţie 4 din cadrul

biroului control cota de lapte .

Art. 5 Serviciul Economic va duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

Art. 6 Prezenta decizie va fi comunicata persoanei nominalizate prin grija Serviciul Economic din cadrul Centrului Judeţean B.”

Decizia nr. 617 din data de 1.10.2010, emisă de aceiaşi persoană în temeiul aceloraşi acte normative, dar şi a Deciziei nr. 564/01.09.2010 de preaviz a d-lui M F emisă de conducerea instituţiei decide la

„Art.1 că începând cu data de 01.10.2010 după expirarea termenului de preaviz, încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcţia publică conform art. 91 lit. c şi art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188 / 1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, al domnului M  F referent clasa III grad profesional asistent treapta salarizare 1 gradaţie 4 in cadrul compartimentului control cota de lapte din cadrul S  A  C C L  – APIA Centrul Judeţean B.

Art. 2 După încetarea raportului de serviciu domnul M F beneficiază de

drepturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj conf. art. 103 alin. 1 si alin. 3 lit. c din

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările si

completările ulterioare.

Art. 3  Serviciul Economic va duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.

Art. 4 Prezenta decizie va fi comunicata persoanei nominalizate prin grija Serviciul

Economic din cadrul Centrului Judeţean B.

Art. 5 Prezenta decizie poate fi contestata in condiţiile legii nr. 554/2004 legea

contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare la Tribunalul

Braşov.”

Conform dispoziţiilor art. 99 din Legea nr. 188/1999 republicată, corect avute în vedere de prima instanţă, „(1) Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:

a) autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acord să o urmeze;

b) autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public;

c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică ocupată de către funcţionarul public a unui funcţionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea;

d) pentru incompetenţa profesională, în cazul obţinerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea performanţelor profesionale individuale;

e) funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 54 lit. g);

f) starea sănătăţii fizice sau/şi psihice a funcţionarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice deţinute;

g) ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcţionar public de acceptare a numirii în condiţiile art. 93.

(2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) şi e) - g) reprezintă motive neimputabile funcţionarilor publici.

(3) În cazul eliberării din funcţia publică, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.

(4) În perioada de preaviz, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică poate acorda celui în cauză reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), şi e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia de a le pune la dispoziţie funcţionarilor publici.

(6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.

(7) Funcţionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante la nivel inferior.”

În cazul reclamantului s-au emis două acte administrative: Decizia nr. 564/1.09.2010 (care nu întruneşte condiţiile de formă şi fond prevăzute de lege, respectiv de art. 74 alin 1 lit. b şi art. 62 alin 2 din Codul muncii cu care se coroborează dispoziţiile Legii nr. 188/1999) şi Decizia nr. 617/1.10.2010, ambele cu obiect încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului M F ca urmare a reorganizării/restructurării instituţiei APIA.

Prima decizie s-a emis la 1.09.2010 şi nu rezultă data comunicării ei către reclamant. Plângerea prealabilă formulată de reclamant a fost respinsă ca prematur formulată. Ulterior s-a emis a doua decizie în 1.10.2010. Nici cu privire la aceasta nu rezultă din înscrisurile depuse la dosar data comunicării.

Rezultă deci că nu s-a respectat termenul de preaviz imperativ prevăzut de lege – termenul curge nu de la data emiterii deciziei ci de la data comunicării ei. 

De asemenea, nu s-au arătat funcţiile publice vacante pentru ca funcţionarul public să poată opta cu privire la o astfel de funcţie.

Susţinerea recurentei pârâte că a comunicat pe adresa de e-mail a reclamantului funcţiile vacante în 1.11.2010 (după o lună de la data emiterii deciziei privind încetarea raporturilor de serviciu) şi că este culpa Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici - ANFP că nu i-a răspuns la timp nu o exonerează de îndeplinirea obligaţiilor legale ce-i reveneau.

La data comunicării funcţiilor vacante nu se mai putea transfera funcţionarul căruia îi încetase deja raportul de serviciu cu o lună înainte.

Corect s-a reţinut de către prima instanţă că s-au încălcat dispoziţiile imperative ale art. 99 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 188/1999 republicată. Comunicarea posturilor vacante s-a făcut după două luni de la emiterea deciziei de preaviz şi la o lună după încetarea raporturilor de serviciu.

Doar cu privire la acest aspect s-a formulat recurs şi Curtea reţine că motivul arătat este nefondat faţă de cele arătate anterior.

În temeiul dispoziţiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea va analiza şi celelalte aspecte avute în vedere de prima instanţă.

Conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999 „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.”

În speţă s-a invocat şi nerespectarea unor dispoziţii din legislaţia muncii care nu contravin legislaţiei specifice.

Art. 62 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii prevede că „(3) Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care se contestă.”

 Conform art. 74 din acelaşi act normativ în vigoare la data emiterii celor două decizii reclamantului (actual art. 76 după ultima republicare) „(1) Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:

a) motivele care determină concedierea;

b) durata preavizului;

d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant …” Aceste prevederi se regăsesc şi în legea specială a funcţionarilor publici.

Se constată că nici una dintre decizii nu cuprinde toate menţiunile obligatorii.

Art. 75 ( art. 77 în prezent) dispune că „Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.”, iar conform art. 76 ( actual art. 78) „Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.”

Potrivit art. 77 ( art. 79 în ultima republicare) „În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.”

Am arătat că deciziile contestate nu întrunesc condiţiile de formă şi fond prevăzute de legislaţia aplicabilă şi de asemenea nu s-a făcut dovada acordării a 30 zile de preaviz şi a punerii la dispoziţia reclamantului a listei posturilor publice vacante în perioada de preaviz. 

Conform prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999 republicată „(1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.

(2) La solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută.”

Prima instanţă a admis acţiunea, a anulat deciziile emise şi corect a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută cu plata drepturilor salariale aferente.

Pentru aceste considerente, Curtea cu opinie majoritară constatând că motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 şi 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat şi să menţină sentinţa civilă recurată ca temeinică şi legală cu completarea motivării din prezenta decizie.

Se vor avea în vedere şi dispoziţiile art. 274 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă.

Intimatul reclamant M F a depus la dosar o chitanţă de plată a unui onorariu avocaţial în sumă de 700 lei solicitând obligarea recurentei la plata acestor cheltuieli de judecată.

Faţă de respingerea recursului declarat se va acorda intimatului reclamant suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în recurs, raportat la activitatea desfăşurată de avocat în recurs – un singur termen de judecată, dar şi faţă de acordarea integrală a sumelor cerute cu acest titlu la fondul cauzei.

Decizia nr. 2029/R/18.04.2012/MC

Domenii speta

Spete similare