Efectul translativ de proprietate al actului constitutiv. Nulitatea absolută parţială a actului constitutiv relativ la aportul în natură nu produce nulitatea societăţii. Directiva 68/151/cee şi cazurile de nulitate în dreptul societar.

Efectul translativ  de  proprietate al  actului  constitutiv. Nulitatea absolută parţială a  actului  constitutiv relativ la aportul  în  natură nu  produce  nulitatea societăţii. Directiva 68/151/CEE şi  cazurile de  nulitate  în  dreptul societar.

Prin sentinţa civilă nr. 540/C/14.04.2010 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ în dosar nr. 5524/62/2009 s-a admis acţiunea comercială formulată de reclamanta C S,  în contradictoriu cu pârâtele S.C.  S C G  S.R.L.,  A F,  S.C. S I  S.R.L., T M şi  E E , şi în consecinţă:

A constatat nulitatea absolută a actului constitutiv  al S.C. S I S.R.L. autentificat sub nr. 627/20.03.2008 la BNP D E A.

A constatat nulitatea absolută a hotărârii asociatului unic A F al S.C. S C G S.R.L. privind participarea la capitalul social al S.C. S I S.R.L., prin aport în natură constând în imobile menţionate în acest act.

A dispus radierea S.C. S. I S.R.L. din Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantei suma de 30 lei cheltuieli de judecată.

A reţinut Tribunalul că, în fapt hotărârea asociatului unic al S.C. S C  G S.R.L., A F s-a decis înfiinţarea societăţii pârâte S.C. S I  S.R.L., având ca asociaţii societăţii  reclamante S.C.  S C G  S.R.L. şi pe pârâtele T M şi E E.

În temeiul aceleiaşi hotărâri s-a stabilit că aportul asociatului S.C.  S C G  S.R.L. la capitalul social al S.C.  S I  S.R.L. este de 99,68 % constând în aportul în natură a imobilelor terenuri şi construcţii , în suprafaţă totală de 125.790,78 m.p.

În baza acestei hotărâri s-a încheiat actul constitutiv al societăţii nou înfiinţate SC S  I SRL, autentificat sub nr. 627/20.03.2008 de B.N.P. D E A şi societatea nou înfiinţată  şi-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară aşa cum rezultă din extrasele de CF  depuse la dosar la filele 13-15 dosar.

În drept,  potrivit dispoziţiilor art. 259 al. 6 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, „înstrăinarea unui teren, prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu are stinse orice creanţe fiscale locale, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau al celei unde îşi are domiciliul fiscal contribuabilul în cauză, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligaţiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale. Actele prin care se înstrăinează terenuri cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.”

După cum a rezultat din actul de constituire a S.C. S I  S.R.L., imobilele  care au fost aduse ca aport în natură la  constituirea societăţii de către asociatul S.C. S C G sunt înscrise în CF, iar reclamanta invocă şi dovedeşte că are împotriva acestei pârâte o serie de creanţe fiscale.

Din adresa  depusă de notar la fila 65 din dosar a rezultat că la autentificarea  actului constitutiv nu a solicitat şi nu a reţinut certificatul de atestare fiscală întrucât legislaţia nu prevede o asemenea obligaţie în sarcina notarului. Susţinerea notarului care a autentificat actul adiţional al societăţii este eronată şi este combătută chiar de  prevederile legale mai sus inserate care chiar dacă nu stipulează în sarcina notarului o obligaţie expresă sancţionează cu nulitatea  absolută actele de înstrăinare ale unui teren  care nu are stinse creanţele fiscale locale. 

Art. 259 al. 6 ind. 1 teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prevede, de altfel, că atestarea achitării obligaţiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, fără ca textul să prevadă in mod expres că este vorba de compartimentul de specialitate al autorităţii in raza căreia se găseşte terenul sau al celei in care îşi are sediul contribuabilul. In condiţiile în care, expresis verbis, nu se prevede o asemenea chestiune, la vânzarea unui teren nu poate fi luat in considerare decât un certificat de neurmărire fiscală emis de autoritatea în raza căreia se găseşte terenul respectiv. În acest sens sunt şi  Normele de aplicare a Codului Fiscal care, la pct. 85 al. 2, prevăd că „actele de transfer a dreptului de proprietate asupra imobilelor trebuie să fie însoţite de un certificat de atestare fiscală emis de organele fiscale locale în a căror rază teritorială se află înregistrat fiscal imobilul.”

Şi in situaţia in care creanţele bugetare ar fi contestate, Normele de aplicare a Codului Fiscal prevăd, la pct. 85 al. 2 teza finală, că certificatul de atestare fiscală se emite tot de organele fiscale locale în a căror rază teritorială se află înregistrat fiscal imobilul, dar fără să se cuprindă creanţele bugetare aflate în litigiu, specificându-se, in schimb, despre faptul că sunt în litigiu creanţe, cu indicarea cuantumului acestora. Aşadar, simpla contestare a creanţelor de către pârâta 1 nu era suficientă şi era necesar ca notarului să i se prezinte un certificat de atestare fiscală emis de UAT S în care să se menţioneze caracterul litigios al creanţelor şi cuantumul acestora.

Sancţiunea care intervine în cazul înstrăinării unui teren în alte condiţii decât cele prevăzute mai sus este expresă şi nu lasă loc la interpretări. Fiind cuprinse in norme legale, obligaţiile prevăzute de art. 259 al. 6 ind. 1 din Leg. 571/2003 privind Codul Fiscal trebuiau cunoscute şi de pârâta S.C. S I S.R.L. şi de notarul care a autentificat actul constitutiv.

De altfel, aportul în natură a imobilelor nu a urmărit altceva decât fraudarea creditorilor S.C. S C G S.R.L. şi a obligaţiilor fiscale pe care această societate  le înregistra la bugetul local.

Pârâţii nu au dovedit că au contestat obligaţiile fiscale în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, ci că au înregistrat o contestaţie la formele de executare în dosarul nr. 16197/2007 al Judecătoriei Braşov astfel că nu este incidentă situaţia de excepţie stipulată de art. 259 alin. 6 indice 1Cod Fiscal şi susţinută de pârâţi prin întâmpinare.

Mai mult, neregularitatea constatată nu a putut fi înlăturată în condiţiile prevăzute  de dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 31/1990 aşa cum susţin pârâţii prin întâmpinare, întrucât sancţiunea stipulată de prevederile 259 al. 6 ind. 1 din Leg. 571/2003 este ce a nulităţii absolute, de drept a actului de înstrăinare  încheiat  în asemenea condiţii.

Raportat considerentelor expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 259 al. 6 ind. 1 din Legea. 571/2003 privind Codul Fiscal s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a  constatat nulitatea  absolută a actului constitutiv  al S.C. S I S.R.L. autentificat sub nr. 627/20.03.2008 la BNP D E A încheiat între pârâte, a hotărârii asociatului unic A F al S.C. S C  G S.R.L. privind participarea la capitalul social al S.C. S I S.R.L., prin aport în natură constând în imobile menţionate în acest act, şi a operaţiunilor şi actelor subsecvente, având în vedere principiul accesorium sequitor principale, s-a dispus radierea societăţii pârâte S.C. S I S.R.L din Registrul Comerţului ca urmare a constatării nulităţii absolute a actului ce a stat la baza constituirii persoanei juridice şi nu reprezintă  vreunul din cazurile de declarare a nulităţii societăţii stipulate de art. 56 din Legea nr. 31/1990.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, s-a reţinut culpa procesuală a pârâţilor care vor fi obligaţi  la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă (taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar).

 Împotriva acestei soluţii  au declarat apel pârâţii  S.C. S C G S.R.L., A F, Ţ M, E E şi S.C. U.R.B. S.R.L. aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând după cum urmează:

 I. S.C. S C G S.R.L., admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii formulate de comuna S prin Primar.

 II. A F, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii formulate  de comuna S prin Primar.

 III. Ţ  M, admiterea apelului şi respingerea acţiunii formulate de comuna S prin Primar.

 IV. E E, admiterea apelului şi respingerea acţiunii formulate de comuna S prin Primar.

 V. S.C. URB S.R.L, admiterea apelului şi-n principal anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare  Tribunalului Braşov, iar în subsidiar admiterea apelului şi respingerea acţiunii formulate de comuna S prin Primar.

 În expunerea motivelor de apel, pârâtele S.C. S C G  S.R.L., A F, Ţ M, E E, arată că, S.C. S I S.R.L. s-a înfiinţat prin asocierea a trei persoane S.C. S C G, E E şi Ţ M, încă de la înfiinţare S.C. S I S.R.L.  era constituită şi cu aport în numerar de 20.000 lei, independent de aportul în natură al asociatului.

 Or, înscrierea S.C. S I S.R.L. la Registrul Comerţului s-a făcut în baza încheierii nr. 4012/20.08.2008, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar 24.225/2008 nefiind exercitat  recurs împotriva  acestei hotărâri, respectiv cerere de intervenţie, conform art. 46 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.

 Ulterior, la actul constitutiv al S.C. S I S.R.L. s-au adus modificări, fiind imposibilă constatarea nulităţii absolute a actelor constitutive ale unei societăţi care la constituire avea aport în numerar de 20.000 lei iar la pronunţarea hotărârii 7.509.000 lei.

 Se continuă, în sensul că faţă de dispoziţiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, motivul de nulitate constatat de instanţă reprezintă un motiv de nulitate parţială, nefiind apt să anuleze toate menţiunile  acestuia.

 Astfel, nulitatea actului poate determina nulitatea societăţii comerciale numai în ipoteza în care actul este lovit de nulitate totală, conform art. 56 lit.a. Totodată, pentru a preveni nulitatea societăţilor comerciale s-a instituit un dublu control de legalitate, prin întocmirea actului constitutiv de către un notar public, conform art. 204 alin. 2 lit.a din Legea nr. 31/1990, respectiv prin verificarea legalităţii de către judecătorul delegat.

 În ceea ce priveşte cauzele de nulitate prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990 trebuie făcută distincţia între cazurile de nulitate intervenite, respectiv dacă este cauză de nulitate/anulabilitate prevăzută de art. 56 din Legea Societăţilor Comerciale sau cauză de nulitate  absolută prevăzută de dreptul comun.

 Astfel, cauzele de nulitate prevăzute de Legea Societăţilor Comerciale sunt stricte şi limitative, faţă de art. 11 pct.2 din Directiva nr. 68/151/CEE care reglementează regimul juridic al nulităţii  de drept societar şi face referire la singurele cazuri în care nulitatea poate fi pronunţată.

 Din această perspectivă, după înmatricularea societăţii, nici o altă cauză de nulitate decât cele expres prevăzute de lege, nu poate fi adăugată, deoarece admiterea unei alte cauze  poate avea repercusiuni negative asupra întregii activităţi sociale.

 În ceea ce priveşte natura juridică a contractului de societate el nu poate fi asimilat în integralitate cu un contract de vânzare-cumpărare, ce poate fi anulat prin aplicarea art. 259 alin. 6/1 Cod fiscal, deoarece efectul translativ de proprietate al actului constitutiv este limitat la clauza contractuală prevăzută la art. 6 pct. 1 din actul constitutiv al S.C. S  I S.R.L., singura care ar putea fi anulată şi numai parţial exclusiv cu privire la aportul în natură în valoare de 6.306.000 lei.

 Acest articol din actul constitutiv prevede că capitalul social subscris şi vărsat în numerar este de 20.000 lei, iar în raport cu prevederile art. 16 din Legea nr. 31/1990 aportul în numerar este cel obligatoriu şi apt să constituie valabil o societate comercială prin vărsare sa în contul societăţii.

 Astfel, sancţiunea de la art. 259 alin. 6/1 Cod fiscal nu putea să-şi răsfrângă efectele asupra valabilităţii actului constitutiv al S.C. S I S.R.L. în integralitatea sa, ci putea viza o decizie, şi nici aceea în mod integral, rămânând valabilă menţiunea legată  de aportul în natură la capitalul social subscris şi vărsat şi putând fi anulată doar aceea cu privire la aportul în natură.

 În ceea ce priveşte obligaţiile fiscale a căror neplată ar atrage nulitatea actului de înstrăinare ele erau în litigiu în dosar nr. 16042/197/2007 al Judecătoriei Braşov, fiind îndeplinite condiţiile de excepţie prevăzute de art. 259 alin. 6/1 Cod fiscal, întrucât înstrăinarea  unui teren prin oricare din modalităţile prevăzute de lege, poate fi efectuată chiar dacă titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu are stinse orice creanţe fiscale locale.

 În expunerea propriilor motive de apel, pârâta S.C. S I  S.R.L. arată în principal că, judecata la instanţa de fond s-a făcut cu încălcarea art. 107 şi 85 Cod procedură civilă, ceea ce determină nulitatea tuturor actelor de procedură, conducând  la nulitatea hotărârii judecătoreşti, conform art. 105 Cod procedură civilă.

 În subsidiar se arată că încă de la înfiinţare S.C. S I S.R.L.  era constituită şi cu aport în numerar de 20.000 lei, independent de aportul în natură al asociatului.

 Or, înscrierea S.C. S I S.R.L. la Registrul Comerţului s-a făcut în baza încheierii nr. 4012/20.08.2008, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar 24.225/2008 nefiind exercitat  recurs împotriva  acestei hotărâri, respectiv cerere de intervenţie, conform art. 46 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.

 Ulterior, la actul constitutiv al S.C. S I S.R.L. s-au adus modificări, fiind imposibilă constatarea nulităţii absolute a actelor constitutive ale unei societăţi care la constituire avea aport în numerar de 20.000 lei iar la pronunţarea hotărârii 7.509.000 lei.

 Se continuă, în sensul că faţă de dispoziţiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, motivul de nulitate constatat de instanţă reprezintă un motiv de nulitate parţială, nefiind apt să anuleze toate menţiunile  acestuia.

 Astfel, nulitatea actului poate determina nulitatea societăţii comerciale numai în ipoteza în care actul este lovit de nulitate totală, conform art. 56 lit.a. Totodată, pentru a preveni nulitatea societăţilor comerciale s-a instituit un dublu control de legalitate, prin întocmirea actului constitutiv de către un notar public, conform art. 204 alin. 2 lit.a din Legea nr. 31/1990, respectiv prin verificarea legalităţii de către judecătorul delegat.

 În ceea ce priveşte cauzele de nulitate prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990 trebuie făcută distincţia între cazurile de nulitate intervenite, respectiv dacă este cauză de nulitate/anulabilitate prevăzută de art. 56 din Legea Societăţilor Comerciale sau cauză de nulitate  absolută prevăzută de dreptul comun.

 Astfel, cauzele de nulitate prevăzute de Legea Societăţilor Comerciale sunt stricte şi limitative, faţă de art. 11 pct.2 din Directiva nr. 68/151/CEE care reglementează regimul juridic al nulităţii  de drept societar şi face referire la singurele cazuri în care nulitatea poate fi pronunţată.

 Din această perspectivă, după înmatricularea societăţii, nici o altă cauză de nulitate decât cele expres prevăzute de lege, nu poate fi adăugată, deoarece admiterea unei alte cauze  poate avea repercusiuni negative asupra întregii activităţi sociale.

 În ceea ce priveşte natura juridică a contractului de societate el nu poate fi asimilat în integralitate cu un contract de vânzare-cumpărare, ce poate fi anulat prin aplicarea art. 259 alin. 6/1 Cod fiscal, deoarece efectul translativ de proprietate al actului constitutiv este limitat la clauza contractuală prevăzută la art. 6 pct. 1 din actul constitutiv al S.C. S I  S.R.L., singura care ar putea fi anulată şi numai parţial exclusiv cu privire la aportul în natură în valoare de 6.306.000 lei.

 Acest articol din actul constitutiv prevede că capitalul social subscris şi vărsat în numerar este de 20.000 lei, iar în raport cu prevederile art. 16 din Legea nr. 31/1990 aportul în numerar este cel obligatoriu şi apt să constituie valabil o societate comercială prin vărsare sa în contul societăţii.

 Astfel, sancţiunea de la art. 259 alin. 6/1 Cod fiscal nu putea să-şi răsfrângă efectele asupra valabilităţii actului constitutiv al S.C. S I S.R.L. în integralitatea sa, ci putea viza o decizie, şi nici aceea în mod integral, rămânând valabilă menţiunea legată  de aportul în natură la capitalul social subscris şi vărsat şi putând fi anulată doar aceea cu privire la aportul în natură.

 În ceea ce priveşte obligaţiile fiscale a căror neplată ar atrage nulitatea actului de înstrăinare ele erau în litigiu în dosar nr. 16042/197/2007 al Judecătoriei Braşov, fiind îndeplinite condiţiile de excepţie prevăzute de art. 259 alin. 6/1 Cod fiscal, întrucât înstrăinarea  unui teren prin oricare din modalităţile prevăzute de lege, poate fi efectuată chiar dacă titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv nu are stinse orice creanţe fiscale locale.

Analizând cu precădere, conform art. 137 Cod procedură civilă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a S.C. S C G  S.R.L., Curtea o apreciază ca întemeiată, întrucât faţă de certificatul de radiere şi rezoluţia nr. 7984/8.06.2010, în speţă operează nulitatea relativă, vătămarea fiind  prezumată până la dovada  contrarie, conform art. 105 alin. 2 teza II Cod procedură civilă.

 Astfel, se produce efectul peremptoriu al excepţiei, actele de procedură ale incapabilului S.C. S C G  S.R.L. fiind anulabile, conform art. 43 alin. 2 Cod procedură civilă.

 Motivele de apel întemeiate pe dispoziţiile art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, privind desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe nu se susţin.

 Astfel, conform art. 95 Cod procedură civilă citarea pârâtei  S.C. S I S.R.L., prin publicitate inclusiv prin afişare la uşa instanţei a operat întrucât prin tot ceea ce s-a întreprins nu s-a izbutit a se afla domiciliul pârâtei respective.

 Instanţa, potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă  a dispus citarea şi la sediul social rezultat din certificatul constatator al ORC Braşov.

 Împrejurarea că, deşi certificatul constatator atestă că sediul social este situat în Braşov, atestă tocmai, că instanţa a dispus toate măsurile  pentru a afla sediul societăţii, citarea conform art.  95 alin. 2 Cod procedură civilă  fiind legală, în condiţiile în care citaţia pentru pârâta S.C. S I  S.R.L. a fost  restituită cu menţiunea „în Braşov nu există strada indicată”.

 Conchidem că, nu s-au încălcat art. 85 şi art.107 Cod procedură civilă, nefiind aplicabile în speţă  art. 105 Cod procedură civilă.

Relativ la fondul litigiului, criticile apelantelor privitoare la faptul că, încă de  la înfiinţare S.C. S  I  S.R.L. era constituită şi cu aport în natură, faţă de dispoziţiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, respectiv ale art. 16 alin. 1 din lege  se susţin, întrucât motivul de nulitate constatata de instanţa de fond constituie un motiv de nulitate parţială a actului constitutiv al S.C. S I S.R.L.

 Astfel, bunurile imobile şi mobile au fost aduse aport în natură de S.C. S C G S.R.L. (fiind dobândite în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1/28.03.2006, autentificat de judecătorul-sindic prin Încheierea din 28.03.2006 în dosar nr. 2683/2001 conform Legii nr. 641995 republicată) prin Hotărârea Adunării generale a asociaţilor în condiţiile art. 192 din Legea nr. 31/1990, nefiind învederată vreo cauză de nulitate absolută care  să-i afecteze validitatea, hotărârea nefiind act subsecvent actului constitutiv al S.C. S I  S.R.L.

 Actul constitutiv al S.C. S I  S.R.L. nu poate fi asimilat însă în integralitatea  sa cu act translativ de proprietate şi care să poată fi anulat prin aplicarea art. 259 alin. 6/1 Cod fiscal, deoarece efectul  translativ de proprietate al actului constitutiv este limitat la clauza contractuală prevăzută la art.6 pct. 1 din actul constitutiv, faţă de dispoziţiile art. 5 alin. 6 din Legea nr. 31/1990.

 Or, corect a reţinut instanţa fondului nulitatea absolută a actului constitutiv relativ la aportul în natură faţă de art. 259 alin. 6/1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi văzând dispoziţiile de la pct. 85 alin. 2 din normele de aplicare ale  codului fiscal. Întrucât obligaţiile fiscale nu au fost contestate în cadrul unui ordin de contencios administrativ, nefiind  îndeplinite condiţiile de  excepţie prevăzute  de art. 259 alin. 6/1 Cod fiscal, iar notarului nu i-a fost prezentat certificat de atestare  fiscală emis de Unitatea Administrativ Teritorială S  în care  să se menţioneze caracterul litigios al creanţelor şi cuantumul acestora.

 Corecte sunt raţiunile apelantelor pârâte întemeiate pe conceptul de nulitate  remediu – generat de principiul salvgardării  drepturilor asociaţilor. Într-adevăr  Directiva nr. 68/151/CEE a prevăzut limitativ cazurile de nulitate în dreptul societar, în sensul neaplicării niciunei alte cauze de nulitate în afara celor prevăzute expres şi limitativ de  dispoziţiile art. 56 din Legea Societăţilor Comerciale. Or, caracterul expres, restrictiv şi derogatoriu de la dreptul comun al nulităţii societăţii comerciale reglementate de art. 56 - 59 LSC  nu înlătură cauzele de nulitatea a actului constitutiv al societăţii reglementate de dreptul comun  (art. 948 Cod civil).

 Astfel, întrucât nulitatea  absolută constatată este întemeiată pe art. 259 alin. 6/1  Cod fiscal, ea fiind invocată, după înmatricularea societăţii în registrul comerţului, nulitatea este izolată doar la raportul juridic astfel viciat (aportul în natură ca act translativ de proprietate, neputând produce nulitatea  societăţii, pentru că s-ar încălca normele imperative ale art. 56 din Legea Societăţilor Comerciale.

 Rezultă că, în speţă, chiar constatându-se nulitatea absolută parţială a actului constitutiv relativ la aportul în natură al S.C. S I S.R.L.  nu poate fi constatată nulitatea societăţii comerciale,  respectiv dizolvarea şi lichidarea cu consecinţa radierii conform art. 237 din  LSC. Aceasta întrucât, pe  de o parte s-ar încălca normele art. 56 din LSC iar pe de altă parte  încă de la înfiinţare S.C. S I S.R.L. putea fiinţa legal doar cu aportul în numerar de 20.000 lei.

 Controlul de legalitate efectuat de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului Braşov  în condiţiile Legii nr. 26/1990, neexercitarea recursului  împotriva Încheierii nr. 4012/2008, or  neexecutarea acţiunii în regularizare conform art. 48 din LSC nu constituie  îngrădiri ale liberului acces la justiţie rămânând deschisă oricărei persoane  interesate calea unei acţiuni în constatarea nulităţii actului constitutiv.

 Pentru aceste raţiuni de fapt şi de drept sus amintite, Curtea  consecinţă a admiterii lipsei capacităţii de folosinţă a S.C. S C G S.R.L., va anula apelul pârâtei, iar conform art. 296 Cod procedură civilă  va admite în parte apelurile declarate de pârâţii A F, Ţ. M, E E şi S.C. URB  S.R.L., va admite-n parte acţiunea reclamantei comuna S  prin Primar formulată-n contradictoriu cu A F, Ş M, E E şi S.C. URB S.R.L.; va constata nulitatea absolută parţială a actului constitutiv al S.C. S I S.R.L., relativ la aportul în natură; va respinge cererea privind constatarea nulităţii absolute a Hotărârii asociatului unic al S.C. S C G S.R.L., şi cea  privind  radierea S.C. S I S.R.L. din Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov; va anula acţiunea reclamantei  comuna S prin Primar formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. S C G S.R.L.

 Văzând art. 274 Cod procedură civilă  va obliga pârâţii să plătească reclamantei suma de 15 lei, cheltuieli de judecată la fond, respectiv pe intimata comuna S să plătească apelanţilor A F, Ţ M, E E  şi S.C. URB  S.R.L. suma de 15,3 lei, cheltuieli de judecată-n apel.

Decizia 110/A/30.11.2010 –C.V.

Domenii speta

Spete similare