Laboratoarele din cadrul Serviciilor Medico Legale Judeţene care nu au înfiinţate, prin hotărârea direcţiilor judeţene de sănătate publică şi cu avizul institutelor de medicină legală competente, laboratoare de specialitate cum ar fi cele prevăzute în ar

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, din data de 3.04.2012 a fost pusă în mişcare acţiunea penală  şi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:

-N D, pentru săvârşirea, în concurs, a infracţiunilor prevăzute de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 25 Cod penal raportat la art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (două acte materiale) şi art. 292 Cod penal

-K I pentru săvârşirea, în concurs, a infracţiunilor prevăzute de art. 292 Cod penal şi art. 264 Cod penal.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţă, în sarcina inculpatului N D că, la data de 17.11.2011 a condus autovehicul VW nr. CV-06-… pe drumurile publice din judeţul C având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,60 gr%o, iar apoi, după producerea unui eveniment rutier a determinat cu intenţie în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale pe fiica sa N D E şi pe inculpatul K I ca la data de 18.11.2011 să dea declaraţii neconforme adevărului în faţa ofiţerilor de la biroul control intern al IPJ Covasna în care să relateze în mod nereal şi în vederea producerii de consecinţe juridice că în seara de 17.11 2011 autoturismul CV-06-…a fost condus de fiica sa N  D E.

S-a mai reţinut în ceea ce îl priveşte pe inculpatul N D, că la data de 18.11.2011 în raportul olograf pe care l-a înaintat reprezentanţilor IPJ Covasna a prezentat o situaţie nereală - respectiv că în seara de 17.11.2011 autoturismul VW Passat CV-06-…  a fost condus de fiica sa N D E - în vederea producerii unei consecinţe juridice, respectiv pentru a împiedica exercitarea urmăririi penale împotriva sa.

În ceea ce îl priveşte pe K I s-a reţinut în rechizitoriu în sarcina acestuia că, la data de 18.11.2011 în baza unei înţelegeri pe care a avut-o cu inculpatul N D, a dat o declaraţie olografă în faţa ofiţerilor de la Biroul Control Intern al IPJ Covasna în care a precizat în mod nereal, pentru a produce consecinţe juridice, favorabile lui N D, cu scopul de a împiedica exercitarea urmăririi penale împotriva acestuia, că în seara de 17.11.2011 autoturismul VW Passat CV-06-… a fost condus de o femeie care ulterior tamponării a părăsit locul accidentului.

În faţa instanţei inculpaţii nu au dorit să fie judecaţi în procedura simplificată prevăzută de art. 320/1 Cod procedură penală, astfel că judecarea cauzei s-a realizat după procedura obişnuită.

În cursul urmăririi penale s-a încheiat un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (proces-verbal de constatare încheiat la data de 17.11.2011, raport a lui N D din 18.11.2011, declaraţie olografă K I din 17.11.2011, declaraţii olografe K I, N D E şi L A M din 18.11.2011, declaraţiile numiţilor U T din 22.02.2012 şi C A din 28.02.2012) şi au fost audiaţi martorii A E N (filele 57-58 dosar u.p.), P D (fila 59 dosar u.p.), L A M (fila 60 dosar u.p.), D F (fila 61 dosar u.p.), U T (filele 62-63 dosar u.p.), M L (fila 64 dosar u.p.), C A (fila 65 dosar u.p.), învinuita N D E (filele 54-56 u.p.), precum şi inculpaţii N D (filele 47-50 dosar) şi K I (filele 51-53 dosar).

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul N D s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 Cod procedură penală, nedorind să dea declaraţii, astfel încât a fost audiat doar inculpatul K I (filele 37-41 dosar instanţă), martora N D E, pentru care s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 292 Cod penal,  s-a prevalat în cursul cercetării judecătoreşti de dispoziţiile art. 80 Cod procedură penală dată fiind calitatea ei de fiică a inculpatului N D, împrejurare în raport de care aceasta nu a fost audiată de către instanţă; au fost audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti martorii C A (filele 68-72 dosar instanţă), U T (filele 73-77 dosar instanţă), L A M (filele 98-102 dosar instanţă), P D (filele 103-104 dosar instanţă), D F (filele 105-106 dosar instanţă), A E N (filele 107-108 dosar instanţă), M L (filele 116-120 dosar instanţă); s-au întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, din dispoziţia instanţei referate de evaluare pentru ambii inculpaţi (filele 33-36 dosar) şi au fost depuse de către inculpatul N D mai multe înscrisuri în probaţiune (filele 59-67, 137-141, 143).

Pe tot parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul K I a beneficiat de serviciile unui traducător autorizat de limbă maghiară desemnat de instanţă întrucât acesta s-a prevalat de dispoziţiile art. 8 Cod procedură penală.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt. Inculpatul N D  este ofiţer de poliţie judiciară, având gradul profesional de comisar de poliţie şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul IPJ C- Serviciul de Investigare a Fraudelor.

La data de 17.11.2011 inculpatul N D  împreună cu mai mulţi colegi de serviciu, printre care A E N, P D  şi D F s-au aflat în localitatea B M  unde au servit masa precum şi băuturi alcoolice.

În jurul orei 19,oo inculpatul N D s-a urcat la volanul autoturismului VW Passat CV-06-…  cu care venise pe scaunul din partea dreaptă s-a aşezat martorul D F iar martorii A E N şi  P D au ocupat locurile din spate ale autoturismului; inculpatul a condus autoturismul menţionat pe drumurile publice din localitatea  B M până la intersecţie DN11 cu DN13D  unde  toţi ocupanţii autoturismului, împreună cu inculpatul au intrat în incinta restaurantului benzinăriei TNT  au mâncat şi au consumat băuturi alcoolice.

În jurul orei 21,oo inculpatul N D s-a urcat la volanul autoturismului iar colegii săi au ocupat celelalte locuri din autoturism după care  N D a condus autoturismul pe drumurile publice până în Municipiul S. G unde, pe str. O, la intersecţia cu str. N G a intrat în coliziune cu autoturismului Ford Ka cu nr. CV-01-… condus de inculpatul K I. Coliziunea s-a datorat faptului că inculpatul K I nu a acordat prioritate de trecere autoturismului condus de inculpatul N D.

După impact martorii A E N, P D  şi D F au coborât din autoturismul VW Passat şi s-au deplasat spre locuinţele lor, la faţa locului rămânând conducătorii auto ai celor două autoturisme implicate în accident. Inculpatul K I a anunţat-o despre eveniment pe proprietara autoturismului Ford Ka, martora L A M care a venit la faţa locului accidentului.

La faţa locului accidentului, soldat doar cu deteriorarea autoturismelor implicate, a ajuns şi o patrulă a poliţiei rutiere formată din agenţii C A şi U T şi, în vederea întocmirii documentelor uzuale, cei doi agenţi au chestionat conducătorii auto încercând să stabilească modalitatea de producere a evenimentului rutier.

Întrebat fiind, inculpatul N D a precizat că autoturismul VW Passat CV-06-…  a fost condus de fiica sa, care după impact a plecat de la faţa locului. Întrucât inculpatul N D emana miros de alcool, iar inculpatul K I a afirmat că N D este cel care a condus autoturismul implicat în eveniment şi pentru că datorită frigului aparatul etilotest nu funcţiona, ambii inculpaţi, împreună cu martora L A M, au fost conduşi la sediul Poliţiei Municipiului S. G, unde cei doi inculpaţi au fost testaţi cu aparatul alcooltest. La inculpatul K  I  rezultatul a fost zero iar la inculpatul N D rezultatul a fost de 0,86 mg/litru alcool pur în aerul expirat.

La sediul poliţiei a sosit şi fiica inculpatului N D, martora N D E, şi dată fiind declaraţia verbală a tatălui său a fost şi aceasta testată cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind zero.

Inculpatul N D şi fiica sa N D E nu au dorit să dea declaraţii scrise referitor la împrejurările producerii evenimentului rutier din acea seară, situaţie în care doar inculpatului K I i s-a luat o declaraţie olografă acesta declarând că după impact din autoturismul VW au coborât trei persoane de sex masculin care au plecat iar în autoturism, la volan, a rămas doar conducătorul auto.

Inculpatul N D a fost condus la Spitalul Judeţean Sf. Gheorghe unde i s-a  recoltat o singură probă biologică (acesta refuzând prelevarea celei de-a doua probe) care a fost analizată ulterior de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Covasna  fiind întocmit de această instituţie buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2139 – A12/389 din 18.11.2011 din care rezultă  că la ora recoltării, respectiv 22,50, inculpatul avea o alcoolemie de 1,60 gr%o în sânge.

În aceeaşi seară agenţii de poliţie rutieră C A şi U T au întocmit procesul-verbal în care au consemnat activităţile desfăşurate în seara de 17.11.2011, precum şi  cele declarate de  persoanele implicate în evenimentul rutier, proces verbal care a fost prezentat conducerii IPJ Covasna; s-a dispus de către Conducerea IPJ Covasna ca Biroul de control intern din cadrul IPJ Covasna să efectueze verificări şi propuneri, lucrarea fiind înregistrată sub nr. 37197/2001.

În acest context, investit fiind cu cercetarea evenimentului din data de 17.11.2011, comisarul M L – şeful Biroului control intern, a solicitat la data de 18.11.2011 un raport de la inculpatul N D şi a chemat pentru a fi audiaţi în legătură cu evenimentul din data de 17.11.2011 pe inculpatul K I şi pe N D E.

În raportul olograf întocmit la 18.11.2011, inculpatul N D a declarat  necorespunzător adevărului şi pentru ca astfel să se sustragă de la o eventuală răspundere penală că în data de 17.11.2011 autoturismul VW cu nr. CV-06-… a fost condus de fiica sa N D E, cei doi deplasându-se de la domiciliu la staţia PECO pentru a alimenta iar după incident fiica sa s-a speriat, a coborât de la volan şi s-a deplasat la poliţie să anunţe evenimentul.

Într-o declaraţie olografă dată la aceeaşi dată (18.11.2011)  N D E a declarat în data de în faţa comisarului M L că ea a condus autoturismul în seara de 17.11.2011 confirmând în acest fel varianta tatălui său pentru a-l ajuta pe acesta să se sustragă răspunderii penale.

În cursul dimineţii de 18.11.2011 inculpatul N D l-a contactat pe inculpatul K I solicitându-i ajutorul pentru a scăpa de răspunderea penală şi cerându-i să-şi schimbe declaraţia dată cu o seară în urmă şi să spună în faţa comisarului M L, atunci când va fi chemat pentru declaraţie  că  a văzut o femeie conducând autoturismul VW cu nr. CV-06-… implicat în accident; în schimbul acestei declaraţii inculpatul N i-a promis inculpatului K  I  că va achita amenda contravenţională stabilită de către agenţii de poliţie în sarcina inculpatului K I cu o seară în urmă şi va suporta costul reparaţiei autoturismului Ford  Ka avariat în urma  evenimentului rutier din 17.11.2011.

În aceste condiţii, inculpatul K I  s-a prezentat la invitaţia comisarului M L şi a  declarat în data de 18.11.2011, atât verbal cât şi în scris, în mod nereal şi pentru a-l ajuta pe N D să se sustragă de la urmărire penală că imediat după impactul din seara precedentă femeia de la volanul autoturismului VW Passat a plecat iar în maşină a rămas, în partea dreaptă, pe scaun, un bărbat.

În cursul urmăririi penale ambii inculpaţi au recunoscut în esenţă comiterea faptelor reţinute în sarcina lor, inculpatul N D arătând însă că nu îşi mai aduce aminte să-i fi spus inculpatului K I să declare în faţa comisarului M  L  că a condus fiica sa şi insistând pe împrejurarea că autoturismul în care se afla staţiona în momentul impactului cu autoturismul Ford Ka; aceasta a recunoscut însă în acea etapă că a doua zi s-a deplasat din proprie iniţiativă la locul de muncă a inculpatului K I  şi s-a oferit să plătească amenda care i-a fost aplicată pentru evenimentul rutier din data de 17.11.2011 şi să suporte costurile reparaţiei autoturismului.

În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul  N D nu a dorit să dea declaraţii însă apărarea sa s-a axat pe solicitarea de a se constata de către instanţă nulitatea anumitor acte de urmărire penală, respectiv a buletinului de examinare toxicologică a alcoolemiei apreciind că aceasta este o probă ilegal obţinută iar în lipsa ei concentraţia de alcool în sânge la momentul conducerii autovehiculului nu poate fi dovedită cu probele testimoniale administrate. De asemenea inculpatul N D a mai invocat în apărarea sa caracterul insidios al presupuselor fapte de instigare  la comiterea infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 25 Cod penal rap. la art. 292 Cod penal în condiţiile în care lipsesc de la dosar dovezi concrete că ar fi determinat pe fiica sa N D E şi pe inculpatul K I să dea declaraţii necorespunzătoare adevărului.

Inculpatul K I a recunoscut în faţa instanţei că la data de 18.11.2011 la solicitarea inculpatului N D s-a deplasat la poliţie, unde a dat o declaraţie în care a arătat că el autoturismul VW Passat cu nr. CV-06-… implicat în accidentul din data de 17.11.2011 a fost condus de o femeie, declaraţie care coincide cu cea dată în cursul urmăririi penale. Cu toate acestea inculpatul K I a susţinut că declaraţia dată la 18.11.2011 a fost scrisă de el după dictarea comisarului de poliţie M L şi că nu a înţeles în ansamblu sensul tuturor cuvintelor pe care le-a scris întrucât nu cunoaşte limba română, fiind de etnie maghiară; inculpatul a mai susţinut în cursul procesului necesitatea restituirii cauzei la procuror întrucât în cursul urmăririi penale nu i s-a asigurat un interpret, motiv pentru care a invocat nulitatea actelor de urmărire penală realizate cu încălcarea art. 8 din Codul de procedură penală şi nu i s-a desemnat un apărător din oficiu.

Instanţa, prin încheierea de şedinţă din data de 27.06.2012 a respins cererea de constatare a nulităţii urmăririi penale şi restituire a cauzei la procuror apreciind că inculpatului K I i s-au asigurat în cursul procesului penal toate drepturile şi garanţiile procesuale recunoscute de lege părţilor în proces; astfel, asistenţa juridică a inculpatului nu era obligatorie în cursul urmăririi penale  conform art. 171 Cod procedură penală, iar din procesul verbal încheiat anterior audierii sale de către procuror (fila 51 dosar) rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau desemnat din oficiu; inculpatul K I nu a considerat că are nevoie de asistenţa unui avocat, astfel că nu a solicitat un termen în acest sens şi a fost de acord să dea declaraţie doar în faţa procurorului (filele 52-53 dosar). Împrejurarea că inculpatul a arătat că nu avea în cursul urmăririi penale cunoştinţele necesare pentru a face diferenţa între un avocat ales şi unul din oficiu, nu este de natură a atrage nulitatea actelor de urmărire penală, atâta timp când prin eforturi minime inculpatul se putea documenta despre ceea ce înseamnă un avocat şi rolul lui în procesul penal; pe altă parte, inculpatul K I nu a adus la cunoştinţa procurorului că nu ar cunoaşte limba română, limbă obligatorie în procesul penal, ba dimpotrivă, acesta a scris o declaraţie olografă în limba română (fila 52 dosar urmărire penală), a relatat procurorului în limba română derularea evenimentelor care au avut loc în datele de 17 – 18. 11.2011 despre care a fost chestionat şi a răspuns tot în  limba  română la întrebările acestuia, aspectele fiind  consemnate de procuror în declaraţia existentă la fila 53 dosar semnată fără rezerve de inculpat. Or, în aceste condiţii, instanţa constată că declaraţiile date de inculpatul K I, în cursul urmăririi penale sunt luate cu respectarea normelor de drept procesual penal şi chiar dacă este de etnie maghiară, nu poate  fi primită solicitarea acestuia de constatarea nulităţii actelor de urmărire penală pe considerentul că nu cunoaşte limba română şi nu a înţeles sensul celor declarate de el la procuror;

De altfel, audiaţi în calitate de martori agenţii de poliţie C A şi U T precum şi comisarul M L, aceştia au declarat în faţa instanţei că au constatat cu propriile simţuri că inculpatul K I vorbea limba română, chiar dacă avea unele dificultăţi de exprimare, înţelege ceea ce era întrebat şi răspundea în limba română la întrebări; au arătat de asemenea că nici acest inculpat şi nici vreo altă persoană nu le-a adus la cunoştinţă inculpatul K I nu ar  înţelege limba română.

Este adevărat că martora L A M  a încercat în cursul cercetării judecătoreşti să susţină varianta inculpatului K I în sensul că acesta nu ar cunoaşte limba română, însă instanţa apreciază că declaraţia acestei martore este nesinceră, sub acest aspect deoarece ea este contrazisă practic de martorii  C A şi U T precum şi de comisarul M L care au arătat, aşa cum am menţionat deja că inculpatul K a vorbit cu ei în limba română atât în data de 17 cât şi în data de 18.11.2011, nu au fost probleme de comunicare; martorul  U T a arătat  în mod expres în faţa instanţei că a fost prezent în permanenţă în data de 17.11.2011 când inculpatul K I a scris declaraţia olografă şi că nimeni nu i-a dictat acestuia ce să scrie, nici chiar martora  L A M care  se afla într-adevăr în aceeaşi încăpere.

Comisarul M L a arătat în declaraţia data în faţa instanţei că i-a audiat pe rând  pe inculpatul K I şi pe martora L A M astfel încât aceasta din urmă nu avea cum să îl ajute la scrierea declaraţiei în limba română pe inculpatul K I, iar intervenţia martorului comisar M în declaraţia pe care K I a scris-o cu mâna lui la data de 18.11.2011, s-a mărginit doar la aspecte de formă şi lămuriri solicitate de inculpat cu privire la formulare şi nu de conţinut; oricum martorul M L a arătat în faţa instanţei că inculpatul K I i-a comunicat verbal (înainte de a scrie) aspectele pe care ulterior le-a consemnat în scris, spunându-i în mod direct că autoturismul a fost condus de o femeie în momentul impactului iar inculpatul N D ocupa locul din dreapta şoferului.

În aceste condiţii Curtea apreciază că toate declaraţiile inculpatului K I din datele de 17.11.2011 şi respectiv 18.11.2011 au fost luate în condiţii de legalitate şi nu sunt afectate de vicii care să conducă la constatarea nulităţii lor.

De altfel, inculpatul K I a declarat în instanţă relativ la declaraţia dată la 18.11.2011 că a spus comisarului M L ceea ce i-a cerut inculpatul N D  respectiv că autoturismul a fost condus la data de 17.11.2011 de o femeie, astfel încât sub aspectul laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 292 Cod penal, chiar dacă s-ar reţine că declaraţia scrisă de inculpatul K I ar suferii vicii datorită aspectelor de formă pentru care a intervenit comisarul M L, elementul material este  dovedit, textul neimpunând condiţia ca declaraţiile necorespunzătoare adevărului să fie realizate în scris.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului N D în sensul că buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 2139-A12/389 din data de 18.11.2011 emis de Serviciului de Medicină Legală Covasna este un mijloc de probă ilegal întrucât în cadrul Serviciului de Medicină Legală Covasna nu există avizat un Laborator de toxicologie, astfel încât acesta nu are dreptul să efectueze  analize toxicologice pentru stabilirea alcoolemiei, Curtea reţine că acestea sunt nefondate.

Astfel, este adevărat că potrivit  art. 16 din Ordinul nr. 376/2006  al Ministrului Sănătăţi prin care au fost aprobate Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule sau tramvaie, determinarea alcoolemiei se face numai în laboratoarele de toxicologie medico-legală de pe lângă instituţiile de medicină legală, alcoolemia determinată în alte laboratoare clinice neavând  valoare probatorie în justiţie şi tot atât de adevărat este că Serviciul Medico Legal Judeţean Covasna nu are avizat în cadrul său, conform actelor depuse la dosar un laborator  specializat de toxicologie.

Cu toate acestea Curtea apreciază că laboratoarele din cadrul Serviciilor Medico Legale Judeţene care nu au înfiinţate, prin hotărârea direcţiilor judeţene  de sănătate publică şi cu avizul institutelor de medicină legală competente, laboratoare de specialitate cum ar fi cele prevăzute în art. 10 alin. 3 din  Regulamentul  de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, nu pot fi apreciate ca fiind „laboratoare clinice” la care face trimitere Ordinul nr. 376/2006.

Art. 88 alin. 2 din OUG 195/2002 prevede că stabilirea concentraţiei de alcool sau a prezenţei în organism de substanţe sau produse stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face în instituţiile medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii.

Potrivit art. 10 din Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală serviciile de medicină legală se înfiinţează în fiecare judeţ, având sediul în localitatea reşedinţă de judeţ şi sunt conduse de un medic legist şef numit de directorul Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică, în condiţiile legii.

Alineatul 3 din art. 10 prevede că în funcţie de volumul de activitate în structura serviciilor de medicină legală judeţene se pot înfiinţa, prin hotărâre a Direcţiei Judeţene de Sănătate Publică, cu avizul institutului de medicină legal competent, laboratoare de specialitate cum ar fi cele de histopatologie, toxicologie, biocriminalistică sau psihiatrie medico-legală.

Înfiinţarea acestor laboratoare de specialitate este lăsată deci la dispoziţia Direcţiei Judeţene de Sănătate publică, normele menţionate făcând trimitere ca şi condiţie pentru înfiinţarea acestora de volumul de activitate al serviciului; în acest context, interpretând sistematic normele în materie Curtea apreciază că laboratoarele de specialitate se înfiinţează în raport de volumul de activitate al serviciilor de medicină legală judeţene şi nu este obligatorie înfiinţarea de astfel de laboratoare în toate serviciile de medicină legală judeţene.

Împrejurarea că un astfel de serviciu autorizat nu are avizat un laborator de specialitate de genul celor menţionate în alineatul 3 al art. 10 nu conduce la concluzia că nu ar putea să efectueze analize toxicologice, histopatologice sau de altă natură atâta vreme cât efectuarea de astfel de expertize intră în obiectul de activitate al serviciului medico - legal, serviciile medico-legale deţin dotarea tehnică necesară  iar personalul din cadrul serviciului au specializarea necesară pentru a efectua  astfel de analize.

În consecinţă, atâta timp cât  Serviciul Medico Legal Judeţean Covasna este autorizat şi conform OUG nr. 195/2002  are dreptul, conform legislaţiei în materie (O.G. 1/2000), să efectueze constatări şi expertize medico legale, inclusiv toxicologice, buletinul de analiză toxicologică emis este  legal.

De altfel, acest buletin de analiză toxicologică, care relevă o concentraţie de 1,60%o alcool în sângele inculpatului  la ora 22,50, se coroborează cu  declaraţiile martorilor  A E N, P D şi D F şi chiar cu cele ale inculpatului N D din cursul urmăririi penale în care acesta recunoaşte consumul de băuturi alcoolice din ziua de 17.11.2011 până în jurul orei 21,oo, precum şi cu menţiunile din buletinul de examinare clinică existent la fila 26 dosar urmărire penală care atestă la momentul examinării clinice a inculpatului o comportare dezordonată, confuză şi o atenţie dispersată. Concentraţia de alcool în aerul expirat stabilită cu ajutorul alcooltestului la ora 22,32 relevă de asemenea consumul de alcool de către inculpat punându-se în evidenţă o alcoolemie de 0,86 mg/l (fila 12 dosar urmărire penală) şi se corelează cu rezultatul examinării probelor biologice.

În ceea ce priveşte procesul verbal de prelevare a probei biologice existent la fila 25 dosar, instanţa constată că pe acest înscris există semnătura medicului specialist care a prelevat probele, semnătura agentului şef C A care l-a condus pe inculpat la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Sf. Gheorghe în vederea prelevării probei biologice, precum şi două semnături ale inculpatului N D: una în dreptul menţiunii „persoană examinată” şi una în dreptul  menţiunii „nu solicită a II-a probă”.

Faţă de această situaţie, împrejurarea că în cuprinsul procesului verbal de prelevare nu se precizează motivul pentru care nu s-a recoltat a doua probă, ci se face menţiunea „nu solicită a doua probă” în dreptul căreia a semnat inculpatul N D nu reprezintă un viciu al actului medical şi nu are relevanţă asupra prelevării primei probe biologice, efectuate în condiţii de legalitate; inculpatul era lucrător de poliţie şi cunoştea dispoziţiile legii în ceea ce priveşte recoltarea a două probe consecutive la interval de o oră între ele şi cunoştea de asemenea consecinţele refuzului recoltării  celei de-a doua probe biologice – respectiv că nu va mai putea solicita ulterior o recalculare a alcoolemiei – condiţii în care nu se poate prevala în prezent de  felul în care a fost formulată menţiunea refuzului recoltării celei de-a doua probe biologice, pentru a invoca nulitatea actului; în atari condiţii Curtea apreciază că  menţiunea de pe procesul-verbal echivalează cu un refuz al inculpatului de a i se recolta cea de-a doua probă.

Starea de ebrietate în care să găsea inculpatul la momentul examinării lui de către medicul din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă din Sf. Gheorghe, este relevată şi de buletinul de examinare clinică existent la fila 26 din dosarul de urmărire penală care atestă o comportare dezordonată, confuză şi o atenţie dispersată, concluzionându-se că inculpatul este sub influenţa alcoolului.

În raport de cele expuse, Curtea constată că materialul probator existent la dosar confirmă fapta inculpatului de a consuma băuturi alcoolice şi apoi de a conduce un autovehicul pe drumurile publice iar  concentraţia de 1,60gr%o  de alcool  în sânge a fost legal stabilită prin analizarea probei biologice de către Serviciul de Medicină Legală Covasna.

În legătură cu susţinerile inculpatului N D în sensul că la dosar nu ar exista probe că ar fi determinat pe inculpatul K I şi pe fiica sa N D să dea în faţa  comisarului de poliţie M L declaraţii necorespunzătoare adevărului, Curtea reţine că aceste afirmaţii sunt nefondate; astfel, în declaraţia dată de inculpat în cursul urmăririi penale, acesta recunoaşte în faţa procurorului că el i-a cerut fiicei sale să declare în faţa autorităţilor că autoturismul implicat în accident a fost condus de ea (fila 49 verso dosar urmărire penală); această declaraţie se coroborează cu cea a  numitei N D  E fiica inculpatului care atât în declaraţia olografă dată în faţa procurorului cât şi în declaraţia  scrisă pe formular de învinuit (calitate pe care o avea la acel moment) – filele 55, 56 dosar urmărire penală - a arătat că a dat declaraţia din data de 18.11.2011 în faţa comisarului M L  şi în care a menţionat că ea a condus autoturismul VW Passat cu nr. CV-06-… implicat în accidentul din data de 17.11.2011 la cererea tatălui său pentru a-l ajuta pe tatăl său care condusese autoturismul în stare de ebrietate.

Împrejurarea că în cursul procesului inculpatul N D nu a mai dorit să dea declaraţii, iar martora N E D, odată scoasă de sub urmărire penală s-a prevalat de dispoziţiile art. 80 Cod procedură penală dată fiind calitatea ei de martoră şi totodată fiică a inculpatului N D, nu are relevanţă în cauză şi nu înlătură susţinerile inculpatului şi respectiv a fiicei acestuia menţionate în declaraţiile care le-au fost luate în condiţii de legalitate. Aceste mijloace de probă se coroborează de altfel cu împrejurările constatate de agenţii de la poliţia rutieră referitoare la apariţia fiicei inculpatei la poliţie în seara zilei de 17.11.2011, susţinerile acesteia încă de la acel moment că ea a condus şi testarea ei cu aparatul alcooltest.

În ceea ce priveşte determinarea inculpatului K I să dea declaraţii necorespunzătoare adevărului, instanţa reţine că inculpatul K I a avut o poziţie constantă în cursul procesului arătând încă din faza de urmărire penală că a dat acea declaraţie din 18.11.2011 în faţa comisarului M L, în care a arătat că autoturismul VW Passat cu nr. CV-06-… implicat în accidentul din data de 17.11.2011 a fost condus de o femeie, la cererea inculpatului N  D, care a doua zi după accident, respectiv în dimineaţa de 18.11.2011 a venit la el la serviciu şi i-a promis că va suporta costurile reparaţiei autoturismului Ford Ka şi amenda contravenţională care i-a fost aplicată dacă îşi va schimba declaraţia (filele 52, 53 dosar urmărire penală, fila 38 dosar instanţă).

Despre această intervenţie a inculpatului N pe lângă inculpatul K I vorbeşte şi martora L A M care în faţa instanţei a declarat (fila 102 dosar instanţă) că inculpatul N D i-a cerut atât ei cât şi inculpatului K I  să spună, atunci când vor merge la Poliţie la comisarul M L că autoturismul VW Passat cu nr. CV-06-… implicat în accidentul din data de 17.11.2011 a fost condus de o femeie. Martora recunoaşte că atât ea cât şi inculpatul K I au declarat în acel fel pentru ca „dosarul să se termine”, să nu aibă de suferit nici N D şi nici  altcineva iar inculpatul N D să plătească costurile reparaţiei autovehiculului şi amenda. Tot martora a arătat că şi-a dat seama încă din seara zilei de 17.11.2011, atât ea cât şi K I  că inculpatul N D este poliţist, întrucât îi cunoştea pe agenţii de la poliţia rutieră care au sosit la locul accidentului şi s-a salutat la sediul poliţiei cu lucrătorii de poliţie de acolo şi tocmai de aceea a insistat să i se preleveze probe biologice în acea seară întrucât era evident că era băut şi bănuia că va încerca să muşamalizeze fapta, situaţie în care ar fi suportat ea costurile reparaţiei autovehiculului.

Faţă de aceste declaraţii şi  văzând că din probele de la dosar rezultă că într-adevăr inculpatul N D este cel care a suportat contravaloarea amenzii contravenţionale aplicate inculpatului K I pentru accidentul rutier în care a fost implicat şi de care a fost găsit vinovat acesta din urmă, precum şi costurile reparaţiei autoturismului Ford Ka (împrejurare recunoscută de altfel de inculpatul N  D în cursul urmăririi penale) instanţa constată este dovedită determinarea de către inculpatul N D a inculpatului K I la formularea de declaraţii necorespunzătoare adevărului în faţa organelor de poliţie în vederea producerii de consecinţe juridice pentru sine (inculpatul N D) în sensul neînceperii cercetărilor penale pentru săvârşirea infracţiunii  prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.

Nu se pot reţine ca fiind  veridice nici susţinerile inculpatului N D că autoturismul la volanul căruia se afla staţiona la momentul tamponării cu autoturismul Ford Ka. În primul rând instanţa reţine că este greu de crezut, dat fiind că impactul dintre cele două autoturisme s-a produs într-o intersecţie că autoturismul VW Passat cu nr. CV-06-… staţiona în intersecţie.

Pe altă parte din procesul verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr. 4392 întocmit la data de 18.11.2011 de către agenţii de poliţie pe baza celor constatate în seara zilei de 17.11.2011 (existent în xerocopie la fila 15 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul K I a fost sancţionat contravenţional tocmai pentru că nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului condus de inculpat care circula pe str. O  din direcţia străzii S.

Deşi inculpatul susţine că autoturismul staţiona la momentul impactului întrucât oprise pentru a coborî unul dintre colegii săi aflaţi în autoturism, nici unul dintre martorii A E N, P D respectiv D F, audiaţi de către instanţă nu susţin varianta inculpatului şi nici nu au menţionat că vreunul dintre ei ar locui în zonă.

De altfel această împrejurare a staţionării sau nu a autoturismului la momentul impactului nu are relevanţă asupra faptelor reţinute în sarcina inculpatului respectiv asupra acţiunii sale de „a conduce autoturismul  sub influenţa băuturilor alcoolice”  câtă vreme tot materialul probator de la dosar relevă faptul că inculpatul a condus pe drumurile publice din judeţul C, din localitatea B M şi până la S G după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice.

Faţă de cele expuse Curtea apreciază că starea de fapt reţinută este susţinută de întreg materialul probator existent la dosar, iar în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a ambilor inculpaţi.

În drept. Fapta inculpatului N D, care  la data de 17.11.2011 a condus autovehicul VW nr. CV-06-… pe drumurile publice din judeţul C având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,60 gr%o întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii  de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul  de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Faptele inculpatului N D  care la data de 17.11.2011 şi 18.11.2011 a determinat cu intenţie în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale pe fiica sa N D E şi pe inculpatul K I ca la data de 18.11.2011 să dea declaraţii neconforme adevărului în faţa ofiţerilor de la biroul control intern al IPJ C în care să relateze în mod nereal şi în vederea producerii de consecinţe juridice  pentru sine că în seara de 17.11 2011 autoturismul CV-06-… a fost condus de fiica sa N D E, urmărind în acest fel să scape de răspunderea penală pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, întrunesc elementele constitutive ale instigării la comiterea infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 25 rap la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (două acte materiale).

Faptele aceluiaşi inculpat care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a declarat verbal în faţa agenţilor de poliţie chemaţi să constate şi să stabilească cauzele evenimentului rutier la data de 17.11.2011 că nu el a condus autoturismul VW Passat CV-06-… ci fiica sa – declaraţie consemnată de către lucrătorii de poliţie în cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 17.11.2011 (fila 10 dosar urmărire penală) iar la data de 18.11.2011 în raportul olograf pe care l-a înaintat reprezentanţilor IPJ C a prezentat în scris aceeaşi situaţie nereală - respectiv că în seara de 17.11.2011 autoturismul VW Passat CV-06-… a fost condus de fiica sa N D E - în vederea producerii de consecinţe juridice, respectiv pentru a împiedica cercetarea penală şi tragerea sa la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de  fals în declaraţii în formă continuată prev. de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (două acte materiale).

Referitor la această din urmă infracţiune, Curtea apreciază că solicitarea parchetului de a se reţine forma continuată a infracţiunii este întemeiată întrucât pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii textul de lege nu impune condiţia ca declaraţia făcută în faţa organelor, instituţiilor de stat  ori alte unităţi dintre cele la care se referă art.  145 Cod penal să fie realizate în scris; or, atâta timp cât inculpatul N D a dat declaraţii verbale mincinoase în faţa agenţilor de poliţie chemaţi să constate şi să stabilească cauzele evenimentului rutier la data de 17.11.2011 în sensul că nu el a condus autoturismul VW Passat CV-06-…, ci fiica sa – declaraţie consemnată de către lucrătorii de poliţie în cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 17.11.2011 (fila 10 dosar urmărire penală) care  avea rolul de a stabili faptele comise de conducătorii autovehiculelor implicate în accident şi de a atrage răspunderea acestora în funcţie de normele de drept încălcate - cu scopul de a înlătura suspiciunile că ar fi condus autoturismul în stare de ebrietate şi care în mod evident era de natură a produce consecinţe juridice  întrucât nu s-ar fi declanşat cercetarea penală împotriva sa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de  fals în declaraţii prev. de art. 292 Cod penal; întrucât inculpatul a continuat şi a doua zi să dea declaraţii neconforme cu realitatea, de data aceasta în scris, urmărind acelaşi scop, Curtea apreciază că în mod judicios a apreciat ministerul public că activitatea infracţională desfăşurată de inculpat la data de 17.11.2011 reprezintă un act material din cadrul infracţiunii continuate prev. de art. 292 Cod penal, rezoluţia infracţională a inculpatului fiind unică, iar activitatea infracţională derulându-se la intervale scurte de timp, aspecte caracteristice infracţiunilor continuate.

Faţă de această împrejurare instanţa,  apreciază că se impune în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice dată faptei  reţinute în sarcina inculpatul N D  prin actul de sesizare al instanţei (pct. 3 încadrare în drept) din infracţiunea de  fals în declaraţii prev. de art. 292 Cod penal în infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată prev. de art. 292  Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale).

În ceea ce îl priveşte pe K I fapta acestuia care la data de 18.11.2011 a dat o declaraţie olografă în faţa ofiţerilor de la Biroul Control Intern al IPJ Covasna  în care a precizat în mod nereal, pentru a produce consecinţe juridice, favorabile lui N D, cu scopul de a împiedica exercitarea urmăririi penale împotriva acestuia, că în seara de 17.11.2011 autoturismul VW Passat CV-06-… a fost condus de o femeie care ulterior tamponării a părăsit locul accidentului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în declaraţii prev. de  art. 292 Cod penal  şi favorizarea infractorului prev. de art. 264 Cod penal. Întrucât infracţiunea de favorizare a infractorului, respectiv ajutorul dat infractorului s-a realizat printr-o acţiune care întruneşte ea însăşi elementele constitutive ale unei infracţiuni (art. 292 Cod penal) în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 33 lit. b Cod penal referitoare la  concursul ideal.

Nu se poate reţine drept pertinentă susţinerea inculpatului K I că nu ar fi întrunite în speţă elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 292 Cod penal şi nici cele ale art. 264 Cod penal, întrucât prin declaraţia data în cursul zilei de 18.11.2011 în faţa comisarului M L, inculpatul K I nu ar fi urmărit să-l favorizeze pe inculpatul N sau să împiedice eventuale cercetări asupra acestuia ci pentru a-şi crea pentru sine un avantaj – fără consecinţe în plan juridic - respectiv pentru a primi contravaloarea reparaţiilor autoturismului şi a-i fi plătită de către inculpatul N D amenda stabilită în sarcina sa prin procesul verbal de contravenţie, scop care excede condiţiilor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 292 Cod penal respectiv art. 264 Cod penal.

Obţinerea de avantaje materiale de pe urma declaraţiei date de inculpatul K I, favorabile inculpatului N D, reprezintă doar un scop mediat urmărit de inculpatul K I, o recompensă materială pe care a crezut că este îndreptăţit să o primească datorită faptului că nu s-a considerat vinovat de comiterea accidentului rutier şi nu avea bani să repare autoturismul avariat. Scopul imediat pentru care a fost dată declaraţia din data de 18.11.2011 de către inculpatul K I a fost acela de a-i acorda sprijin inculpatului N D în vederea zădărnicirii investigaţiilor care se declanşaseră urmare a suspiciunilor că inculpatul N D ar fi condus autoturismul  cu o seară în urmă în stare de ebrietate.

Inculpatul K I  este posesor de permis de conducere ceea ce presupune că a absolvit un curs de legislaţie rutieră; acesta cunoştea deci interdicţia oricărui conducător auto de a conduce un autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice  şi cunoştea de asemenea că fapta constituie infracţiune sau contravenţie, în raport de  concentraţia de alcool în sânge; acelaşi lucru  îl cunoştea şi martora L A M care în acea seară a venit la locul accidentului şi l-a însoţit şi la poliţie pe inculpatul K, insistând să fie testaţi cu aparatul etilotest toţi conducătorii auto, în special inculpatul N D pe care l-a văzut sub influenţa băuturilor alcoolice, iar mai apoi atât inculpatul K I cât şi martora a insistat în recoltarea probelor biologice de la acesta. Inculpatul K I a aflat încă din data de 17.11.2011 că inculpatul N D pe care el l-a indicat ca fiind conducătorul autoturismului VW Passat CV-06-… implicat în accident a fost depistat pozitiv la controlul alcoolemiei şi  a aflat de asemenea, în aceeaşi seară că acesta este lucrător de poliţie, deci a realizat consecinţele pe care  un dosar penal le-ar avea asupra carierei inculpatului N; de altfel, acesta, în declaraţia dată în faţa instanţei arată că şi-a dat seama  că inculpatul N i-a cerut să spună că a condus  fiica sa şi nu el pentru că înainte cu o seară condusese autoturismul băut; a realizat deci că declaraţia sa, în acea formă şi cu acel conţinut era necesară pentru ca inculpatul N D să nu fie cercetat penal. Astfel, la momentul la care a dat declaraţia în faţa comisarului M L, inculpatul K ştia că inculpatul N D săvârşise o faptă penală şi a dat la sugestia inculpatului N D o declaraţie necorespunzătoare adevărului, conştient că aceasta este producătoare de consecinţe juridice,  pentru a-l ajuta pe inculpatul N  D să scape de urmărirea penală.

Nu pot fi primite susţinerile inculpatului K I, din concluziile scrise depuse în sensul că inculpatul nu ştia că în urma conducerii unui autoturism sub influenţa  băuturilor alcoolice se poate începe urmărirea penală; referirea la împrejurarea că nici chiar martora L A M  nu credea că se va ajunge la  proces  pentru  a releva inocenţa inculpatului K I nu  este relevantă în speţă şi nu poate exprima poziţia sa subiectivă; interpretarea dată menţiunii  din cuprinsul declaraţiei martorei L A M  că nu credea că „se va ajunge atât de departe, respectiv se va intenta un proces” invocată în sprijinul  susţinerii, este incorectă; menţiunea este scoasă din context; ea a fost realizată de martoră pentru a explica ce a dorit să spună atunci când a afirmat că „era convinsă că dacă declară aşa cum doreşte N D, toată procedura se opreşte la poliţie.

Cu toate că inculpatul K I a solicitat, prin intermediul avocatului schimbarea încadrării juridice  din infracţiunile de favorizare a infractorului prev. de art. 264 Cod penal şi fals în declaraţii prev. de art. 292 Cod penal în infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 Cod penal, instanţa apreciază că nu se poate dispune o asemenea schimbare de încadrare juridică întrucât încadrarea juridică a fost corect stabilită de către procuror în actul de sesizare al instanţei.

Astfel, nu se poate susţine că la data de 18.11.2011 când inculpatul K I a dat declaraţia în faţa comisarului M L acesta avea calitatea de martor. Începerea urmăririi penal împotriva inculpatului N D s-a realizat abia la data de 28.02.2012,  situaţie în raport de care abia ulterior acestui moment se poate vorbi despre existenţa unui proces penal în cadrul căruia se pot administra probe, inclusiv testimoniale. La data de 18.11.2011 era în curs o procedură judiciară declanşată împotriva inculpatului N D suspectat că ar fi comis infracţiunea prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002; declaraţiile au fost luate de la cei doi inculpaţi implicaţi în evenimentul rutier tocmai pentru a se stabili dacă s-a comis o infracţiune de către inculpatul N D sau dacă se impune cercetarea sa disciplinară, iar inculpatul K I, deşi cunoştea că inculpatul N D a condus autoturismul în stare de ebrietate, deci săvârşise o faptă penală a dat o declaraţie necorespunzătoare adevărului arătând că nu inculpatul a condus autoturismul ci fiica sa. Declaraţiile luate inculpaţilor şi numitei L A M la datele de 17.11.2011 şi respectiv 18.11.2011 de către agenţii poliţiei rutiere cât şi de comisarul M L se situează în afara procesului penal, mai precis în etapa actelor premergătoare, împrejurare în raport cu care nu pot fi incidente în speţă dispoziţiile art. 260 Cod penal.

Pe altă parte, toate impedimentele legale pe care le-a invocat inculpatul K I pentru a susţine inexistenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor de fals în declaraţii şi favorizare a infractorului reprezintă  interpretări subiective, date textelor de lege prev. de art. 264 Cod penal şi respectiv 292 Cod penal, în încercarea de a  înlătura răspunderea penală a acestui inculpat.

Astfel, nu se poate susţine că o declaraţie, dată în faţa unui organ al poliţiei nu reprezintă un act producător de consecinţe juridice; pe baza unor astfel de înscrisuri organele judiciare adoptă soluţii producătoare de consecinţe juridice; declaraţia în sine, prin conţinutul ei este de natură a produce consecinţe juridice pentru cel care o dă sau pentru altul, atâta timp cât este dată în faţa unui organ judiciar, în cadrul unei proceduri şi în raport de aspectele pe care le relevă se adoptă o soluţie de către organul judiciar; ea este deci aptă şi serveşte, astfel cum cere textul de lege, la producerea de consecinţe juridice. Nu prezintă interes, sub aspectul consumării infracţiunii, dacă s-a produs sau nu consecinţa juridică urmărită de făptuitor.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 264 Cod penal, Curtea reţine, aşa cum s-a arătat şi anterior că este îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii întrucât ajutorul la care face referire textul de lege nu presupune, astfel cum susţine inculpatul K I doar acte de ascundere a  corpurilor delicte sau a mijloacelor de probă - ajutor material sau moral - ci acţiunea unei persoane de a da o declaraţie (o acţiune comisivă deci) aptă să conducă la adoptarea unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale, reprezintă tot un „ajutor” care se circumscrie elementului material din cadrul laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 264 Cod penal.

De asemenea, tot în interpretarea acestui text de lege, literatura juridică şi practica este constantă în a aprecia că ajutorul trebuie dat fără a exista o înţelegere prealabilă înaintea sau în timpul comiterii infracţiunii; deci înţelegerea trebuie să nu fie prealabilă sau concomitentă săvârşirii infracţiunii,  nu „ajutorul”, element care se situează întotdeauna ulterior comiterii infracţiunii de către cel favorizat şi vizează tocmai ascunderea infracţiunii comise.

În raport de cele expuse, Curtea constată că este întrunită atât latura obiectivă a infracţiunilor prev. de art. 264 Cod penal şi respectiv 292 Cod penal pentru care a fost trimis în judecată inculpatul K I, cât şi cea subiectivă, vinovăţia acestuia  îmbrăcând forma intenţiei directe în comiterea infracţiunilor.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor pentru infracţiunile comise, Curtea va avea în vedere toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 cod penal precum şi scopul pedepsei, astfel cum acesta este reglementat de art. 52 Cod penal. Se va ţine seama astfel, atât de dispoziţiile părţii generale şi a celei speciale a Codului penal, limitele fixate în partea specială a codului penal pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor,  gradul de  pericol social concret al faptelor comise de inculpaţi  astfel cum rezultă din circumstanţele reale ale săvârşirii acestora cât şi din circumstanţelor personale ale inculpaţilor precum şi  împrejurările care atenuează  sau agravează răspunderea penală.

Analizând gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise instanţa reţine că acesta este unul mediu, ţinând seama de condiţiile concrete şi împrejurările în care au fost comise faptele, de  numărul actelor materiale în cazul infracţiunilor continuate reţinute în sarcina inculpatului N D, valorile sociale lezate, precum şi de  circumstanţele personale ale inculpaţilor  care, conform fişelor de cazier judiciar se află la prima încălcare a legii penale.

Din referatele de evaluare întocmite în cauză de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna, rezultă că aceste faptele reţinute în sarcina inculpaţilor reprezintă incidente izolate în viaţa acestora, comportamentul infracţional necaracterizând persoana niciunuia dintre ei.

Inculpatul N D este în vârstă de 51 de ani, este absolvent de studii superioare, a lucrat în poliţia  judiciară  are întemeiată o familie, a avut până în prezent în societate un comportament corespunzător însă în prezentul proces, deşi a participat la cea mai mare parte a termenelor de judecată acordate, a avut o atitudine lipsită de sinceritate. Anterior comiterii faptei inculpatul a avut o conduită bună la locul de muncă, în familie şi societate, a depus un efort considerabil pentru dobândirea unui statut profesional şi se bucură de susţinerea şi suportul  material şi moral al familiei.

Inculpatul K I  este în vârstă de 20 de ani, este absolvent de liceu fără examen de bacalaureat (2011), are calificarea de tehnician operator  tehnică de calcul, a lucrat fără forme legale la o benzinărie „Mol” din Sf. Gheorghe, iar din aprilie 2012 este angajat cu forme legale la „Covalact” Sf. Gheorghe. Este necăsătorit şi până în prezent a avut, potrivit referatului de evaluare întocmit în cauză, o conduită bună în familie şi societate. În cursul procesului penal a dat declaraţii însă a încercat să minimalizeze răspunderea pentru faptele comise recunoscând doar împrejurările care reieşeau cu evidenţă din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi încercând să elimine acele împrejurări cu relevanţă penală asupra faptelor, de natură a-l incrimina.

În raport de circumstanţele reale şi personale precum şi de restul aspectelor menţionate, curtea apreciază că aplicarea faţă de inculpaţi a unor pedepse orientate spre limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracţiunile comise este suficientă pentru reeducarea inculpaţilor şi atingerea scopului prev. de art. 52 Cod penal.

Având în vedere pedepsele principale cu închisoarea ce  vor fi  aplicate celor doi inculpaţi şi  luând în considerare jurisprudenţa CEDO, instanţa  reţine că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpaţilor duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei stabilite anterior în baza art. 71 Cod penal.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor principale ce se vor aplica celor doi inculpaţi, Curtea reţine că din datele existente la dosar, mai ales din circumstanţele personale ale inculpaţilor şi luând în considerare perspectivele ridicate de reintegrare socială evidenţiate pentru fiecare dintre inculpaţi în referatul de evaluare efectuat în cauză, rezultă că pedepsele cu închisoarea ce se vor aplica îşi pot atinge scopul şi fără privare de libertate sens în care, în baza art. 81 Cod penal se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor principale aplicate pe durata unui termen de încercare compus conform art. 82 Cod penal dintr-un interval fix de 2 ani şi durata pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor.

Se va dispune totodată, pe durata aceluiaşi termen de încercare, conform art. 71 alin 5 cod penal şi suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpaţii vor fi obligaţi să suporte cheltuielile judiciare ocazionate de desfăşurarea procesului penal (efectuate atât în etapa urmăririi penale cât şi în cea a cercetării judecătoreşti) în cuantum de 1250 lei inculpatul N D şi 1050 lei inculpatul K I.

Domenii speta

Spete similare